Ce inseamna sa ai umor. Oameni cu simtul umorului.

Motto: „Stii de ce nu am ras pana acum la glumele tale? Pentru ca nu esti amuzant” – din filmul Tomorrowland, un film la fel de amuzant precum desertul Sahara.

Descopar, pe zi ce trece, ca umorul lipseste din ce in ce mai mult. Oamenii sunt din ce in ce mai incruntati, sunt din ce in ce mai suparati, sunt din ce in ce mai apasati.

Acum, trebuie sa va zic si ce inseamna sa ai umor. Trebuie sa va explic ce inteleg eu prin oameni cu simtul umorului.

Asadar, exista oameni pentru care umorul figureaza in fisa postului. Aici includem actorii, includem clovnii si, cu voia voastra, includem politicienii. In cazul multor politicieni se simte umorul fortat, cum fac o gluma doar pentru ca asa le-au scris consilierii ori pentru ca asa simt ei ca ar trebui, fara sa aiba in recuzita aceasta arma. Nu toti sunt, insa, la fel.

Exista, insa, oameni cu simtul umorului in viata de zi cu zi. Iar acesti oameni sunt, dupa mine, cei care glumesc la orice ora, chiar si cu necunoscuti. Nu incurajez umorul grobian, nu incurajez umorul in situatii dramatice (precum dezastrul din Colectiv), dar chiar nu suport sa vad in jurul meu doar fete incruntate non-stop. Mai am norocul sa intalnesc oameni cu simtul umorului, care sa-ti insenineze ziua.

Exista, insa, pe de alta parte, persoane care nu-s setate pe umor si care reactioneaza ciudat la glume. Sa ne intelegem: nu cand cineva rade de un defect al lor, ci cand cineva face o gluma. O gluma generala, poate pe seama unei situatii.

Sa va povestesc 3 faze, dupa mine relevante:

1. Exista celebra zi de 1 aprilie. De fiecare data am chef de caterinca in acea zi. Constat, insa, ca cei care pun botul sunt, de fiecare data, cei incruntati. Ei nu concep ca cineva ar putea fi neserios in acea zi (ma rog, in ORICE zi din an) si nu au reactie atunci cand cineva face o gluma. Altii, cazurile extreme, iau glumele ca pe o jignire.
Sa va povestesc cum am iesit eu din lista de facebook a unei persoane (cu block). Asadar, in fiecare an, pe langa alte glume, fac o gluma cu parola/parolele. Am pornit de la mess si mail, acum am ajuns pe facebook. „Bai, am gasit un programel prin care sparg parolele; am spart-o p-a ta. Bai, dar ce parola simpla si usoara ai. Dar si ce conversatii ai”. La inceput puneau multi botul, pe mess oricum umbla zvonul ca se poate, deci nu era nimic senzational. Pe facebook e mai greu, aici nu ma cred decat foarte putini. Insa o tipa, olteanca de felul ei, acum 2 ani, a pus botul. Zece minute am vorbit cu ea, ma ruga sa ii zic programelul, ma ruga sa nu-i schimb parola. La final i-am explicat cum poti afla parola altuia: minimizezi fereastra de facebook, tragi aer in piept, te uiti in calendar si zambesti. Nu s-a prins din prima, dar dupa ce s-a prins m-a injurat (a zis ca-s nesimtit, ca ea chiar a crezut, ca fac misto de ea) si mi-a dat block.

2. Un alt exemplu, tot personal: la conferinte am obiceiul sa fac niste glume. Uneori speakerul ramane blocat: nu isi pregatise discurs pentru gluma. Multi speakeri prezinta ceva, lasa intentionat ceva nespus, asa ca se asteapta la niste intrebari. Se citeste pe fata multora fericirea atunci cand primesc o intrebare. Se vede de la o posta ca ei ISI DOREAU sa fie intrebati chestia aia. De multe ori, cand nu stiu auditoriul, am impresia ca speakerul e vorbit cu cel care a pus acea intrebare. Cand, insa, se face o gluma (de multe ori eu sunt cel care o face), speakerul amuteste. E foarte ciudat sa vezi un om incruntat la o gluma.

3. Cel mai trist este sa vad actori de comedie incruntati. Multi actori de comedie (de fapt, majoritatea) sunt si-n viata de zi cu zi niste oameni cu simtul umorului. Unii, insa, fac asta din obligatie, in timpul liber ei fiind niste persoane extrem de ursuze. Noroc ca-s foarte putini.

Sa va dau acum si cateva exemple de situatii in care prefer sa nu-mi pierd umorul, ci dimpotriva:

• La ultimul WebStock am fost responsabil cu glumele pe hashtagul oficial. Manafu a zis un tweet de-al meu la microfon, apoi multi bloggeri au relatat gluma/glumele spusa/spuse de mine (de exemplu, Diana Duca). Multi spun ca e absurd sa faci glume pe hashtagul oficial, ca trebuie sa redai, in mod serios, ce se spune la conferinta. Eu prefer sa imi pastrez umorul.
• Zilele astea am participat la 3 conferinte Smark. In ziua a doua, adica marti, a fost Marketing for men. La conferinta am venit imbracat in … roz (scuzati: magenta). Un speaker (o doamna sau domnisoara) a dat exemplu barbatilor „altfel”, exemplificand cu faptul ca-n sala sunt doi barbati in roz. Am ripostat imediat: MAGENTA. Sala a ras, tipa a tacut un moment, apoi a spus, insa extrem de incet: iata… A trecut mai departe.

• Am fost la cateva show-uri de stand-up. La unul dintre ele, in fostul RSS pub, am venit imbracat in roz. Eram si mare, eram si roz. Mi se zicea Cocolino. Ce credeti ca faceam? Ripostam. Tot cu glume. A iesit un show misto. Si nu eram singurul care faceam asta. Da, la o gluma se raspunde tot cu o gluma.
• Acum ceva timp, sa fie vreo 7 ani, mergeam pe trotuar si ma gandeam la ale mele. Nu stiu exact la ce, asta nu-mi mai amintesc. Imi amintesc, insa, ca m-am ciocnit din greseala de cineva. El a zis, enervat: Grasule, de ce nu te uiti pe unde mergi? Nesimtitule. Eu mi-am cerut scuze, am recunoscut ca-i vina mea. El, calm: Uite, bravo tie ca recunosti. Probabil recunosti si ca esti gras. La care eu: daca am ochelari pe nas ai impresia ca nu vad cat sunt? A izbucnit in ras si mi-a intins mana. A zis ca ma respecta. Daca in locul meu era un cocalar lipsit de umor posibil sa-l fi pocnit pe celalalt. Eu am folosit umorul din dotare.

Oamenii fara umor nu stiu nici sa spuna bancuri. Asta daca stiu vreun banc. Oamenii fara umor se incrunta cand aud glume, nu stiu sa reactioneze la ele si uneori se enerveaza. Sa ai umor inseamna sa faci o gluma intr-o situatie curenta, sa stii sa reactionezi la glume si sa razi cu gura pana la urechi la glumele facute pe seama ta. Daca poti sa te si autoironizezi, cu atat mai bine. Salutari AMUZANTE tuturor!