Fara sa va dau o definitie complet restrictiva a termenului de persoane limitate, va voi da 5 exemple de astfel de oameni. Voi explica, in cazul fiecareia, de ce le consider persoane limitate. Astept, bineinteles, completarile voastre:
Persoane limitate – Cei care nu stiu ce fac peste macar 3 zile
Tipul acela de persoane pe care le suni, le inviti la o bere, e luni le spui ca nu poti toata saptamana asta, asa ca le propui weekendul celalalt, insa ele iti spun senin ca nu stiu. Pentru a te putea vedea cu ele, va trebui sa vorbesti cu o zi inainte ori chiar in ziua respectiva. Si sa speri ca nu au nimic mai bun de facut in acea zi.
Ca bonus: exista persoane care uita inclusiv de ziua ta de nastere. Daca nu au Facebook, deci nu are cine sa le reaminteasca, ei chiar uita si cand e ziua ta, chiar daca i-ai invitat la sarbatorirea ei. Si tot tu esti de vina ca nu le-ai reamintit.
De ce spun ca-s persoane limitate? Pai e simplu: universul lor este prezentul. Ei nu se pot gandi prea departe in viitor. Asa cum multi jucatori de sah amatori nu pot gandi cu mai mult de 2 mutari inainte. Pur si simplu sunt persoane limitate la azi si maximum maine. Poimaine e prea departat.
Voi de ce credeti ca in gara din Constanta sunt atatia oameni care te asalteaza oferindu-ti cazare? Pentru ca acesti oameni se decid astazi sa mearga maine in vacanta/concediu, fara sa-si fi rezervat nimic in prealabil. Daca exista cerere, exista si oferta. Logic.
Persoane limitate – Cele care-ti vorbesc de fiecare data despre aceeasi persoana/aceleasi persoane
Unele persoane isi idolatrizeaza tatal ori mama, altele isi idolatrizeaza fratele. Unele persoane au un prieten genial, pe care-l dau tot timpul exemplu, la care tot timpul se raporteaza. Altele isi idolatrizeaza un coleg de munca ori seful. MAI ALES seful.
Sa va dau un exemplu in privinta sefului. O amica imi tot lauda seful. Ce mare si tare e. Ce smecher. Ce bogat e. Eu ma saturasem de vesnica invocare a acestuia. Initial nu-i zisesem, dar era evident. Schimbam constant subiectul cand auzeam. La un moment dat, trebuia sa ma intalnesc cu ea. Ii zic unde, ii zic tot. La care ea: Aaa, deci acolo e cofetaria pe care o are seful meu! Era sa-mi scape telefonul din mana.
Sa va mai dau un exemplu. Cunoscusem la un moment dat un cuplu extrem de interesant: el foarte destept, foarte citit, cu o experienta de viata foarte misto, iar ea foarte frumoasa. Si cam atat. Era fascinant sa stai cu ei de vorba. Ma rog, cu el, caci ea in 80% dintre cazuri nu zicea nimic. Pana la un moment dat, cand, vrand si ea sa spuna ceva, sa dovedeasca faptul ca are gura, incepe: X (aka prietenul ei) mi-a povestit ca acum 5 ani, cand era in strainatate … Nici n-a mai contat ce a povestit, ca eu deja radeam isteric.
De ce se comporta asa aceste persoane? Simplu: sunt persoane limitate la un numar redus de oameni cu care interactioneaza. Iar daca astfel de persoane ginesc 1-2 persoane pe care le considera superioare, pe care le idolatrizeaza in felul lor, atunci sa fiti convinsi ca pe acelea le vor da drept exemplu in toate conversatiile lor.
E drept, in sens invers, cica este folosit termenul de „fluture social” (social butterfly), cel care socializeaza cu multi, se integreaza usor in multe grupuri, nefacand parte efectiv din niciunul. Au multe cunostinte, foarte putini prieteni. Nu-mi dau seama daca eu fac efectiv parte din aceasta categorie. Daca nu, mi-as dori sincer sa fac parte. Sa devin un astfel de fluture.
Persoane limitate – cele ce merg an de an in acelasi loc
Chiar exista astfel de persoane si chiar nu le inteleg. Inainte de 89 sa zicem ca aceasta chestie era cumva incurajata. Desi chiar si atunci era de neinteles: vrei litoral? De ce tot timpul in aceeasi statiune? Vrei munte? Ai o tona de posibilitati…
Sinaia e aceeasi, Predealul e acelasi, Eforie ori Costinestiul sunt neschimbate. Si, culmea, acestor persoane limitate le convine de minune. Ele nu vor sa descopere nimic, ele nu vor sa vada lucruri noi ci, precum drogatii, cauta vesnic aceeasi si aceeasi senzatie initiala. Stiti, mi s-a explicat ca fix asta este problema drogatilor (a narcomanilor, a celor ce sunt pe droguri tari): ei au avut o senzatie initiala intensa, pe care o tot cauta ulterior si n-o gasesc. Ei intra in sevraj, se simt rau fizic daca nu isi iau doza, insa nu mai regasesc niciodata senzatia aia initiala. Si fix d-aia se spune ca ei ar incerca supradoze, caci in vesnica lor cautare dupa ACEA senzatie, ei incearca diverse metode…
Nu stiu daca cei care merg in acelasi si acelasi loc an de an gandesc precum drogatii (fara sa-si dea seama) ori pur si simplu este vorba (si) de o doza mare de lene, stiu, insa, ca nu ii voi intelege niciodata. Nu voi intelege niciodata reticenta asta absoluta la noi. Si le voi considera in continuare persoane limitate.
Persoane limitate – cele ce mananca la acelasi restaurant ori care comanda peste tot acelasi lucru
Imi povestea un amic ca are o ruda care peste tot unde merge comanda snitel de pui cu cartofi prajiti. Chestie valabila in orice restaurant din orice colt al globului.
Atentie: aici nu ma refer la vegetarienii care nu prea gasesc ce sa manance in majoritatea localurilor, fiind nevoiti sa manance cascaval pane ori ceva pe baza de ciuperci aproape de fiecare data, ori la cei cu probleme de sanatate, care neavand voie porc ori vita se limiteaza la pui si peste. Caci, chiar si plecand de la premisa ca ai avea voie doar pui si peste, tot exista o mare varietate de mancaruri. Puiul poate fi gatit in multe feluri, pestele la fel, iar garniturile pot fi si ele foarte diverse. De ce te-ai limita, deci, doar la cartofi prajiti? Ca doar d-astia stii sa gatesti? Pai cu atat mai mult: mergi la restaurant sa mananci ceva ce NU stii sa gatesti, sa fie ceva nou pentru tine.
Persoane limitate – cele care urmaresc aceleasi filme si citesc aceleasi carti an de an
V-ati intrebat vreodata de ce este difuzat Singur Acasa an de an de Craciun? Raspunsul este banal: pentru ca exista un public care an de an doreste sa-l vada. Sapand mai adanc, veti constata ca exista persoane care an de an vor sa-si petreaca la fel Craciunul: mananca aceleasi lucruri, beau acelasi vin, toate cumparate de la acelasi magazin, Craciunul fiind sarbatorit in acelasi loc. Dupa masa care este pusa la aceeasi ora si se termina la aceeasi ora, aceste persoane isi doresc sa se uite la acelasi film. Si sa-si aduca aminte de anii precedenti: prima oara l-am vazut acum 15 ani …; acum 5 ani ati venit pentru prima oara cu cel mic …
Inlocuiti Home Alone cu Patimile lui Cristos (pentru Paste). Ori cu multe alte filme de sezon. Nu filmul in sine conteaza, ci ideea de a te uita an de an la acelasi film.
Sa va mai dau 3 astfel de exemple asemantoare:
- Exista oameni care nu vor sa citeasca o carte noua, ci vor sa citeasca aceleasi si aceleasi carti. Auzisem candva de un profesor pensionar, care an de an citea aceleasi 15 carti (fix 15 avea tot anul), carora voia sa le descopere intelesuri noi. Omul nu era profesor de limba romana, insa avea 15 carti pe care le considera el fundamentale. Si pe care le citea negresit an de an. Nu voia sa afle ceva nou, sa descopere vreo carte noua. Ori macar una noua pentru el.
- Exista oameni care se apuca an de an de citit aceeasi carte, in aceeasi zi. Despre Micul Print aflasem ca ar fi cea mai vizata de astfel de oameni, dar se pare ca nu-i singura.
- Vi se pare ca doar filmele si cartile sunt in aceasta situatie? Spectacolele de teatru nu? Apai sa stiti ca exista persoane limitate, care ar merge doar la anumite spectacole de teatru. Aflasem de o familie care an de an merge, ca prim spectacol al stagiunii, la o adaptare, oricare, dupa Romeo si Julieta. In Anglia se intampla asta (in Londra chiar). Tot acolo un alt cuplu se lauda la un moment dat ca merge doar la Shakespeare. Nu zic, or exista si la noi persoane care merg doar la Caragiale. Nu ca i-as putea intelege, insa exista. Tot legat de teatru, exista persoane care merg la un unic teatru. Nu ma refer la cei din provincie, care nu au de ales, ci ma refer la cei din Bucuresti: sunt spectatori care merg DOAR la TNB, asa cum intalnisem la un moment dat un cuplu de batrani care se lauda ca merge doar la Masca. Pe acestia din urma ii intelegeam partial, locuiau in zona, era teatrul cartierului. Cu toate astea, chiar daca partial justificat, tot niste persoane limitate le-am considerat.
Sa ne intelegem: nu am nimic cu aceste persoane limitate. Ori cu altele, caci sunt multe alte categorii de persoane limitate. Nu-mi doresc sa fiu ca ele, nu le invidiez, le arat cu degetul cand e cazul, dar nu inseamna ca as vrea sa nu mai fim prieteni. Dimpotriva: plec de la premisa ca am prieteni de toate categoriile, cunosc si oameni super-deschisi la minte, dar si persoane limitate. Si unii, si altii sunt oameni ok, de la toti am ceva de invatat. Pe bune va zic.
Iar ca sa va zic despre mine, eu ma plictisesc repede. Nu citesc niciodata mai mult de 3 carti de acelasi gen, alternez imediat (dupa 3 thrillere, urmeaza o distopie, un fantasy, poate ceva mai usor), nu vad niciodata mai mult de 3 comedii la rand. Trei drame la rand exclus. Ca sa va povestesc ceva amuzant in acest sens, acum mai multi ani, zece cred, eram acasa si faceam un mic maraton de filme. Hai sa-i zicem binging, desi inca nu auzisem de acest termen. Si dupa 2 sau 3 filme cu mafioti, bagasem o comedie. Nu mai tin minte titlurile filmelor, dar tin minte o faza mega-dubioasa: in comedie era un tip care urma sa mearga cu o masina. Se urca el in masina, insa masina nu pornea. In mintea mea era: ba, stai sa vezi cum bubuie. N-a bubuit, eu fiind oarecum dezamagit. Mda, am gresit filmul :)) Ideea e ca imi place sa alternez, atat cultural, cat si culinar. Caci atunci cand merg intr-o localitate noua, alternez atat locatiile, carciumile, cat si ce mananc. Azi pizza, maine friptura, poimaine mici, ziua urmatoare poate o shaorma. Merge si o salata sofisticata (seara), merge si un burger. Nu refuz nici pastele. Dar exclus sa mananc chiar si 2 zile la rand acelasi lucru. Nu concep asta.
Acum e randul vostru sa vorbiti despre aceste persoane limitate. Ori sa spuneti ce categorii de astfel de persoane am omis.
Un articol interesant, despre un subiect cumva delicat. Si cu siguranta va starni reactii de toate felurile. Specific tie!
M-am regasit in vreo doua limitari, mai ales cea cu petrecutul vacantelor in acelasi loc. Si-mi dau seama ca sunt limitata rau ca merg an de an in Egipt 😁 Imi accept si-mi asum limitarea dar zau ca n-as renunta la ea. Desigur exista si multe alte locuri pe care le vizitez, dar nu se poate sa nu ajung macar odata pe an si la malul Marii Rosii.
Cat despre celelalte, imi place sa le numesc mai mult persoane persevente decat limitate.
Si cand ma gandesc la faptul ca zi de zi majoritatea omenirii se intoarce in acelasi loc(acasa) aproape zi de zi, cum i-as putea numi decat limitati?
Intr-adevari, limitati suntem din foarte multe de vedere, dar in acelasi timp cu orizonturi fooooarte largi.
Oricum, fain articolul!