Ce sentimente va mai starneste cladirea liceului?

Emil Calinescu Cladirea Liceului Iulia Hasdeu

Cladirea liceului absolvit acum 15 ani (da, atatia ani au trecut de atunci) imi starneste constant diverse sentimente.

Ca sa intelegeti mai bine cum sta treaba, eu ani de zile mi-am amintit de diverse lucruri din trecut pe baza parcursului meu educational. Eu nu spuneam Am facut chestia X in 2005 sau Era anul 2002 cand am facut chestia cealalta. Nu, pentru mine amintirile sunau ceva de genul: Eram clasa a X-a cand … Ulterior, pe masura ce am imbatranit, amintirile au devenit mai vagi: Eram prin liceu cand

Liceul, luandu-l strict pe el, a ajuns, insa, de ceva timp un reper temporal. Sa ne intelegem: am fost un elev dubios si plictisitor. Nu faceam chestii interesante prin liceu, insa nici nu ma puteam lauda cu rezultate prea bune. In limbajul actual, pot spune ca o ardeam aiurea si total neproductiv.

Drept urmare, cu cateva exceptii, maximum 10, nu am amintiri spectaculoase din liceu. Iar amintiri din acea cladire, chestie petrecuta acolo, cu atat mai mult.

Liceul, insa, functioneaza ca un reper. Cladirea liceului, parasirea ei mai precis, echivaleaza cu maturizarea ta ca om. Ma rog, a mea, desi inca am niscaiva dubii asupra ambelor lucruri (atat a faptului ca-s om, cat mai ales asupra ideii de maturizare).

Pentru mine, implinirea varstei de 18 ani nu a insemnat mare lucru, reperul fiind, astfel, terminarea liceului.

Ieri (deja a trecut ziua, chiar daca articolul il scriu tarziu in noapte) am trecut din nou pe langa cladirea liceului. Stiam ca voi trece pe acolo, nu e prima oara cand o fac, insa tot am avut 3 socuri. Sau, ma rog, un soc 3 in 1:

  1. Desi liceul se afla la o distanta foarte mica de casa, vreo 15 minute de mers pe jos, au trecut ceva ani de cand nu am mai mers PE JOS pe langa el. Altii au liceul in alt oras ori chiar alta tara si tot il viziteaza mai des, fie si doar sa-l salute din exterior. Cu autobuzul sau tramvaiul am tot trecut pe langa el, pe jos insa nu.
  2. Mi-am dat seama ca dintre toti fostii colegi de liceu, cu unul singur tin cu adevarat legatura, in mod constant. De foarte multi nu mai stiu absolut nimic. Si cand te gandesti ca in acei ani ai impresia ca veti pastra legatura toata viata, ca legaturile create in cei 4 ani sunt indestructibile … Sau, ma rog, poate doar io aveam astfel de impresii.
  3. Pastrand terminarea liceului ca reper, cel mai mare soc al zilei de ieri a fost constientizarea faptului ca au trecut 15 ani de atunci! Da, atat de mult am imbatranit.

Acum, partea si mai dubioasa este alta: ieri, trecand prin fata liceului meu (si pozandu-ma regulamentar, cu sigla liceului deasupra mea), nu m-am putut gandi decat la faptul ca am imbatranit. Nimic altceva nu mi-a trecut prin cap: nicio emotie, nicio lacrima nostalgica. Nimic.

Si pentru ca tot am dat melodiile, remixate si re-remixate, trebuie sa va fac 3 marturisiri legate de ele. Nu despre prima, cea mai celebra, cea din filmul optzecist, ci despre alte 3. Legat de una am o amintire dubioasa de acum nu mult timp.

Incep, insa, cu melodia TNT, cea de mai sus si de mai jos:

Asadar, melodia asta a aparut in 2002, cand eu eram la liceu. Mie-mi placea la nebunie melodia pe atunci. Era tinereasca, mi se parea din start mult mai cool decat invechita melodie optzecista. Acum mi se pare o melodie incredibil de proasta. Este gresita din aproape toate punctele de vedere. Nu stiu daca asta inseamna ca am devenit mai pretentios la muzica sau ca pur si simplu am imbatranit. Sau, ma rog, ambele. Iar faptul ca am pus remixul inaintea melodiei originale nu e deloc intamplator: remixul mi se pare o idee mai digerabil.

Trec la urmatoarea, la cea mai noua melodie Ani de liceu, cantata de Bibi:

Cu mintea mea de 33 de ani (varsta lui Iisus), melodia nu-mi starneste nimic. Pe langa asta, poate si pentru ca nu ma impac deloc cu ritmurile noi, mi se pare ca suna groaznic din punct de vedere muzical. Ma zgarie pe creier ritmurile. Ma face sa-mi placa varianta TNT din 2002 (ceea ce e firesc, AIA e melodia Ani de Liceu a GENERATIEI MELE). Deci e clar: am imbatranit.

Acum urmeaza sa va arat o melodie pe care 90% dintre voi nu o cunoasteti. Tineti-va bine: Ani de liceu varianta MANEA:

Sa va zic ca este preferata mea dintre toate? Varianta optzecista e prea prafuita, oricat de mult s-ar strofoca unii si altii s-o reinvie, s-o vopseasca; varianta TNT 2002 este pur si simplu prea puerila, iar varianta BIBI nu e pur si simplu pentru mine. Deci dintre toate, votez clar cu aceasta melodie.

Acum trebuie sa va spun si cand aceasta m-a facut sa plang. Mergeam la un moment dat cu autobuzul, autobuz care trecea fix prin fata liceului meu drag. In acel moment eram cu totii, nu doar eu, sub socul mortii premature a cantaretei Denisa (cea care canta melodia de mai sus). Eh, fix cand autobuzul a oprit in fata liceului Iulia Hasdeu telefonul meu (lasat sa aleaga la intamplare melodiile, asa-l las eu de obicei) a ales melodia de mai sus. Fix atunci mi-am amintit de ea, de faptul ca a murit la 27 de ani si, mai ales, mi-am amintit cat de mult ascultam melodiile ei in liceu.

Deci liceul, cladirea liceului mai precis, m-a facut sa plang doar atunci. Judecati voi daca sunt defect sau nu. Sper, totusi, ca nu vor fi comentarii cretine legate de moartea Denisei.

In final, va semnalez alte articole scrise, de-a lungul timpului, despre liceu, punand in paranteza blogul pe care au fost scrise: Cum iti alegi liceul (EmilCalinescu.eu); De ce sa alegi un liceu de top (EmilStudentulMinune.wordpress.com); Cum mi-am ales liceul (EmilCalinescu.eu); Va mai amintiti profesorii din liceu? (EmilCalinescu.eu); 10 chestii despre prima zi de scoala (e voie si cu astea, sper … scris tot pe EmilCalinescu.eu); impresii despre filmul romanesc Bacalaureat (Cinemil.ro); Bacalaureatul – marea minciuna nationala (EmilStudentulMinune.wordpress.com); Amintiri de la Bacalaureat (Blond.ro). Este in pregatire un articol, tot pe Blond.ro, legat de clipul de mai jos. Dar am cam avut pana de inspiratie in ultima perioada.

Acum este randul vostru sa-mi spuneti: ce sentimente va starneste cladirea liceului, cat de des treceti pe langa ea si cand a fost ultima oara cand ati facut-o? Sunt doar curios, nu va scot la tabla, nu va dau note. N-am astfel de indeletniciri :))

Comments

comments

One thought on “Ce sentimente va mai starneste cladirea liceului?

  1. Cred că ultima dată a fost acum 2-3 luni, deși acum locuiesc destul de aproape. Clădirea îmi stârnește multe amintiri, în acea perioadă mi-am găsit cele mai bune prietene, scriam poezii într-un caiet în ora de mate, profu de fizică ne spunea citate din Iorga și… evident chiuluri. Față de celelalte două licee din top 3 ale orașului Pitești, al meu era situat la o distanță considerabilă de centrul orașului, nu aveam baruri în zonă, așa că locul nostru preferat de chiulit era Kaufland-ul care se deschis când eram pe-a X-a. Acum merg aproape săptămânal la acel Kaufland, îți vine să crezi sau nu dar chiar am amintiri faine și acolo 😆

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !