Situatie ipotetica: sunteti pusi sa va amintiti care au fost primele carti citite de voi. Apoi sa va amintiti care a fost PRIMA carte citita de voi. Si acum, cireasa de pe tort: care a fost prima carte citita de la editura X? Greu, nu? De-a dreptul imposibil.
Editura in cauza este Nemira, iar acest articol este o proba in cadrul concursului Super-Blog .
Asadar,trebuie sa scriu despre prima carte de la Nemira pe care am citit-o. Problema mea e alta: eu nu prea sunt interesat de edituri. Eu citesc o carte. Ultimul lucru care ma intereseaza e editura. Conteaza autorul, si nu editura. De exemplu, acum mi-e pofta de … Jocurile Foamei. E la Nemira, bravo lor. Dar putea fi la oricare alta editura, eu tot mi-as fi dorit sa citesc acea carte.
Am intrat in arhiva lor sa vad ce carte am citit prima. Si am zarit seria Dune. Incep cu primul din serie, Dune .Desi scrie ca ar fi aparut in 2005, eu l-am citit inainte. Repet, habar n-am daca era la editura Nemira, dar era prin anii 90, chiar 2000. Sper sa fie asta prima carte citita de la ei si nu alta. Nu bag mana-n foc.
Recunosc, pe atunci nu eram chiar pasionat de carti. Aveam alte preocupari, care m-au dus insa, intr-un final, spre Dune. Intai si intai, eram in epoca in care ma jucam mult pe PC. Nici acum n-as refuza un joc, dar acum parca n-as sta 5 ore sa joc o chestie, fara intrerupere. Pe atunci 5 ore puteau fi un mizilic.
Daca nu stiti, era un joc, DUNE, real time strategy, pentru cine stie denumirea.
Pe langa joc, mai aparuse si un film cu acelasi nume. Dupa cate stiu, filmul, unul singur, acoperea toate cartile din serie. Filmul aparuse prin 84, dar in Romania mult mai tarziu. Mult-mult-mult mai tarziu.
Jocul era foarte bun la single player, dar nu prea era facut sa fie jucat in mai multi. Dar avea o poveste foarte misto. Adica se vedea de la o posta diferenta dintre un joc facut de imaginatia unui „creator de jocuri” (habar n-am ce denumire o avea… textier de jocuri?!) si un joc facut pe baza unei carti. Unei carti foarte bune de altfel, ca pot fi facute jocuri si pe baza unor carti proaste.
Nu stiu daca alegerea producatorilor, sa faca un joc de strategie, a fost cea mai fericita. Cartea se preta si la altfel de jocuri, dar ma rog, fiecare cu strategia lui. Iar jocul ala, ca poveste, era clar peste concurentele, gen Red Alert. Desi, paradoxal, Red Alert avea ceva fun in el. Dune era o chestie mult prea serioasa.
De citit am citit doar primul volum, asta pentru ca, dupa cate tin minte, pe restul nu le-am gasit. Stiu ca mi-am dorit sa fac rost de ele (cumva), dar n-am reusit. Pana intr-un final cand am considerat ca-mi ajunge filmul si am renuntat la idee. Acum parca mi-a venit cheful si pofta de a le citi. Oricum, p-atunci eram mic, deci nu mai tin minte mare lucru. Asa ca le-as citi cu placere. In fond, sloganul Nemira este „Placerea Lecturii”.
Si apropo, ma bucur ca bloggerii sunt pusi sa scrie despre carti. Prea se spune despre ei ca scriu mai mult decat citesc. Si ca cei care citesc bloguri nu citesc carti. Hai sa aratam, noi bloggerii, ca citim si carti.
Salutari CULTE tuturor!
Dune a fost si va ramane cartea mea preferata. Am citit si recitit intreaga serie de nenumarate ori. Apoi am facut greseala de a le imprumuta unei cunostinte, care le-a facut pierdute.
Le poti gasi si pe la biblioteci, daca ti se par prea scumpe in librarie. Ar fi pacat sa nu citesti intreaga serie.