Concursuri. Metode de desemnare a castigatorilor.

Despre diverse concursuri blogosferice am scris. Da, nu e nicio rusine sa participi la un concurs, indiferent ce fel de concurs este. Vrei un premiu, d-aia e concurs, pentru a castiga. Ce se intampla insa cand NU castigi? Pai se pot intampla multe. Pana sa vedem ce se intampla, hai sa fiu mai scrupulos nitel si sa incep didactic: cum se desfasoara concursurile?

Pai sunt 2 modalitati mari si late de desemnare a castigatorilor. Plus alte cateva care deriva din ele:

1. Prima metoda: jurizarea. Jurizarea poate fi exclusiva (eu sunt blogger, sunt seful, dau premiul cui vreau eu) sau poate fi facuta impreuna cu sponsorul. In al II-lea caz este o chestie ambigua (pentru participanti): nu se stie cine este „vinovat” pentru esec. Din cate am inteles (cum s-ar zice pe twitter, #pesurse ), exista si aici 2 modalitati:
– bloggerul spune care articole ii plac, ii da o lista cu 5 articole sponsorului, care alege preferatul sau;
– invers: sponsorul spune preferatele lui iar bloggerul alege dintre aceia;
– face fiecare un clasament, urmand ca apoi ele sa fie „corelate”; nu stiu cum se face acea corelare, dar ideea este ca fiecare, independent, jurizeaza articolele;
– uneori se anunta juriul, si in el mai este introdus si un al III-lea membru.

Oricare ar fi solutia, aici e clar ca ies discutii. Subiectivismul este la el acasa. Iar bloggerii care organizeaza concursuri multe sunt acuzati de „favoritisme”. De ce? Pentru ca uneori aceeasi persoana castiga mai multe premii. PREA multe premii. Bineinteles ca acest lucru este necurat. Si bineinteles ca invinsii se plang. Uneori, nu tot timpul

2. Din acest motiv unii bloggeri apeleaza la varianta, aparent mai neutra, a tragerii la sorti. Aici sunt 2 metode:
– Cea mai intalnita este cea a comentariilor. Ii pui sa comenteze (pe facebook sau pe blog) si tu tragi la sorti. Nu e nimic rusinos in a castiga prin tragere la sorti.
– Poti sa pui si 10 bloggeri sa scrie articole pentru ca ulterior sa tragi la sorti. Unii spun insa ca e periculos, pentru ca daca unul scrie un articol negativ tu ai fi obligat sa-l introduci in tragerea la sorti.

Credeti ca tragerea la sorti nu este si ea contestata? Cum sa nu. Bloggerul poate sa masluiasca tragerea. Cum adica e captura de pe random.org? Pai a tras la sorti pana a castigat cine trebuie. Chiar si daca e filmata tot sunt acuzatii: a filmat 10 trageri si a pus pe blog pe care a considerat-o de cuviinta. Deci nu scapi de acuzatii oricum.

Sa lasam acuzatiile si sa vedem avantajele fiecarui tip de alegere:

1. Daca jurizezi risti 3 chestii:
– unii nu vor participa din cauza unor articole bune care deja au aparut: „n-am sanse sa scriu ceva mai bun”;
– unii te vor parasi, considerand ca n-ai tinut cont de fidelitatea lor („putea sa ma aleaga pe mine … cate comentarii i-am dat”);
– exista riscul ca unele articole pe care tu le consideri bune sa fie considerate de altii proaste; iar acele articole ajung exemple pe blogurile invinsilor sau ale haterilor.

2. Daca tragi la sorti exista urmatoarele riscuri:
– nimeni nu se va stradui sa scrie un articol bun; la fel si cu comentariul; ma rog, din acest motiv uneori se prefera intrebarile cu raspuns clar (cine e actorul care), dar atunci tu de fapt vei primi 10 comentarii identice; oare asta ti-ai dorit?;
– numarul ridicat al participantilor poate goni alti participanti („ce sanse am eu daca sunt alti 70 de participanti?”);
– esti acuzat, de hateri si de unii bloggeri „profi”, ca fugi de raspundere: tragi la sorti pentru ca nu vrei sa superi pe mine, ca nu ai indeajuns de multa personalitate;
– multi sponsori vor refuza sa acorde premiile in urma unei trageri la sorti; vor sa fie implicati ei in alegerea castigatorului, asa ca aceasta metoda nu poate functiona tot timpul.

Asadar, orice metoda ai alege esti acuzat. Si risti. Cei care au obsesia castigului te vor acuza oricum. Ori e concursul de cacat, ori esti tu prost ca apreciezi articole aiurea, ori cine stie ce alte acuzatii. NU e bine nicicum.

CONCLUZIE

Dupa parerea mea lucrurile sunt mai simple decat par. Eu personal particip la concursuri doar la bloggerii in care am incredere. Totul se reduce la incredere. Daca eu n-am incredere intr-un blogger (si in concursul lui), de ce dracu’ particip? Eu ii legitimez acel concurs participand. Daca in loc de 20 de participanti va avea 4 el se va face de ras. Si intr-un final niciun sponsor nu va mai dori concurs la el pe blog. Despre asta voi reveni insa. Cat de curand. La fel cum voi reveni si voi prezenta cum cred eu ca se rezolva , partial, problemele. Si voi da exemplul personal.

Pana atunci, inchei prezentand pe scurt concursurile de durata. Cele cu clasament. Dau exemplul Super-blog, la care am participat. Asadar, avantaje si dezavantaje:
1. Un mare avantaj este obiectivitatea. Ok, tu acuzi pe X ca te-a dezavantajat, dar per total nu prea e posibil sa te dezavantajeze toti. Asa ca per total locul in clasament reflecta realitatea.
2. Dezavantaj: vei fi nevoit sa scrii chestii la care nu te pricepi. Dar si altii vor fi nevoiti sa faca acelasi lucru. Asa ca …
3. Iti creezi un brand ca si concurs. Nu mai e un concurs amarat al firmei X, este SUPER-BLOG. Marele super-blog. Castigatorul super-blog este in sine un brand. Ca si, sa recunoastem, statutul de finalist super-blog.
4. Un alt dezavantaj: timpul. Ai deadline-uri, vin multe probe,asa ca timpul nu prea-ti este aliat. Sa nu mai vorbesc de faptul ca mai trebuie sa scrii si alte articole in acel timp, ca s-ar putea ca cititorii tai sa doreasca si altceva in afara de super-blog. Dificil.
5. In astfel de concursuri tu ca blogger castigi si notorietate. Si vizitatori. Cel putin temporar, dar cine stie, ei pot ramane acolo pe mai departe.

Ar mai fi si altele de spus, dar ma opresc aici. Voi continua astazi, toata ziua, articolele despre concurs. Urmatorul va fi prezentarea conceptiei mele cu privire la concurs.

Salutari BLOGOSFERICE tuturor 🙂