Condamnat la viata – un film controversat

Despre Condamnat la viata s-a vorbit foarte mult. Fie ca vorbim despre o controversa ciudata legata de final, fie ca vorbim despre niste critici dure (mult prea dure dupa mine) la adresa filmului. Singurul articol cu care sunt de acord este al Chinezului. Are o abordare corecta si echilibrata.

Despre film asadar putem discuta din 3 puncte de vedere (Chinezu vorbeste de 2, eu mai adaug unul):

1. Sa luam filmul ca atare si sa-l discutam. Pur si simplu ne uitam la film si vedem ce ne-a placut si ce nu ne-a placut la el. Asa fac majoritatea spectatorilor. Nu e un lucru neaparat rau, dar noi, ca si “critici” (cu sau fara ghilimele) ar trebui sa evitam. Este o imagine incompleta asupra filmului.

2. Sa discutam prin prisma scandalului (care este cusut cu ata alba, sincer vorbind).

3. Trebuie sa pornim discutia legata de oportunitate, caz in care trebuie comparat filmul atat cu nuvela (Moartea lui Ipu, de Titus Popoviciu), cat si cu ecranizarea initiala din 1972 (Atunci i-am condamnat pe toti la moarte, regia Sergiu Nicolaescu, cu Amza Pelea).

Ordinea nu este asta, voi discuta intai scandalul (ca sa termin subiectul), apoi aspectul numarul 3, urmand ca la final sa vad efectiv filmul cum este de fapt.

Legat de scandal spun pe scurt: este cusut cu ata alba si mie-mi pare artificial. Sa recapitulam: s-au filmat 2 finaluri si a fost ales unul din ele (la vizionar pustiul Bogdan Iancu a dezvaluit si celalalt final). Daca un final nu era bun, de ce a mai fost filmat? Care a fost explicatia? De ce s-au filmat mai multe? Iar relatia scenarist-regizor n-o cunosc. Habar n-am cine ar trebui sa faca montajul, eu stiam ca regizorul. Ma rog.

Ideea e ca mie-mi pare ca scandalul este facut intentionat (nu stiu, nu s-or fi inteles la bani?) pentru a face reclama filmului. Sau poate nu le-a placut ce a iesit si doresc oarecum sa se spele pe maini. Habar n-am.

Acum pe scurt despre ecranizare si re-ecranizare. Este un film, pe baza aceleiasi nuvele, din 1972. Filmul este bun, mie mi-a placut, insa are cateva lacune. Multe tin de acea perioada. Ar fi ilogic sa-l critic, pentru acea vreme era un film extraordinar. Cert este ca, vazand acel film, imi dau seama ca se cerea o re-ecranizare. Deci ERA OPORTUNA. Ce a reusit re-ecranizarea asta? Pai:
– a readus in discutie filmul acela (altfel poate s-ar fi pierdut in istorie drept UNUL DIN FILMELE lui Sergiu Nicolaescu) din 1972… este si asta o realizare;
– a adus pe scena actori romani alaturi de Gerard Depardieu;
– se vorbeste (nu-mi dau seama cat de bine sau de rau) despre cinematografia romaneasca in exterior; filmul nu are cum sa nu aiba ecou afara.

Din pacate insa, re-ecranizarea de acum nu a adus deloc plusurile la care ma asteptam. In afara de imagine, de-o calitate exceptionala, in rest nimic nu pot spune ca e mai bun. Amza Pelea este mult mai bun ca G. Depardieu, iar filmul pare nitel mai legat (si anumite faze par mai bune, filmul de acum parand sec). Din acest punct de vedere este explicabila dezamagirea unora. Mentionez: nu am citit cartea. Intuitia mea imi spune insa ca mai apropiat de carte este filmul din 1972, asta pentru ca la scenariu a lucrat autorul cartii, Titus Popoviciu. Daca as avea de unde sa fac rost de acea carte as citi-o cu drag.

Filmul in sine, luat separat, nu este insa atat de slab. Eu i-as spune unul decent. Mult sub asteptarile date de distributie, mult sub reclama facuta, insa nitel peste ce spun unii. Dupa parerea mea, il trag in jos 4 chestii:
1. ideea tembela de dublare in limba engleza; filmul o da aici in bara de 3 ori:
– nu te face sa te simti nicicum in Romania; actiunea se poate petrece oriunde… ganditi-va ca se uita cineva la film fara sa citeasca nimic despre el… nu se zice nicaieri ca are loc actiunea in Romania, ca aia-s romani, ca ala e frantuz… nimic; publicul roman, cel care ar trebui sa-l aprecieze, este scuipat grav in fata cu asa ceva, iar publicul tinta, cel “occidental”, am dubii cat apreciaza asta; in varianta originala, romanii vorbesc romaneste, nemtii nemteste… pare totul “asezat”. Sa nu zic de senzatia vizuala: zici ca actorii fac play-back;
– actorii parca fac play-back… ei vorbesc intr-o limba si se aud alti actori, care vorbesc alta limba;
– publicul francez (francofon), care ar trebui sa fie tinta numarul 2, este iarasi scuipat in fata cu limba engleza pe care ei nu si-ar dori-o.
2. Finalul, indiferent care este, mi se pare slab. Nimic memorabil, nimic sa-ti ramana in minte. Finalul filmului din 72 este MULT mai bun. E un final DEMN!
3. Actorii joaca mult sub valoarea lor. Despre un jucator de fotbal s-ar spune ca joaca “cu frana de mana trasa”.
4. Nu are replici memorabile, scene pe care sa le tii minte. Nimic special, nimic spectaculos.

Ok, nu e slab, nu e nimic care sa te enerveze. E insa prea plat. Parca ne asteptam la altceva. Da, per total recomand sa-l vedeti (fie si pentru a va putea dumiri singuri despre ce e vorba), dar consider ca cinematografia romaneasca a ratat o sansa uriasa. Un film cu asemenea distributie putea fi mult mai bun si mult mai laudat (despre laude: pe imdb are 6.8, pe cinemagia 7.2 … e totusi bine vazut, nu imi dau seama de catre cine). Eu inca astept niste critici mai blande la adresa filmului (una pozitiva oare voi gasi si eu?). Ah, da: revedeti si filmul din 72.

O ultima precizare: filmul este adus in Romania de Family FIlm si este deja in cinematografele din toata tara.

Salutari CINEFILE tuturor!

ps: AM uitat sa precizez: desi nu-s de acord cu ce au scris, semnalez cronicile Angelei si Ioanei.

ps2: Si inca o nedemurire: habar n-am care titlu a fost pus primul, cel in romaneste sau cel in engleza, dar nu au nicio legatura. Absolut niciuna. Iar si-a dat traducatorul importanta (nu conteaza daca a tradus din romana in engleza sau din engleza in romana … ).

Comments

comments

3 thoughts on “Condamnat la viata – un film controversat

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !