Back to school este o campanie Cartepedia care celebreaza inceperea scolii. Pentru mine, om de scoala veche (old school, ca sa ma exprim modern), scoala incepe pe 15 septembrie. Astazi este 15, deci pentru mine astazi este Prima zi de scoala.
Trecand peste expresiile romanesti pe care mi le-am amintit din scoala si peste cele gurmande, de care mi-am amintit tot cu aceasta ocazie, astazi mi-am amintit de cateva carti. Nu stiu ce carti va aduceti voi aminte din scoala, cu placere ori nu, eu, insa, mi-am adus aminte de cateva carti. Ca tot este azi 15 septembrie, zic sa va spun si voua 5 carti pe care vi le semnalez legate de inceputul scolii. Back to school 2019 gen:
Baltagul – Mihai Sadoveanu
Romanul Baltagul este printre preferatele mele. Desi in general nu-mi plac operele rurale, consider ca inca sunt prea multe programa (pentru mine, ca orasean prin excelenta, ca bucurestean de la 7 ani, viata rurala este pur si simplu o poveste, ceva ce n-am trait, cu care nu pot empatiza), Baltagul este ceva diferit. Este un roman politist rural cum nu are nicio alta literatura.
Am avut noroc sa-l fi avut si la Capacitate, si la Bac. Teoretic, puteam termina atat generala, cat si liceul citind un singur roman. Dar frumos, cu un personaj principal absolut superb.
Daca NU ati citit Baltagul, pentru ca sunteti mai batrani decat mine si nu era in programa voastra, eu zic ca-i timpul s-o faceti. Vorbesc serios.
Toate panzele sus – Radu Tudoran
Stiu ca majoritatea dintre voi ati vazut doar filmul, nu zic, o capodopera, insa cartea are farmecul ei. Nu va fac spoiler, va zic doar ca finalul e diferit. Filmul are asa, un final mai de Hollywood. Cartea, insa, are un final deschis, mult mai misto din punctul meu de vedere.
Legat de faptul ca aceasta carte a fost in programa de liceu, imi amintesc o chestie dubioasa. L-am avut in cartea de clasa a IX-a, insa profa de romana de atunci nu a insistat deloc asupra lui. A considerat ca daca nu e in programa de bac, nu merita discutat. Chiar daca, tot din punctul meu de vedere, era din punct de vedere calitativ mult peste celelalte opere din programa. In special peste Telenovela Otiliei, asupra careia aceeasi profa a insistat sa discutam o saptamana intreaga. Telenovela pe care, apropo, o dau tot timpul exemplu de asa nu.
Morometii – Marin Preda
Aici as recomanda doar primul volum, chiar daca si volumul 2 are farmecul sau. E mai plictisitor, mai comunist, dar are sens. Este credibil.
Nu acelasi lucru l-as putea spune despre filmul Morometii 2, care strica aproape tot ce construise predecesorul sau. Cam asta se intampla cand un scenarist preia personajele creionate de catre un scriitor.
Altfel, romanul in sine e o capodopera, chiar trebuie sa faceti abstractie de faptul ca undeva, candva ati fost obligati sa-l cititi. Cititi-l de placere, ca merita.
Ion Creanga. Opere.
Am tot auzit discutii si dezbateri legate de Creanga. Unii nu-l considera scriitor, ci doar povestitor, ceea ce din punctul meu de vedere este foarte bine, un motiv in plus sa-l apreciez. Altii considera ca Ion Creanga nu ar mai fi de actualitate. Ca Amintiri din Copilarie nu mai are cum sa fie de actualitate atat timp cat copilaria actualei generatii este COMPLET diferita.
Si cred ca fix din aceasta cheie trebuie plecata discutia. Caci in aceasta carte imensa de peste 1000 de pagini NU se afla doar Amintirile. Si indraznesc sa spun ca nu acela-i punctul forte al cartii.
De pilda, ati auzit de Povestea lui Stan Patitu’? Ori de Ivan Turbinca? Ori de Prostia Omeneasca? Am vazut punerile in scena ale acestor povestiri si, sincer, m-au impresionat. Si mi-am dat seama cat de nociva este scoala romaneasca. Nu doar ca NU am facut aceste povesti in scoala, dar Povestea lui Harap-Alb, care altfel este superba, a fost stricata cu tot felul de analize si comentarii. In loc sa te bucuri de actiunea basmului si de povestire ca atare, trebuia sa caracterizezi personajul principal. Altfel, sa ne intelegem, unul superb.
Asadar, prin aceasta MINUNATA carte veti gasi cu siguranta povesti care o sa va placa. Garantat ca de multe nici nu ati auzit. In cazul unora o sa va dati seama destul de repede de ce scoala nu a vrut sa va spuna despre ele.
Nuvele de Caragiale
Voi fi foarte scurt, ca deja m-am lungit prea mult. Asadar, Caragiale este cunoscut in special datorita pieselor de teatru si a schitelor. Din fericire, insa, el are si cateva nuvele foarte misto. Va dau doar 2 titluri: Doua Loturi (a primit numeroase adaptari, teatrale si cinematografice, ultima dintre ele fiind simpaticul film Doua Lozuri, un succes atat la public, cat si la critici) si preferata mea, Kir Ianulea. Nu va zic mai multe, va sfatuiesc doar sa nu ignorati NUVELELE lui Caragiale. Dupa mine, sunt peste schitele atat de celebre. Nu si peste piesele de teatru, ce-i drept.
Cu ocazia campaniei Back to School, ar fi trebuit sa va recomand si cartile atat de dragi mie, gen Narnia ori Harry Potter. Pe care, bineinteles, ca nu le-ati studiat in scoala. Si, din punctul meu de vedere, e bine ca s-a intamplat asta, caci v-ar fi putut ramane cine stie ce opinie critica si nu v-ati mai fi bucurat de ele. Este, insa, randul vostru sa-mi spuneti ce opera studiata in scoala aveti inca in minte. Una de care ati fost incantati si inca sunteti. Eu mi-am enumerat preferatele mai sus! 🙂 Mult succes la scoala tuturor!
Aș adăuga Ion de Liviu Rebreanu.
Eu imi amintesc Ion, Enigma Otiliei, Padurea Spanzuratilor si… Amintiri din Copilarie, Domnul Goe si O scrisoare pierduta.
Mie nu mi-a placut Eminescu. :))