Cartea Cartilor

Cand eram mic ma uitam mult la desene animate. Nu mai stiu cum se chemau desenele respective, dar tot auzisem de Cartea Cartilor. Era educativ pentru copii.

Ulterior am crescut si am facut religie in scoala. Ca bonus, invatatoarea mea era o persoana foarte religioasa. As zice chiar fanatica, conform criteriilor de acum. A organizat cateva “iesiri la biserica”, ne-a dus, de 1 iunie, la Cernica. Ea considera ca ne face un bine, era bine intentionata.

Religie am facut 12 ani de zile. Din clasa I pana-n clasa a XII-a. Am avut media 10 aproape de fiecare data. Dintr-un motiv anume, imi placea. Nu credeam neaparat, cu trecerea timpului credeam din ce in ce mai putin. Insa eram interesat si fascinat de domeniu. Cartea Cartilor, asa cum este cunoscuta Biblia, este un obiect interesant de studiu.

Tot in liceu mi s-a povestit ceva foarte misto de catre o profa de biologie. Ea era credincioasa si isi propusese sa citeasca Biblia (Cartea Cartilor) din perspectiva ei. Si ajunsese la concluzia ca cele 2 teorii, aparent opuse, nu se contrazic. Incepuse sa ne spuna cum cele 7 zile sunt de fapt metaforice, cum, de fapt, