Cum erai tu acum 20 de ani este, dupa unii, o intrebare mult mai importanta si mai relevanta decat celebra intrebare Cum te vezi peste 20 de ani. Trecutul e sigur, e cert, viitorul e doar o predictie, o dorinta. Desi, discutand sincer, nici macar trecutul nu este atat de sigur, caci este foarte posibil ca tu sa-ti amintesti doar selectiv, sa-ti amintesti doar ce iti convine tie.
Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc acum, desi subiectul chiar este interesant, ci despre un lucru usor diferit. Sa ne imaginam, de dragul exercitiului de imaginatie, ca stii exact cum erai tu acum 20 de ani. Cat de relevant este pentru ceea ce faci acum, pentru ceea ce esti acum.
Ca intrebare subsidiara, cat de important este pentru tine cum era X sau Y acum 20 de ani?
Exista cazuri de persoane care acum 20 de ani, in liceu si in facultate, erau foarte imaturi, „aparent” foarte prosti, oameni pe care nimeni nu dadea 2 bani, persoane care ulterior au ajuns cineva, la fel cum exista persoane care erau varfuri la scoala, de care nu s-a ales mai nimic.
Hai sa luam primul exemplu. Sa ne imaginam ca ati cunoscut acum 20 de ani o persoana, poate chiar v-a fost colega, persoana pe care atunci o considerati proasta, tampita, ingamfata, imatura. Poate chiar lipsita de caracter. Este musai ca acea persoana sa fie la fel si acum?
In al doilea exemplu, aia mai destepti din clasa, „tocilarii”, au ajuns musai cel mai bine din toata clasa? Cei mai bogati? Cei mai fericiti?
Am scris nu demult un articol cumva asemanator. Desi nu regret nimic din ce am scris, nu reneg spusele de atunci, pot spune ca premisa de la care am plecat atunci era cumva limitata: faptul ca TOTI oamenii au progresat in 10 ani. La 20 de ani erai cumva, la 30 sigur esti o versiune mai buna a ta. Maximum la fel. Nu vreau sa ma repet, asa ca va recomand sa (re)cititi acel articol pana sa treceti mai departe.
Atunci plecasem de la o discutie avuta cu 2 amice, discutie care ma intorsese in timp cu cel putin 10 ani. Daca nu 15. Lucru care ma pusese pe ganduri.
Acum discutia de la care porneste articolul a fost alta. O rezum printr-o intrebare: indiferent ce meserie ai avea, ai putea spune despre un pusti de 15-16 ani daca este FACUT pentru aceasta meserie? Ai putea stii dinainte ca un pusti de 16 ani o va da in bara daca va deveni medic, inginer, avocat ori, habar n-am, psiholog?
Da, la sport descoperitorul de talente este o meserie. Ai ochi pentru TALENTUL unui om, al unui pusti. Insa nici cel mai iscusit cautator de talente nu poate anticipa cat de muncitor e un jucator, cat de tare psihic este, cat de consecvent va fi peste 10 ani. La alte ocupatii, unde talentul inseamna mult mai putin, precum avocat, eu cred ca e aproape imposibil.
In plus, sunt oameni care nu s-au regasit nici macar la 35 de ani, care poate la 40 de ani isi gasesc vocatia. Care vocatie n-aveau cum s-o cunoasca la 18 ani. Nu le trecea prin cap ce vor ajunge.
Apropo, la 17 ani nu imi puteam imagina ca voi trai din scris. Nu as fi crezut pe nimeni care mi-a spus asta. Ma rog, unii nici acum nu ma cred cand le spun acest lucru. Stiti cine sunt cei care NU ma cred? Pai fix cei care il stiu pe Emil Calinescu de acum 20 de ani. Care nu concep ca m-am schimbat atat de mult, atat de radical.
Ajung un pic pe teritoriul politicii si intreb: este relevant cum era un politician in liceu? Din punctul MEU de vedere, nu e relevant nici cum invata, nici ce comportament avea. Ca sa dau iarasi un exemplu personal, cunosc pe cineva care a ramas REPETENT in liceu. Pe vremea aia, setat fiind din familie ca educatia e importanta, aveam o parere extrem de proasta despre el. In ochii mei era jos de tot. „Ultimul prost”. Intre timp omul a ajuns bine, castiga bine, e fericit, asa ca acea repetentie din liceu a devenit irelevanta. Poate doar o experienta de viata ca oricare alta.
Acum incearca sa inchizi ochii si sa raspunzi la intrebarea din titlu: Cat de relevant este cum erai tu acum 20 de ani? Raspunsul in cazul meu e banal: complet irelevant. Acum sunt atat de diferit incat acum 20 de ani puteam fi oricum altcumva. Si uitandu-ma in jurul meu imi dau seama eu sunt precum majoritatea, nu-s nicidecum o minoritate. Evident, o fi vorba si despre schimbarile din societate, s-o fi schimbat societatea prea mult si noi impreuna cu ea. Cauzele nu le stiu, dar efectele sunt clare. Vizibile cu ochiul liber.
One thought on “Cat de relevant este cum erai tu acum 20 de ani?”