Clinica Sinucigasilor
Am o problema cu sinucigasii. Am mai spus asta, o repet. Mi se pare INUMAN sa se investeasca miliarde de euro pentru a CONVINGE un nene sa traiasca, desi el nu mai doreste asta. El NU mai vrea sa traiasca si se pare ca nu este pe deplin suveran asupra propriei vieti, insa unul care ar da orice ca sa traiasca nu mai poate trai, pentru ca boala lui este INCURABILA. De ce este incurabila? Pentru ca nu a investit nimeni pentru gasirea leacului. Prea putini bolnavi de asa ceva, este ineficient.
Din aceste motive am privit intotdeauna cu mult dispret sinucigasii. Indiferent cine a fost si care a fost motivul, eu nu pot varsa nicio lacrima pentru niciun sinucigas. Pot intelege pe cei cu dureri groaznice, care se chinuie, insa nici pe acestia nu-i pot plange. Le pot, in cel mai bun caz, aprecia curajul si demnitatea.
Pe cei care, insa, se sinucid din motive PUR lumesti nu-i voi intelege. Pe cei inglodati in datorii, care nu gasesc alta rezolvare decat punandu-si streangul de gat, ii consider lasi si incapabili. Cei care se considera incapabili si fara nicio calitate au tot sprijinul meu pentru a se sinucide. Daca gandesc asa apai e bine ca scapam de ei. Cele care nu mai suporta bataile zilnice ale sotului si considera ca singura solutie este flaconul de pastile sunt, din punctul meu de vedere, niste femei care isi merita soarta. Iar cel care doreste sa se sinucida pentru ca nu-l iubeste persoana pe care el o iubeste este o persoana care, sincer, nu merita sa traiasca. Oricat m-as stradui, nu pot suferi alaturi de ei si, in unele cazuri, chiar ma bucur de disparitia lor.
In mod paradoxal, desi subiectul nu ma incanta, mi-au placut si imi plac filmele si spectacolele de teatru unde se discuta despre sinucidere si despre sinucigasi. E drept, nu pot empatiza cu personajele, uneori ma bucur de moartea lor (cum s-a intamplat la un alt spectacol al teatrului In Culise), insa, cumva, subiectul ma intereseaza. Fara sa doresc vreodata sa empatizez cu astfel de personaje, ma straduiesc si imi doresc sa le inteleg. E drept, mi-e foarte greu, daca nu imposibil.
Spectacolul Clinica Sinucigasilor se joaca la Teatrul In Culise. Mi-a placut cum este jucat, mi-a placut finalul, mi-a placut cum se joaca un pic cu mintea noastra, a spectatorilor. Din punct de vedere teatral, nu am absolut nimic de reprosat. Personal, insa, nu voi putea empatiza niciodata cu personajele. Asta nu este, insa, vina actorilor. Cu cat un sinucigas este mai bine jucat, cu atat eu il voi uri mai mult. Daca esti actor si joci un sinucigas pe care nu m-ai convins sa-l urasc din suflet inseamna ca l-ai jucat prost.
Mergeti sa vedeti si voi Clinica Sinucigasilor. Stati linistiti, nu veti dori sa va taiati venele dupa. Veti sta nitel pe ganduri, veti cauta personajele in jurul vostru, veti rade (daca sunteti ca mine, veti rade nitel mai mult) si la final veti aplauda. Salutari TEATRALE tuturor!
ps: Fara legatura cu ce se intampla in Clinica Sinucigasilor, mi-as dori sa fie un loc unde oamenii sa se sinucida in mod legal, iar organele lor sa fie folosite pentru a salva vietilor celor care vor sa traiasca. Sunt sadic, stiu asta, insa daca stati nitel sa va ganditi imi veti da dreptate. Si nu, chiar nu ma intereseaza opinia vreunei religii cu privire la acest aspect.
One thought on “Clinica Sinucigasilor”