Contestatar … de note!

Salutare din nou,

Tot despre bac e si acest articol, dar intr-un fel mai special. Ma rog, de la bac porneste discutia, ea poate fi extinsa. Si trebuie extinsa.

Asadar, aflam ca la bac a fost intalnita o situatie speciala, in care o nota de … 7.65 a devenit 10 in urma contestatiei. Nota este la limba maghiara pentru curiosi, desi nu este important deloc acest aspect.

Aparatorii notelor mari vor sustine ca omul (da, si ungurii sunt oameni) stia ce a facut, si-a contestat nota si a invins. Ar trebui felicitat si ar trebui ca exemplul lui sa fie luat si de altii.

Din pacate insa exista altii mult mai putin norocosi.

Citez:

“Pe de alta parte, la anatomie a existat o lucrare unde nota a scazut de la 6,05 la 2,90.

O alta lucrare, la limba si literatura romana a fost depunctata de la 5 la 2,80.”

Luat cuvant cu cuvant, ar trebui sa intelegem ca daca ai 7.65 e bine sa faci contestatie, daca ai sub 7, si totusi nota de trecere, mai bine nu.

Serios vorbind, e o problema cu notarea. Si la bac, si la capacitate (examene altfel nationale, deci ar trebui sa fie obiective), dar si la facultate.

La facultate (am experienta, am facut 2) eu am facut contestatie intr-o singura situatie: cand am picat. Principiul e simplu: nu aveam ce pierde. Sau ma rog, unii considerau ca il puteam enerva pe profesor, care ulterior se va razbuna. N-a fost cazul, cum n-a fost cazul nici de vreo marire de nota. Intr-o singura situatie contestatia a avut un efect cat de cat bun: la drept penal general 1(din sem 1) luasem 4; am facut contestatie, iar la primul curs din semestrul 2 a venit proful cu lucrarile celor care facusera contestatie si ni le-a aratat. Ne-a explicat ce si cum, e adevarat, fara sa modifice nota finala. Totusi, am vazut lucrarea, am aflat ce am gresit, am aflat ce trebuia sa scriu. Am aflat ceva! In alte situatii nici atat nu s-a intamplat.

Contestatii am facut doar la a II-a facultate. La prima nu stiam ca se poate. Am aflat ca unii s-au dus, desi picasera, sa fie examinati de alt profesor. Eu habar n-aveam ca exista aceasta posibilitate. Ma rog, nu ni s-a zis niciodata ca exista, fiecare o afla pe cont propriu.

La a II-a facultate insa am tot facut contestatii, rezultatul fiind cel zis mai sus. E adevarat, era o chestie nitel ciudata: cica conform regulamentului la contestatie se formeaza o comisie care-ti corecteaza lucrarea. Pai comisie sau acelasi prof ti-o recorecteaza? Nici acum n-am aflat.

Sa ajung acum la bac si sa spun tot o experienta personala. La bac cea mai mica nota a fost la mine 6.60 la romana (macar de-ar fi fost 6.66). Nu stiu daca eram de atat, dar doua lucruri erau certe:

– a fost cea mai mica nota de la bac, deci m-a tras in jos destul de mult;

– nu cu mult timp in urma dadusem simulare, la care luasem 8 si ceva (8.30 parca).

Care mi-era valoarea?Greu de zis! Cu toate astea, NU AM FACUT CONTESTATIE! De ce? Pai:

1. Nota, per total, de 8.10, nu era una rea. Nu era una cu care sa te mandresti, dar nici una cu care sa-ti fie rusina. Una decenta as caracteriza-o.

2. Era riscul (se pare ca nu am fost nebun sa cred asta) sa vina un profesor nebun care sa ma pice. De ce as fi riscat?

3. Scapasem de un stres. Intai a fost stresul cu datul examenelor, apoi stresul pana la aflarea notelor. Contestatia m-ar fi stresat in plus, si inutil zic eu. Poate ar fi meritat daca mi s-ar fi marit nota. Dar am ales sa nu.

4. Mai era un motiv. Nu se spune, putini profesori il spun. Eu l-am aflat de la profa de istorie din generala. Ea vorbea de istoria ei, dar poate fi valabil la multe materii. Asadar, ne zicea ca exista un 50 de sutimi care ar fi al profesorului. Ma rog, acum citesc ca daca e peste 1.5 pct se intruneste o comisie. Totusi, profa zicea de 50 de sutimi. Care profesorul ti le da in anumite situatii. Si ne invatase diverse artificii:

– cand erau intrebari scurte, gen CAND A AVUT LOC BATALIA X, noi sa raspundem cu propozitii, in care sa zicem cate ceva despre acel eveniment; p-atunci nu era grila din asta in care sa bifezi X intr-o casuta;
– cand nu stii un an cu exactitate, scrii secolul; macar ai scris ceva;
– cand nu stii data exacta, scrii anul, scrii secolul, macar scrii ceva despre acea batalie (cu turcii, cu polonezii, cine erau conducatorii…ideea e sa nu lasi foaia goala);
– sa ai un scris aranjat, citet, etc. Lucrarea sa aiba un aspect ingrijit per total.

Eu recunosc, am aplicat acest principii la istorie si am luat 9.65(la capacitate). Ma rog, mai putin ultima parte, ca oricat m-as stradui, scrisul meu tot urat este (chiar daca ma straduiesc si se intelege ce scriu, tot este scris URAT).

Dar, si aici e un mare dar, aceste sutimi (cate or fi, la altii pot fi si de 1 pct) nu s-ar mai da la contestatie. Profa ne zicea ca ea personal asa procedeaza.

Cand mi-am vazut nota la romana la bac m-am gandit fix la profa mea de istorie din generala. Ok, eu zic ca am facut de mai mult. Dar daca sunt eu naiv, am scris pe langa subiect si la contestatie iau mai putin?

Daca as avea 5, SUB NICIO FORMA nu as face contestatie. Mi se pare absurd . Ma rog, este o singura situatie (una singura) in care faci contestatie la 5 la bac: atunci cand per total iti iese sub 6, desi ai trecut toate probele. Atunci da, iti incerci norocul, poate-poate. NU zice stirea daca era cazul in situatia semnalata.

In final, cateva cuvinte despre ceea ce pompos se cheama in facultati “MARIRI”. Este tot o forma de contestatie, dar una cica superioara. Nu ti se evalueaza aceeasi lucrare de catre alt profesor, ci tu, nemultumit de nota (domne, a fost vara, era prea cald, neuronu’ meu era prea incins) te duci in toamna (la rand cu restantierii) sa dai din nou examenul. Daca nu l-ai picat, de ce ti-ai dori sa-l mai dai din nou? Pentru bursa domne! Cica… Si totusi am intalnit (ori am auzit) de niste situatii ciudate rau:

1. Marire de nota la … 9! Am luat 9, nu-s multumit! Unor astfel de oameni le-as da 5, sa se invete minte! Nu 4, ca 4 ar insemna ca mai dau o data si poate fac o lucrare perfecta! Nu tata, 5! Sa le stea-n gat marirea!

2. Cica in unele situatii marirea nu-ti poate scadea nota! La drept parca era in regulament. La socio era la latitudinea profului. Deci e incurajat dusul la marire…trist.

3. Mai este incurajat si prin faptul ca maririle se iau in considerare la bursa. Ca si restantele. Da, erau alti ciudati care daca aveau 2 examene apropiate, invatau doar la unul, iar pe celalalt il dadeau in toamna. La socio se intampla asta, pentru ca acolo era bursa, dar si pentru ca acolo restantele erau moca. Cel putin prima oara. Deci din nou sunt incurajate maririle.
Legat de asta, bagasera un principiu bun (la care au renuntat, in mod ciudat) prin anii 1 si 2 de facultate: pentru trecerea la buget nu se luau in considerare decat ex normale. Adica un 5 luat in vara (sau in iarna) e mai valoros decat un 6 ori chiar un 7 luat in restanta. Din pacate s-a renuntat la asta, daca s-ar merge PANA LA CAPAT pe linia asta maririle nu ar mai avea rost. Dar trebuie incurajate, nu?

4. Si totusi ele erau cica descurajate: marirea de nota costa! Ma rog, era 20 de lei, nu un pret mare, dar ca si idee. O colega imi zicea suparata: deci eu daca am luat nota mica in vara, dar de trecere, dau 20 de lei, iar altul, pt ca a luat 4, acum da gratis. E corect?
La care eu calm i-am explicat ca da. Ca ea se duce de nebuna sa dea examenul, in timp ce ala se duce de nevoie. Nebunia trebuie taxata. Eu as taxa-o mai mult: vreo 10 milioane asa, sa se potoleasca cu totii! 10 milioane de examen!

Gata, ca iar scrisai kilometrii 🙂

Salutari FARA CONTESTATII tuturor 🙂

Comments

comments

One thought on “Contestatar … de note!

  1. ha, ha, eu am facut contestatie la romana desi am avut 8.90 :)) mi-au marit-o, dar nu suficient cat sa depaseasca cele 50 de sutimi pentru care se ia in considerare marirea;))

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !