Toata lumea cauta cele mai bune haine. O haina buna, dupa parerea multora, trebuie sa te puna in valoare, trebuie sa fie croita pentru tine (deci nu lua haine gata facute, ci mergi la un croitor sa ti le faca), trebuie sa te faca sa stralucesti.
Doar ca, vedeti voi, toate cele de mai sus sunt DEGEABA daca tu nu te simti bine in acele haine. Daca nu te simti in largul tau. Daca NU TE SIMTI TU! Si, atentie, nu este vorba de faptul ca te strang, ca nu-ti sunt bune, ci este vorba despre confortul tau PSIHIC. Care confort PSIHIC deriva si din cel fizic.
Va dau un exemplu de acum mult timp, ca sa intelegeti mai bine la ce ma refer. Acum multi ani, am fost invitat la evenimentul de lansare al unui nou iPhone, eveniment ce a avut loc la magazinul Vodafone din Centrul Vechi (din Bucuresti). Cred ca era iPhone 7. Oricum, sloganul era BLACK IS BACK. Telefonul vedeta era pe negru, asa ca ni se ceruse sa venim imbracati cu CEVA NEGRU pe noi. Daca aveam ceva negru, urma sa participam la o tombola in urma careia sa castigam un telefon.
Eu, pentru ca-s mai piscotar din fire, am considerat ca daca vin imbracat COMPLET in negru voi avea mai multe sanse de castig. Voiam telefonul si ziceam ca un pic de ajutor vestimentar nu strica. Din pacate, fiecare avea un singur bilet in urna, asa ca efortul meu nu a fost recompensat nicicum. In plus, erau o tona de oameni imbracati la fel ca mine: complet in negru.
Si acum vine partea dubioasa: unii erau imbracati asa pentru ca fix asa se imbraca de obicei, altii s-au imbracat asa pentru ca au inteles ca acesta ar fi dress-code-ul. Nimeni nu a gandit ca mine, insa efectul era acelasi.
Tin minte ca dupa eveniment am fost dusi la un club, undeva tot in Centrul Vechi. Unul care era la etaj, cu terasa la etaj, ceva fitos. Oricum, ideea este ca dupa tombola mi-a venit mie ideea sa ma pozez cu cineva. A facut cineva poza, mi-a trimis poza si apoi a venit socul. M-am uitat la poza, m-am uitat in jur si am ramas perplex: eram un membru al unei turme. Motiv pentru care eu am terminat paharul pe care-l beam si am plecat. Pur si simplu nu am suportat calitatea de membru al unei turme. M-am dispretuit pe mine insumi pentru conformisul pe care-l afisasem. Chiar daca scopul meu era altul (unul meschin, recunosc), rezultatul era acelasi.
Am uitat sa spun: in invitatie scria „Dress-code: something black”. Faptul ca era scris un dress-code i-a facut pe multi sa se imbrace complet in negru.
Am discutat apoi cu mai multi prieteni pe tema asta. Nimeni nu mi-a dat dreptate. Nu pot sa inteleaga nevoia mea de a fi diferit. Culmea, mi-au inteles nevoia de a fi mai catolic decat papa, mi-au spus ca si ei ar fi venit in negru. Ca asta parea a fi regula evenimentului. Conformism. Mult conformism.
De atunci nu am mai fost conformist vestimentar nicaieri. Nici macar la nunti. Chiar daca acolo am simtit nevoia sa vin cu ceva elegant. Cat am putut eu, sa ne intelegem.
O alta chestie pe care mi-o aduc aminte, de data asta povestita de un prieten. El se angajase la un moment dat la o firma care vindea valute. Forex-uri se cheama. El vorbea toata ziua la telefon, trebuind sa convinga diversi clienti, oameni cu bani de obicei, sa investeasca in aceste valute. Eh, ideea era asa: desi vorbea la telefon, el era OBLIGAT sa se imbrace la 4 ace, inclusiv cu cravata. Vorbim despre anii 2010-2012 (candva pe atunci). I s-a zis fix asa: „vorbesti altfel cand ai cravata la gat”. Ceea ce, conform studiilor, chiar este adevarat.
Ma rog, in cazul meu are efecte negative: ma simt corporatist, ma simt aiurea, nu ma pot simti deloc bine cu ea la gat. Ma simt incorsetat. Zici ca am catuse. Si nu din alea folosite in diverse jocuri sexuale.
Cele mai bune haine sunt deci cele in care te simti cel mai bine, cele in care te simti in largul tau. Estetica, tematica evenimentului si alte detalii vin ori ar trebui sa vina in plan secund.
ps: Ideea articolului Cele mai bune haine sunt cele in care te simti bine! mi-a venit in urma mai multor episoade de podcast, episoade despre care am tot discutat cu cativa prieteni. Multi dintre ei m-au intrebat chestii legate de vestimentatia invitatilor. Ma rog, si despre vestimentatia mea. In privinta invitatilor, lucrurile sunt clare: fiecare vine cum crede, cum doreste, trebuind a respecta interdictia privind culoarea verde. Care interdictie nu este o nebunie de-a mea, ci o chestiune tehnica (este chroma, green screen, deci verdele interfereaza). Ideea pe larg e in felul urmator: fiecare trebuie sa se simta in largul sau la podcast, insa sunt persoane care vor sa apara intr-un fel, nu vor sa apara ORICUM la interviu. Asa ca fiecare decide PENTRU EL cum apare la podcast: elegant, casual ori chiar de plaja. Da, am avut 2 invitati in pantaloni scurti (clipul de mai sus si cel de mai jos). Asa au simtit ei ca trebuie sa apara, asa se simt ei bine. De ce as fi avut ceva impotriva?
ps2: Cele mai bune haine sunt cele in care te simti bine! In cazul meu, trebuie sa ma simt intai si intai DIFERIT. Asta in cazul in care nu ati inteles inca acest lucru!