CONCURS fotografii pe lemn
Anunt castigatorii concursului organizat impreuna cu Fotografii pe lemn:
#peblog am asa
Bujor Oliviu a ales comentariul dat de Calator prin viata (fotografie 20×30)
Eu am ales comentariul dat de Natural, ca Aloe Vera aka Daniel Botea (fotografie 15×20)
Random.org, pe fb, a ales-o pe Camelia Croitor (fotografie 10×15).
Rog castigatorii sa trimita o poza pe adresa loialmedia@gmail.com, alaturi de adresa lor fizica. Ii voi contacta si pe mail in acest sens!
Sunt pasionat de fotografii, dar nu am talent sa fac poze. Nu am nici viziune, nu am nici indemanare, nu am nici rabdare. Cu toate astea, admir fotografii, imi place sa apar in cat mai multe poze si apreciez fotografiile artistice.
De-a lungul timpului, am cunoscut cativa fotografi, fiecare diferit, fiecare unic in felul sau. Din acest motiv arta fotografica este fascinanta: acelasi obiect, acelasi peisaj, fotografiat de 5 fotografi arata in 5 feluri diferite. Si pe bune daca pot sa ma decid pe care-l prefer.
Printre fotografii cunoscuti de-a lungul timpului se afla si Oliviu Bujor. Cu el am fost coleg de camera intr-o scoala de vara acum niste ani. Am pastrat legatura, chiar daca live nu ne-am mai intalnit de atunci. Fiecaruia dintre noi ne merge bine, eu crescand foarte mult, ca blogger, de atunci, el crescand foarte mult, ca fotograf.
Zilele trecute, Oliviu m-a contactat sa-mi propuna un concurs. Are un proiect misto, Fotografii pe lemn, pe care vrea sa si-l promoveze. Pe scurt, despre proiectul cu pricina, chiar de la initiatorul sau (l-am rugat sa-mi prezinte proiectul intr-o singura fraza):
Fotografiile pe lemn sunt realizate manual si imbina culorile din fotografie cu textura lemnului ceea ce face ca fiecare imagine pusa pe lemn să fie cat mai adorabila.
Mai multe detalii despre proiectul fotografii pe lemn gasiti pe pagina oficiala de facebook.
Acum, trebuie sa va zic si de concurs. Am pentru acest concurs trei premii: o fotografie 20 x 30 cm, o fotografie 15 x 20 si o fotografie 10 x 15. Mecanismul concursului este urmatorul: pentru una dintre primele 2 fotografii, va trebui sa raspundeti la intrebarea de concurs. Pentru a treia, de 10 x 15, va trebui sa participati pe Facebook, urmand urmatorii pasi: like paginii EmilCalinescu.EU (daca n-ati facut deja asta), like paginii Fotografii pe lemn, like & share postarii de concurs, urmand apoi a da un comentariu de validare a participarii.
Intrebarea de concurs este:
De ce in anul 2017 inca mai este apreciata fotografia alb-negru?
Mecanismul este urmatorul: Oliviu alege castigatorul pentru fotografia de 20 x 30, eu aleg castigatorul pentru fotografia de 15 x 20 (deci trebuie sa ne impresionati cu raspunsul dat), iar Random.ORG alege castigatorul pentru partea a doua a concursului, cea de pe facebook. Fiecare cu castigatorul sau. Castigatorii vor fi anuntati aici, pe facebook, dar si pe mail, urmand ca ei sa trimita fotografia preferata ca reply, adica poza care urmeaza a fi pusa pe lemn.
Singura conditie de participare este sa fiti din Romania, fotografia pe lemn urmand a va fi trimisa la adresa. Daca sunteti plecati, puteti da o adresa a unui prieten/ a unei rude din Romania, urmand a fi trimisa acolo. Daca sunteti din Galati, fotografiile urmeaza a va fi inmanate personal.
Concursul dureaza fix o saptamana, adica pana duminica, 15 ianuarie, ora 23:59. Luni, 16 ianuarie, vom anunta castigatorii.
Iar daca proiectul vi se pare misto, puteti sa va comandati fotografii pe lemn, la preturile de mai sus. Preturile NU contin costurile de transport. Salutari FOTOGENICE tuturor si bafta la concurs!
Fotografia alb-negru pastreaza o doza de mister persoanei imortalizate.
