Concert Maria Raducanu la Godot

Nu a fost nici primul, nici ultimul Concert Maria Raducanu la Godot. Pentru mine, insa, a fost primul: atat primul Concert Maria Raducanu la care asist, cat si primul concert vazut la Godot.

Mentionez din start: la muzica nu ma pricep, am scris rar spre deloc pe acest subiect, la concerte merge foarte rar. Motivele nu le invoc aici, spun doar ca pur si simplu, intre un spectacol de teatru, un film si un concert, evenimentul muzical este, aproape invariabil, ultimul pe lista. Lucru pe care treptat vreau sa-l schimb.

Acum, un lucru de subliniat si de laudat deopotriva este ca Teatrul Godot a decis ca in actuala stagiune sa aiba concert in fiecare vineri seara (la ora 22). Practic, vinerea nu va mai avea 2 spectacole de teatru, ci un spectacol de teatru (la 19) si un concert (la 22:00).

Nefiind chiar specializat pe muzica, pe concerte, n-as putea spune cat de potrivita este sala de la Godot pentru concerte. N-as putea, de altfel, spune nici macar CE concerte s-ar preta acelei sali. As tinde sa zic concerte mai intime, mai apropiate de ideea de teatru, dar nu stiu cat de adevarat este. Aceasta-i senzatia mea pentru simplul fapt ca asociez acea sala cu teatrul, vazand multe spectacole acolo.

Despre concert n-as putea sa va spun mare lucru, muzical vorbind. Probabil voi spune banalitati, lucruri deja stiute, deja cunoscute. Daca-i asa, imi cer anticipat scuze.

Nu voi spune, deci, nimic despre vocea DOAMNEI (caci da, este O DOAMNA, din toate punctele de vedere) Maria Raducanu, nu voi spune nimic nici despre mixul de genuri muzicale. Un mix cu care personal nu sunt obisnuit (v-am spus, la teatru si la film ma duc foarte des, la concerte rar spre deloc). Ma simteam ca-ntr-un film plin de suspans, unde nu stiam niciodata ce urmeaza, nu stiam la ce sa ma astept.

De fapt, asteptam ceva, insa acel ceva nu a venit.  Si nu am fost singurul care astepta asa ceva.

Ce asteptam NOI? Pai o melodie, ce altceva? O asteptam, de fapt, pe Cristina. Va las mai jos melodia, spre rusinea mea SINGURA melodie de Maria Raducanu pe care o stiam (si care, fara sa pot explica de ce, imi place la nebunie, pe care o ascult extrem de des):

Asadar, la un moment dat cineva ii cere sa cante Cristina. Ca o vrem pe Cristina. Vrem s-o auzim. La care doamna Maria Raducanu, v-am spus deja ca pentru mine este si va fi o DOAMNA, spune ca am auzit-o pe Cristina toata seara. Ca in fiecare melodie cantata exista o bucatica, mai mica sau mai mare, din Cristina. Cred ca pe unii acest raspuns i-a impresionat mai mult decat concertul in sine.

Nu inchei pana nu va povestesc cum a inceput acest concert Maria Raducanu la Godot. Era 10 fara ceva (fara 10, parca), chelnerii inca serveau bauturi, doamna venise pe scena si parea ca va incepe concertul. Eu intreb chelnerul daca va incepe, el imi spune ca in timpul acestei melodii este voie sa serveasca, erau si luminile aprinse. Caci, spre surprinderea mea, concertul a inceput cu o mica … incalzire (cum as putea s-o numesc altfel?). Toata lumea era in sala, muzica se auzea undeva in surdina, pe fundal. Nu toata lumea o asculta, caci unii vorbeau cu chelnerii, altii vorbeau intre ei. Dupa alte cateva minute (sa fi fost vreo 10, chiar 15), s-au stins luminile, s-a facut anuntul clasic de la Godot (pe durata desfasurarii spectacolului va rugam inchideti telefoanele mobile) si a inceput concertul propriu-zis. Noi eram, insa, deja in transa, in starea de concert.

Acest concert Maria Raducanu la Godot nu va fi ultimul concert la care voi asista. De altfel, tind sa cred ca decizia teatrului in cauza vine pentru cei ca mine, care merg la teatru foarte des si la concerte rar spre deloc. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure ­čÖé

Comments

comments

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !