Cocor – lectie de marketing.

Probabil toata lumea a auzit de magazinul Cocor. Stiti voi, magazinul ala din centru deschis de comunisti care inca mai functioneaza si azi. Magazinul frecventat de tot romanul. Da, erau oameni care veneau din provincie sa-si faca aprovizionarea (in materie de haine si incaltari mai ales) din Bucuresti. Si printre alte tinte, se duceau si la Cocor. Care Cocor era pe atunci nitel mai ieftin ca Unirea. Unirea era cu luxul, Cocorul era mai d’al poporului. Mai era si magazinul Bucuresti, care acum e in paragina. Auzisem ca l-ar fi cumparat Marean Vanghelie, dar momentan nu este deschis.

Magazinul a functionat si dupa 90. Si cica avea profit pana-n 2008. Cand niste oameni inteligenti s-au gandit sa-l renoveze. Toata povestea este aici .

Dupa parerea mea, Cocorul ar trebui folosit ca studiu de caz la orice facultate de marketing. Ori cu profil asemanator. Care este de fapt problema?

Pai sa vedem :

1. Magazinul Cocor era un magazin ieftin. Asa a fost receptat de la inceput, asa i se dusese faima si dupa 90. Cand s-a decis modernizarea, cifrele aratau bine. Chiar foarte bine.

2. In 2010, spre deosebire de 1990, magazinul Cocor avea alte 2 probleme:
– concurenta mall-urilor, una puternica;
– strict corelata de prima parte: centrul Capitalei nu mai era punctul comercial numarul 1. Asa cum era inainte de 90 si nitel dupa.

3. Magazinul Cocor avea un public al sau, format insa din oameni mai in varsta. Putini tineri se duceau acolo. Nu era “cool” sa mergi sa-ti cumperi din Cocor. Da parintii si chiar bunicii mergeau. “Tot la Cocor gasesc ce-mi trebuie”.

4. Bomboana de pe coliva: vine criza.

Cu toate astea, magazinul Cocor, dintr-unul vechi, cu produse ieftine, dar situat in centru, a devenit etalonul opulentei. Si din punct de vedere al designului, dar si din punct de vedere al pretului. In loc ca o femeie de 50 de ani sa gaseasca o bluza la 20 de lei, ea acum gaseste etajul designerilor. Unde daca gasesti ceva la 200 de lei inseamna ca e la reducere.

Da, din punct de vedere al designului lucrurile sunt in regula. Magazinul Unirea, acoperit pe o parte cu negru, pe alta cu alb si intre cu cine stie ce alte culori, si nici macar complet (de i se vede vechea arhitectura), pare un kitch. Cocorul e ultra-modern. Care ultra-modernitate insa contrasteaza cu “centrul istoric”, dar asta e deja alta poveste.

Practic, dintr-o lovitura, tu ai dat cu piciorul publicului pe care-l aveai (bun, rau, dar era al tau, si ti-era fidel) si ai incercat sa castigi un alt public. Culmea insa: pastrezi denumirea initiala si comunista. Care public :

1. Nu se stie daca doreste sa mearga la cumparaturi in acea locatie (in centru);

2. Nu se stie daca doreste sa se asocieze cu numele vechi si “ne-cool” de Cocor;

3. Nu se stie daca are totusi bani de acel magazin. E criza totusi …

Toate astea din ce cauza? Pai din cauza priceperii unor afaceristi. Habar n-am cine e patronul si daca a facut-o de capul lui sau nu. Dar mie-mi pare mana de contabil. Da, asta e diferenta dintre contabil si specialistul in marketing. Contabilul zisese ca are vanzarile astea, ca baga banii astia, mareste spatiul comercial, mareste incasarile, va creste chiria, deci banii vor fi recuperati intr-un anumit numar de ani. Cat mai mic. Asa-i ca e simplu sa fii contabil?

Daca ai insa nitel cap si doresti sa-l folosesti, te vei gandi ca oamenii nu sunt oi. Ca ei veneau la Cocor dintr-un motiv (Sau mai multe) care intre timp au disparut. Si ca s-ar putea ca socoteala din birou sa nu se potriveasca intocmai …

Eu unul mai am si alte curiozitati:

1. Daca l-au facut atat de luxos, de ce nu l-au facut mall pana la capat? Sa aiba si un Cinema, si niste fast-food-uri. Un mall in centrul capitalei, la 2 minute de centru vechi … Problemele semnalate mai sus ramaneau, dar macar aduceai un public in acel loc. Te duci la film si apoi iesi afara sa bei o bere in centrul vechi…

2. Niste chestii de agrement, cum sunt la Unirea la etaj, erau la fel de indicate. Daca tintesti public tanar si cool, pai tinteste-l pana la capat.

E clar ca a fost facut dupa ureche totul. Si ca ultima dovada: parcarea. Au facut nu departe, la unirea, o parcare ce sta aproape goala tot timpul, iar ei au bagat bani sa faca alta. D-aia nu venea puhoiul de lume la Cocor: nu aveau unde sa-si lase masina.

Singurul lucru imbucurator este faptul ca magazinul Cocor este proprietate privata. Si ca acesti bani aruncati pe geam (sau geam-uri, la propriu vorbind) nu sunt banii statului. Nu ma bucur de raul omului tepuit (repet: nu stiu daca a fost ideea lui sau l-au pacalit cine stie ce specialisti de pe langa el), dar e bine ca nu am fost tepuiti noi cu totii. E bine totusi sa luam aminte, lectia Cocor poate fi extrapolata in multe alte domenii.

Salutari BLOGOSFERICE tuturor !

ps: Intamplator, si mie-mi place, de multe ori, sa fac cumparaturi prin Centru. Pe la Unirea de exemplu. Din Cocor (varianta noua) nu am luat decat un cadou pentru cineva (care magazin de cadouri a fugit si ala d-acolo) , in rest nu am putut sa iau nicio haina: ba prea scumpe, ba facute pentru somalezi (pardon, pentru cei care au grija de silueta lor!).

Comments

comments

10 thoughts on “Cocor – lectie de marketing.

  1. O singura data am fost in COCOR cap-coada, adica m-am plimbat pe la toate etajele. A doua oara nu mi-a mai trebuit! Mi s-a parut mai mult UN "muzeu al fitelor" decat magazin, la ultimul etaj nu sunt decat tzoale ale marilor designeri romani, nu doar ca sunt la niste preturi de nu te poti atinge daaaar par facute strict pentru defilat pe podium sau pentru persoane excentrice ca lady gaga, eu una nu m-as vedea umbland pe strada imbracata asa! In rest..singurul motiv pentru care am mai intrat acolo a fost ca sa imi platesc factura la vodafone, la subsol..dar intre timp s-a inchis si vodafone-ul deci…nu mai am ce calca in COCOR. Mi se pare un magazin facut ca sa ia ochii , dintr-o cu totul alta poveste fata de bugetul romanilor. Interesant e contrastul dintre luxul magazinului COCOR, mirosul pestinential de acid uric de langa el, aurolacii care isi fac somnul de frumusete pe bancile din fata lui si magazinele cu "Orice produs de la 13 lei" de vis-a-vis. Undeva se rupe filmul, ceva nu se pupa. Vorba ta, un cinematograf ar fi mers de minune in zona Unirii 😉

  2. Bine punctat, Emil. Cocorul este o investitie inutila (ca multe altele), un esec de marketing (ca multe altele), rodul lacomiei unor contractori, samd. E mentinut artificial, pentru ca vanzarile nu acopera chiriile. Pentru money-washing se presupune…

  3. @Ioana Despina Camino : corect, uitasem de vodafone. Am platit vreo 2 facturi acolo. Si era un magazin, mobi me, exact langa vodafone , tipul d-acolo era chiar cunoscator. Am stat de vorba cu el despre dual-sim-uri cam 20 de minute. Timp in care niciun client nu ne-a deranjat :))

    @Dana: nu e spalare de bani neaparat. Cineva a bagat bani si chiar a crezut ca o sa si-i scoata. N-a fost cazul. As dori sa stiu insa ce contabil mediocru a gandit tot acest plan…

  4. Nu stiu daca in “spatele” afacerii mai exista si altceva. Nu vreau sa ma hazardez. Ceea ce se vede este exact ceea ce scrii tu in articol. De doua ori m-am plimbat prin el ca prin muzeu si nu-mi aduc aminte sa fi vazut pe cineva cumparand ceva…

  5. Eu nu am fost pe acolo de cand s-a renovat, nici macar din curiozitate. Nu ca as fi fost eu in targetul lor. Dar nu prea inteleg cum platiti voi facturile acolo… de cand cu internet bankingul, nici nu mai stiu pe unde au furnizorii casierii… 🙂

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !