Introducere : acest articol este scris in word, intr-un moment in care sunt sinistrat de Bucuresti, fara internet de cateva ore. Vina nu este a providerului, ci exclusiv a mea.
Cuprins : Ce sevraj m-a luat de dimineata … Un sevraj virtual. Ma rog, totul este real, aici si acum. Dar are legatura cu mediul si cu spatiul virtual. Sevraj virtual… Ce termen.
Tot exista intrebari de genul: acum 10/20/50 de ani, ce faceau oamenii fara net? Fara facebook, fara twitter, fara blog. Erau oameni si atunci, socializau si atunci. Si atunci ? De ce intram in sevraj ? De ce am intrat in sevraj virtual ?
Pur si simplu. Simt ca-mi lipseste ceva. Simt ca nu sunt complet. Asa m-am dezvoltat pana acum, asa am ajuns. Un dependent de net. Care intra in sevraj virtual dupa cateva ore fara net. Care simte nevoia sa se exprime. Oricand. Nu oriunde, ci intr-un spatiu precis: la mine pe blog. Adica acasa.
Si totusi, de ce nu pot exista fara net ? De ce netul e pentru mine ceva mai mult decat pentru altii ? De ce internetul e ceva fara de care nu (mai) pot supravietui ?
Rapunsurile sunt simple : asa am ales sa fie. Alegerea n-am facut-o insa acum. Mai demult. Mult mai demult. Acum suport consecintele. Dupa unii e de rau. Dupa altii e de bine. Obiectiv vorbind, nici una nici alta. E o alegere. La fel de obiectiva precum a alege intre a manca o savarina si o amandina. Chestie de gusturi deci.
Daca pe mine ma defineste cuvantul BLOGGER, adica o chestie apartinand mediului virtual, de ce ar fi asta in sine un lucru rau ? E un adevar.
Apropo de sevraj virtual, ma tot uit la indicatorul de net si tot sper ca va aparea ca am internet. Desi stiu exact cauza, stiu ca n-are cum sa se intample. Oare e asa grav sa crezi in minuni ?
Salutari VIRTUALE tuturor !
Ps : Cand articolul va fi publicat, inseamna ca sevrajul a trecut. Isi va pastra insa valabilitatea. In secunda in care-l scriu, sunt in plin sevraj virtual.