Cele mai misto amintiri blogosferice sunt de la Webstock
Webstock este tipul de conferinta de la care pleci nu doar cu informatii, ci si cu amintiri. As zice intai si intai cu amintiri.
Bloggerii care se intalnesc acolo imi amintesc de scoala. Par a fi niste elevi care isi povestesc ce au mai facut in vacanta. E toamna, deci un prilej minunat sa-ti amintesti de scoala.
In continuare voi poveste 3 chestii misto de la Webstockurile traite de mine. In ordine aleatoare, sa vedem:
Prima experienta la Webstock
Aici sunt multe de povestit. Eu imi amintesc doar ca prima oara am fost doar la jumatate din conferinta (invitatie part-time) si ca atunci a fost prima conferinta la care am venit imbracat in Hawaii (poza o vedeti mai sus).
Alta chestie misto pe care mi-o amintesc de atunci: ma intorceam de la o scoala de vara (de la Predeal), am plecat mai devreme de acolo sa ajung la Webstock. Doar ca am plecat cu ceva in plus (cu cheile de la camera). Noroc c-am avut cui sa le dau sa le duca acolo. Tin minte doar ca fostul meu coleg de camera a stat cu bagajul in camera descuiata o zi intreaga (cu teama ca ii va fi furat bagajul, ceea ce nu s-a intamplat).
Inca ceva: faza povestita aici, intr-un articol de la Super-Blog, a fost o faza reala. De fapt 2 chestii reale, combinate. Ambele de la Webstock (da, aici se intampla chestiile faine). Asadar, sa va explic. Tot la prima participare (cea din 2012) s-a intamplat o faza extrem de dubioasa. Am ajuns la Marriot cu taxiul, nu stiu sa fi ajuns la Marriot vreodata cu autobuzul (cu masina cuiva da, cu ratb nu, e totusi Marriot). Eu, in taxi, stau de obicei pe locul mortului (in fata, in dreapta). Nu e bine, dar acolo-mi place. Si dupa ce platesc eu si cobor vad ca cineva se arunca disperat in masina si ii zice soferului Du-ma la cea mai apropiata florarie. Tipul s-a intors dupa vreo 15 minute cu un buchet de flori, pe care i l-a dat unei tipe. Ambii bloggeri, bineinteles, insa nu am aflat nici pana azi cine sunt ei. Din ce am inteles, era ziua ei cumva (nu am tinut minte daca de nume sau de nastere). Eu tot vorbeam cu X si cu Y p-acolo, asa ca n-am apucat sa-i intreb. Pana sa fac eu ceva, ei au si plecat (mai devreme, se grabeau). Ce am prins eu din discutia lor e ca ambii erau din provincie, fiind vorba de prima lor intalnire. Acum, in povestea mea, lucrurile sunt un pic diferite, dar, ca de obicei, bazata pe fapte reale. Partea a doua, cu Vanator si Caprioara, este iarasi adevarata, insa a fost la WebStock 2014. Deci 2 chestiuni adevarate, combinate, au ajuns subiect de poveste. Frumos, zic.
Taxiul care nu se deschidea
La un alt Webstock (sincer, nu mai stiu care, posibil sa fi fost tot primul), am nimerit un taxi care nu se deschidea decat cu surubelnita. Vorbesc serios: il iau eu in graba (nu mai stiu de unde), ma sui in el si ii zic: Repede, la Marriot. Eu de obicei nu grabesc taximetristii, dar atunci chiar eram in intarziere (ca de obicei, ar zice unii). M-am urcat in taxiul deja deschis, m-a dus omul foarte repede la Marriot, insa acolo am asistat la o faza super-lame (pentru sofer, nu pentru mine): a venit unul dintre paznicii de la Marriot sa deschida usa, insa ea nu se deschidea. Soferul isi cere scuze, scoate o surubelnita din torpedou si desface usa cu surubelnita. Am ramas si eu si paznicul hotelului masca. Am si ras ulterior, nu stiu daca taximetristul a vazut asta. Oricum, era de la alta firma, n-avea voie sa stationeze, deci a plecat repede.
Cum am ramas fara baterie dupa Webstock
Faza asta am povestit-o pe profilul de facebook al lui Cristi Florea. Aici dau detaliile complete. Asadar, sunt implicati trei bloggeri: eu, Ianolia si Iulia (ma rog, cat de bloggerita poate fi considerata Iulia). Iar lucrurile stateau in felul urmator: Ianolia trebuia sa ajunga la Iulia, dar nu stia sa ajunga. Eu fusesem la Iulia de cateva ori, stiam zona, dar blocul, adica intrarea in bloc, e o chestie mai greu de gasit noaptea. La Webstock fusesem doar eu cu Ianolia, Iulia mersese la serviciu si ne astepta seara. Adica aproape noaptea, ca era cam 12 noaptea. Dupa un Webstock intreg si un after-party, e clar ca bateria mea se descarcase (nu mai tin minte, ce-i drept, daca aveam si baterie externa care se descarcase sau nu aveam inca asa ceva; oricum, nu conteaza, ideea e ca telefonul meu era mort). Luam taxiul pana la locul faptei si incerc sa gasesc intrarea in bloc. Si blocul. Si dupa ce ma invart eu (insotit de Ianolia, logic, ca singur nu e fun) jumatate de ora, dau de Iulia, care coborase sa ne culeaga. Se prinsese ea ca ceva nu e ok. De atunci a aparut hashtagul #NascutDezorientat. Aceea a fost PRIMA ratacire epocala a mea.
Urmeaza WebStock 2016
Aici sunt 2 chestii mari de spus: partea oficiala, ce va rezerva conferinta si alte chestii de genul, si partea personala, cum voi trai eu Webstock 2016.
Pentru prima parte, pe scurt, lucrurile stau in felul urmator: aici e site-ul conferintei, INCA va puteti inscrie. In plus, puteti vota pentru personalitatea online a anului 2016. Personal, am votat pentru Marian Godina, insa mai sunt inca cel putin 2 persoane pe care le-as fi votat. Nu va zic care sunt acelea, sa nu se oftice ca au pierdut votul meu :)) Daca sunteti acasa ori la munca si vreti sa urmariti conferinta, exista un hashtag oficial (acelasi ca de fiecare data): #WebstockRo. E valabil pe twitter, facebook si Instagram.
Acum, sa va zic si ce se va intampla cu mine. Ceva fun zic eu :)) Asadar, intre 25 si 30 septembrie este la Timisoara un frumos festival de teatru (Fest-FDR 2016). Pana pe 29 voi sta acolo, apoi voi lua trenul de noapte (da, ati citit bine) catre Bucuresti. Voi ajunge vineri dimineata la Bucuresti (vad eu ceva fac cu bagajul, rezolv cumva), apoi din gara merg DIRECT la Webstock.
Daca vi se pare ca asta e tot, va inselati. Nu stiu daca mai e sau nu after-party, dar si daca e nu voi putea ajunge la el (decat daca va tine pana tarziu). Motivul: seara va fi avanpremiera unui nou film indian, unde sunt, ati ghicit, partener media. Mai jos vedeti si posterul (partener media este, bineinteles, blogul meu de filme, nu acest blog).
Partea naspa din toata povestea asta, pe langa faptul ca voi fi obosit mort, este legata de vestimentatie. Cel mai probabil nu-mi voi putea tine promisiunea de a veni cu ceva special. Probabil voi plictisi iarasi pe toata lumea cu una dintre camasile mele Hawaii. Sau, cine stie, poate gasesc ceva senzational in Timisoara si dau pe spate toata conferinta. Sa vedem 😀 (recomandari de magazine faine de haine prin Timisoara aveti? 😀 ).
Cam atat despre Webstock. Revin cu un articol dupa conferinta, sa va zic cum a fost. Sper sa rezist 😀 Iar daca am noroc, pozele cu mine vor intra in istorie 😀 Pana atunci, daca inca ezitati sa va inscrieti, zic sa ascultati sfatul meu: Cele mai misto amintiri blogosferice sunt de la Webstock. Salutari BLOGOSFERICE tuturor!
Nu spui si cum s-a terminat? Ca ai urcat sa iei plasele lasate de Andrei de la Webstock si stai 10 minute si am sfarsit prin a rade si a povesti pana la 4 jumatate dimineata? :))
Bloggeriță sau neblogăriță, uite că (încă) te citește (nici ea nu știe de ce).
Ce să-i faci, unii au avut proiecte la muncă și au lăsat blogăritul pe…alte planuri. DAR se vor întoarce ;)))
Dar acum și eu #intrebpentruunprieten – chiar era nevoie să mai povestești și pe blog de întâmplarea aia PENIBILĂ?
De ianolia ce să mai zic, nici nu mă mai bagă în seamă 😛
Ba te bag in seama, cum sa nu te bag in seama? Dar am fost asa imprastiata cu toate in ultimele luni incat ma mir ca nu mi-am pierdut capul pe undeva.
P.S. Povestea asta va ramane laitmotiv pentru totdeauna :))
@Ianolia: asa e tehnica invata la diversi specialisti Social-Media: sa nu zic eu tot pentru a-mi veni comentarii.
@Iulia: de ce intamplarea e penibila? N-a murit nimeni, toata lumea e intreaga. Ce s-a intamplat grav?
Am zis eu „grav”?! Penibil e tot ce poate fi mai diferit de grav. De când astea două sunt sinonime la tine?! Check the dictionary, boss.