Nu stiu de ce e apreciata fotografia alb-negru dar pot sa spun de ce imi place mine, asa ar fi corect. Cred ca pozele alb-negru au un mister aparte. Te trimit printr-un portal in timp si iti permit sa te vezi asa cum esti, fara culori tipatoare, fara sa fii distras de haine. Te pozitioneaza pe tine in prim plan ca si cum ar opri timpul undeva in trecut, chiar daca poza este recenta. Apoi te poti intoarce, oricand simti ca lumea din jurul tau o ia razna, la tine de atunci. 🙂
Ted Grant spunea cândva: „Cand fotografiezi oamenii color, le surprinzi hainele. Când îi fotografiezi în alb-negru, le surprinzi sufletele”. Eu cred ca fotografiile alb-negru păstrează o doză de mister evidențiază persoana fotografiata doar din jocul formelor, contrastelor, tonuri, fără ajutorul culorii. Consider ca este mai greu de realizat decât fotografia color, dar are un impact mai profund asupra celui care o privește, reflectând de multe ori meditație, spiritualitate. Pe de altă parte, mi se pare ca alb-negru se potrivește diferitelor condiții de iluminare.
Cea mai frumoasa parte la fotografiile in alb-negru o constituie… nuantele de gri 🙂 Cred ca apreciem aceste fotografii pentru ca sunt la fel ca viata, nici alba, nici neagra, dar cu multe nuante de gri. Pe cat ar fi de monotona si de rigida o viata colorata in non-culori ca alb si negru, pe-atat de interesanta o fac nuantele de gri.
Nu știu cât de apreciate mai sunt în ziua de azi, știu doar că cine caută emoția într-o fotografie, o va găsi într-una alb negru. Pur și simplu sunt unele ipostaze, să zicem, care transmit mult mai multe alb negru decât color. De ce? Pentru că alb negru e cumva neutru, nicio culoare mai țipătoare („prinsă” poate undeva unde nu trebuie) nu distrage atenția de la subiect. Ochiul se poate concentra pe subiect mult mai bine și poți înțelege altfel. Eu prefer foto alb negru cu oameni bătrâni în special, mi se par absolut geniale. Parcă le-aș citi pe chipuri greutățile vieții. La fel cum citesc fericirea într-o poză alb negru cu miri.
Bună Emil&Oliviu,
Eu cred că fotografia alb-negru, aceea de pe vremuri, daaaa, în care apăream la 3 ani, în fundul gol (ruşinică!!!), pe ţolul bunicii, nu reprezintă decât o promisiune a ceea ce tehnica în alb-negru avea să demonstreze în timp. Şi o demonstrează cu vârf şi îndesat chiar şi astăzi, în 2017. Atât de intens încât noi, ăştia mai boemi, mai romantici şi mai prinşi de uşa vremii, am fi tentaţi să transformăm, cu ajutorul filtrelor, orice super poză color într-una alb-negru.
Am o grămadă de poze superbe de la propria nuntă, dar am şi câteva transformate în alb-negru şi parcă-s mai faine, parcă altfel vezi lucirea din ochii subiecţilor şi umbrele de pe faţă. Transpare mai multă naturaleţe şi autenticitate, imaginea este mult mai curată. Vizual vorbind şi ca stare, fotografia alb-negru îţi relaxează ochii, iar cu puţină imaginaţie, de ce nu, îţi permite să pătrunzi de partea cealaltă.
Îndrăznesc să mai cred că fotografia alb-negru poate face diferenţa între fotografii profesionişti şi aceia #lascaibinesiasa. În plus, o fotografie color cu mici scăpări se poate ajusta ulterior din program (nuanţe, filtre mega-ultra). În schimb, cu una din astalaltă, dacă ai rata-o, o dregi mai greu (la nivel de (non)-culori) -Eventual, doar dacă, nu-i f***tragi o dungă roşie, vorba lui Bulă).
Dilmea mea e: am răspuns întrucâtva la întrebarea concursului? Sper. Dacă nu, o fac acum: pentru că în simplitatea aceea care tinde spre perfecţiune sălăşluiesc stări şi sentimente magnifice. Şi pentru că o fotografie alb-negru, la o tehnică maturată de 2017, poate face diferenţa.
Teoretic, fotografia alb-negru este văzută mai mult ca fotografie „de artă”. E mai sobră și mai conturată, accentul se pune pe linii și forme, fără să-ți distragă atenția tonuri de culoare. Nu vorbim de cum era înainte, când exista doar opțiunea alb-negru; acum se prelucrează fotografii vesele și colorate în alb-negru tocmai pentru a potența liniile, un profil, o siluetă, o umbră…