Viata unui blogger full-time este misto, nu vreau sa intelegeti ca ma plang. Chiar imi place ce fac, iubesc faptul ca nu am sefi, iubesc sa scriu, sa-mi exprim sentimentele. Doar ca sunt 3 chestii dubioase, pe care n-am stiut niciodata sa le … rezolv. Nu am stiut cum sa fac fata celor 3 situatii. Astept sugestii de la voi, poate-poate …
Asadar, mi-a fost imposibil sa …

… Explic unui om in varsta cu ce ma ocup exact
In multe situatii ma prezint ziarist independent, ca sa scap de intrebari. Asta fac taximetristilor. Celor bucuresteni, caci aia din provincie, din Cluj ori din Timisoara, par mai descuiati la cap.
Daca-i zic ziarist cultural, ca scriu despre teatru, film sau carti, ma cred si ma lasa in pace. Ma invidiaza, zic ceva de bine, imi ureaza sanatate, asteapta un bacsis (pe care, pentru ca-s zgarcit, nu-l dau ori daca il dau, nu depaseste niciodata 4 lei) si gata.
Altfel, cum ar trebui sa-i explic unui om batran care nu are internet ori are, dar il foloseste sa citeasca LupulDacic si GanduriDinIerusalim? Serios, CE ar trebui sa-i spun acelui om?

… Sa spun care ma blog ma reprezinta cel mai mult
Teoretic, daca e sa luam ultimele 3 luni, cel mai des am scris pe Citestemil si pe LaTeatru. Inseamna, insa, ca ele ma reprezinta cel mai mult? Nicidecum. De fapt, cel mai mult ar trebui sa ma reprezinte blogul cel blond, ca na, asa-s io. Blond. Punct Ro.

… Sa scriu despre absolut tot ce fac in offline
Sa va explic: exista domenii, nise, pe care scriu natural, de placere. Nu stiu cat ma pricep la filme, dar scriind mult pe nisa asta, am inceput sa-mi creionez un stil. Mai nou, scriu mult despre carti. Si imi e din ce in ce mai comod sa scriu despre ele.
Insa despre tehnologie, ca sa dau un exemplu la indemana, imi e greu sa scriu. Am primit, de pilda, niste casti Stereo Beats foarte misto de ziua mea. Am scris pe Facebook doar in spirit de gluma, adica am povestit cum uitasem sa le incarc. In rest, pe blog nu am scris despre ele si pe bune ca nu stiu ce as putea scrie.
Pot da multe alte exemple de lucruri din offline despre care imi e greu sa scriu pe blog. Pe oricare dintre bloguri.
Sa va zic despre muzica? Credeti ca nu merg si pe la concerte? Merg la putine, ce-i drept, dar merg. Insa pur si simplu nu stiu ce sa spun despre ele. Mai mult decat un check-in nu stiu ce sa spun. Pur si simplu.
Tot aici pot vorbi si despre diversele activari. Sunt invitat la diverse petreceri, diverse vizite ale unor obiective. Ultima oara, de pilda, am fost sa vad studiourile Castle Films. Am si filmat, vorba vine, un mini-filmulet, eu fiind seriful. Aratam ca un serif, dar talentul meu actoricesc este zero.
Doar ca, vedeti voi, in afara de asta, chiar n-am ce sa spun. Nu stiu, pur si simplu habar n-am cum as putea scrie ceva decent.
Viata unui blogger full-time este, deci, frumoasa, dar merita traita. Pe bune, chiar e frumoasa. Si pe bune, chiar merita traita. Si tot pe bune va invit pe voi sa-mi spuneti care-s cele mai dificile trei lucruri din viata de blogger. Ori, daca nu sunteti blogger, sa spuneti care CREDETI ca sunteti acele lucruri. Articolul acesta este inspirat de articolul Dianei, bloggerita pe care in ultima vreme o urmaresc din ce in ce mai des (de cand a scris un articol super-misto de 1 decembrie pe Citestemil).
Ca blogger part-time te invidiez cumva. Știi cum pare viața ta văzută de unul ca mine? MINUNATĂ! Primul punct mi-a amintit de o fază din studenție când încercam să îi explic bunicii cu ce vreau să mă ocup (blogging) și ea a spus „a, ca video chat-u’ ăla” 😁
Mi-a placut articolul. Multumesc pentru postare!