Concurs ratat. De ce nu place folk-ul.

O fosta colega de facultate intreba, nu demult, pe acebook, de ce nu place folk-ul. Raspunsul meu dat ei o sa-l detaliez aici, ideea este ca eu am intrebat, indirect, acest lucru acum ceva timp. Cum? Printr-un concurs. Un concurs ratat, un esec pe care mi-l asum si despre care imi fac datoria sa scriu. Viata contine si asa ceva.

Sa va dau intai link-ul. Detaliile le cititi acolo. Spun doar ca acest concurs NU a reusit sa adune decat 3 concurenti, si aia cu greu. Din motive de necorelare cu organizatoarea, nu am acordat niciun premiu, motiv pentru care imi cer scuze.

De ce n-a avut concursul succes? Pai motivele sunt asa:

1. Nu pot sa ajung la concert. Ziua si ora erau nepotrivite. Am altceva de facut.

2. Nu vreau sa merg la un concert caritabil … pe gratis. Daca as vrea sa merg, as da bani, nu? 🙂

3. Invitatia simpla nu-mi surade. Ca ma pui sa dau bani.

4. Nu ma intereseaza folk-ul.

Multi au dat share, au considerat ca fac o fapta buna dans share, insa nu au participat la concurs. Unii insa au refuzat si sa dea share, considerand ca nu e bine sa se asocieze cu folk-ul.

Pe unii i-am intrebat ce au cu folk-ul. De ce nu place folk-ul asta. Raspunsurile primite sunt:

– Folk = comunism = Adrian Paunescu. Nu doresti sa-ti asociezi imaginea cu asemenea personaj.
– Folk-ul este invechit. Are si melodii de acum 20-30 de ani, neactualizate. De ce ai asculta asa ceva?
– Folk-ul are fani batrani. Da, nu e cool sa mergi la un concert de folk. Nu dai de pitipoance in fuste scurte, ci de domni educati si poate trecuti de prima tinerete.
– Folk-ul nu se preteaza la concert. Folk-ul merge bine la un foc de tabara ceva. Folk-ul presupune sa fii inconjurat de prieteni. Serios, mi s-a dat argumentul asta.

Daca sustin argumentele acestea? Nu le sustin, nu ar trebui sa fie judecat folk-ul doar din perspectiva comunismului. Insa admit ca multi asa vad lucrurile. O fi si vina celor care lucreaza in muzica folk. Sa-i zicem un fel de eroare de comunicare.

Daca regret ca am facut acel concurs? Nu, nu regret. Exact cum mi-au spus cativa, am popularizat un concert caritabil. In fond concursul avea acest scop.

Ce am invatat totusi? Pai:
– Desi credeam ca merge, ideea cu invitatiile simple nu prea prinde. La altii prinde, dar nici acolo prea bine.
– Publicul meu nu se preteaza la asa ceva. La concursuri cu bilete la filme da. Poate cu bilete la teatru (sper ca voi avea si din alea).
– Concertele FOLK au publicul lor. Un prim pas ar fi fost sa incerc sa atrag intai acel tip de public la mine pe blog.
– Ideile caritabile nu prind intotdeauna. Scriam acum cateva zile despre campaniile caritabile si celebra replica din Filantropica legata de „pomana”: IMPRESIONEAZA-MA, STOARCE-MI O LACRIMA. In general ideea de copii autisti nu stoarce nicio lacrima. Un copil in suferinta, care poate fi salvat de o operatie, atrage din start mai multi doritori. Suna cinic, nu suntem de acord, dar e un adevar. Este o mare diferenta intre a fi de acord cu o chestie si a constata o chestie.
– A fost si o perioada incarcata pentru mine, nu am putut sa-l promovez asa cum ar fi trebuit. Deci nu imi neg partea mea de vina, oricat de mare sau mica ar fi ea.
– Per total, ar trebui sa nu mai promit lucruri care nu depind de mine. Ar trebui sa invat sa mai si refuz. Teoretic nu aveam nimic de pierdut, practic…

Da, am avut un concurs ratat la mine pe blog. Nu este un capat de tara, dar nici nu trebuie sa imi fie rusine cu asta. Din toate inveti, insa cel mai mult inveti din greseli. Important este sa nu le repeti. Iar faptul ca folk-ul nu place tuturor e un adevar. De ce nu place folk-ul este o discutie lunga, probabil ar trebui studii in acest sens. Sper totusi ca viitoarele concursuri vor avea succes 🙂 Si am presimtirea ca asa va fi. Salutari BLOGOSFERICE tuturor 🙂