Concurs castigat. Bucurie.

Despre concursuri am mai scris. Si voi mai scrie. Uneori obligat (adica pentru a participa sunt obligat sa scriu un articol), alteori simt nevoia sa scriu. Sa multumesc, sa ma laud, sa ma explic. Sau cate un pic din toate. Cum este cazul si acum.

Asadar, sa va spun cum sta treaba. Am castigat o carte la un concurs BlogalInitiative. Cartea se anunta interesanta si chiar vroiam s-o citesc (imi pare rau ca n-am fost la lansare, am aflat tarziu). Deci ma bucur ca am primit ceva ce voi folosi.

Acum urmeaza partea “interesanta”: a castigat toata lumea. Da, ati citit bine: sponsorul a hotarat sa premieze toti bloggerii participanti. Iar de aici inainte urmeaza discutia: ar mai trebui sa ma bucur ori sa ma “laud” cu chestia asta? Sau ar trebui sa-mi fie rusine cu acest lucru si sa bag capu-n pamant ca strutul?

Raspunsul meu este ca ar trebui, chiar si in aceste conditii, sa ma bucur. Si sa ma laud. Si o sa explic in continuare si de ce.

1. Eu am participat la un concurs stiind ca acesta e premiul. Ma bucur ca l-am castigat. Bucuria este deci ca mi-am atins obiectivul, asa “minuscul” cum pare el.

2. De ce bucuria mea ar fi trebuit sa fie mai mare daca eram unic castigator? Adica atunci cand castig eu si alti 20 de oameni ma invidiaza si ma urasc ar trebui sa ma bucur mai mult decat atunci cand toata lumea e fericita? Nu mai bine ma bucur, eu alaturi de alti 20 de oameni (nu i-am numarat exact, pot fi oricati) , pentru ca am castigat?

3. Vad ca este la moda sa participi doar pentru a castiga. Pentru a te vedea primul. Sa stii ca ai intrecut pe altii. Nu te bucuri de premiu, ala poate fi unul cat se poate de inutil, te bucuri ca ai castigat. Ca altii au fost invinsi. Si ca tu ai fost castigator. Recunosc, te face sa te simti bine. Pana la un punct.

4. Ca tot venii vorba, este la moda sa transmiti unuia din invinsi bucuria ca ai castigat. Victoria nu este atat de dulce (pentru unii) decat daca vad pe altii suparati ca au fost invinsi. Si trebuie sa-i anunte, in vazul tuturor, ca au pierdut. De ce? Pentru ca toata lumea, inclusiv cei care NU participasera la concurs, sa stie ca acel om a pierdut. Fiecare cu pasiunile lui 🙂

5. Sa revin la concursul castigat. Si sa mai fac o precizare: in general cineva ia decizia de a da premii la toata lumea atunci cand articolele sunt bune. La fel cum in multe cazuri profesorul ia decizia sa dea la toti 10 pentru ca lucrarile lor sunt bune. Nu prea se da 10 pe o lucrare infecta. Deci eu, ALATURI DE CEILALTI, am scris articole bune si suntem premiati. Sa ne bucuram de munca noastra. Si sa fim mandri de ea.
Si da, aceasta situatie este DIFERITA de situatia in care sponsorul anunta din start ca va premia toti participantii. In acel caz e vorba de PREMII DE CONSOLARE. Aici toata lumea a primit MARELE PREMIU.

In final, felicit toti castigatorii. Si promit sa mai anunt si viitoarele castiguri, oricat de mici ar fi ele si in orice ar consta. Daca altii au grija sa-mi anunte infrangerile, e clar ca e de datoria mea sa-mi anunt victoriile 🙂

Salutari CASTIGATOARE tuturor 🙂

Comments

comments

11 thoughts on “Concurs castigat. Bucurie.

      1. Mersi. Sunt atatea doamne pasionate de fotbal. Asa ca nu e chiar adevarat.
        Ideea e ca mi-am dorit s-o am tocmai ca e pe un domeniu care ma pasioneaza 🙂

  1. Felicitări pentru câştig. Sunt de acord cu tine – trebuie să fe bucure faptul că ai câştigat, nu dacă eşti sau nu singurul câştigător. Sunt oameni care cred că doar primul loc contează. Eu zic că toţi cei care ajung să participe sunt câştigători într-un fel sau altul. După ce citeşti cartea să ne faci o mică recenzie, să vedem despre ce e vorba 🙂

  2. Bravo castigaretule. Imi facusem si eu un draft pentru articol, dar am retinu gresit dead-line-ul si l-am ratat. Mie imi plac sponsorii care ofera mai multe premii 🙂

  3. Felicitări pentru marele premiu!
    Şi alte felicitări pentru că citeşti! E un sport pe cale de dispariţie…
    La mulţi ani!

  4. Hai că văd că nu ne înţelegem!
    În momentul în care esteun concurs, o competiţie sau orice altfel de confruntare, miza e una singură: premiul şi dorinţa de a fi mai bun ca ceilalţi. Ce nu e clar?!

    Eu, la BlogalInitiative, particip că-mi sunt dragi oamenii de acolo şi felul cum se organizează totul, te trage să le scrii câte un articol. Mie, una, îmi este mai de folos feeling-ul ăla că am fost #1, decât premiul în sine, dar, evident, şi el îşi are locul lui, că doar nu suntem ipocriţi să zicem că “eee, am câştigat, dar nu mă interesează prea mult asta!”. Nu am participat la toate campaniile pentru că ştiu că nu aş fi putut să scriu ceva calitativ într-atât să ating podiumul sau singurul loc câştigător. Decât să scriu un articol care să fie trecut cu vederea şi să nu obţin nici cel mai mic feedback despre el, mai bine nu mai scriu. Evident, mai intervin şi pilele la un moment dat şi oricât de bun eşti, tot cine trebuie câştigă.
    Poate ţi s-ar părea ciudat că la BlogalInitiative am participat la nişte concursuri unde nu se dădea nimic material, iar la unele în care erau tablete ca premii, nu mă băgam. Simplu, din două motive: ştiu când pot să scriu mai bine decât ceilalţi şi când nu, iar în doilea rând, am deja tabletă … de ce aş lua altora bucuria respectivă?! 😛
    Luând ultimul caz, cu HTC-ul 8X … ştiam ce pot şi ce informaţii deţin. Prin urmare, pac-pac, am scris un articol la care am stat câteva ore, pentru că, fireşte, fără muncă nu se poate face nimic, l-am înscris şi … tanaaam. 🙂

    Dacă Ştefan cel Mare gândea ca tine, acum vorbeam cu totul altă limbă. Dacă Nadia Comăneci se gândea că ar fi mişto să împartă 10-le şi cu alţii, acum nu mai aveam noi ca ţară acel record mondial. Dacă lui Gabi Szabo i-ar fi plăcut să alerge de mână cu ceilalţi concurenţi, acum nu mai avea în palmares atâtea medalii olimpice.

    Dacă ar fi să sintetizez, aș zice așa: în viață tre’ să ai cojones! 🙂

    Dar, evident, fiecare are părerea lui şi scopurile lui; nu-ţi pot schimba eu ţie percepţia printr-un comentariu din-ăsta. Oricum, eu aştept cu nerăbdare momentul în care o să câştigi ceva substanţial, să zicem o sumă de bani, fiind unicul câştigător; vreau să văd cum vii aici pe blog şi o să le plângi de milă celorlalţi concureţi exprimându-ţi adâncul regret că ei nu au reuşit să câştige, iar pentru că tu îţi doreşti ca tuturor articipanţilor să le fie bine şi să câştige, vreau să te văd cum o să împarţi acei bani cu toţi concurenţii … că doar tu crezi că fiecare ar trebui să câştige ceva.

    Frate, când e concurs ORI E, ORI NU E!
    ORI EŞTI BUN, ORI NU MAI EŞTI!

  5. Irina: partial de acord. La un concurs gen SUPER-BLOG tinta este locul Sa fii cat mai sus. Dar la multe concursuri tot ce-mi doresc este premiul. Eu vroiam acea carte. Nu imi este stirbita cu nimic bucuria daca au mai castigat-o si altii.

    Te felicit pt HTC, articolul tau a fost foarte bun. Recunosc: nu am citit si pe celelalte. Nu pot spune daca este CEL mai bun, dar arata ca un articol castigator. Si se vede ca e muncit.

    In final, sa te contrazic cu fraza de final. Sunt bun, dar nu sunt CEL mai bun. O fi asa grav? 🙂

    Salutari 🙂

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !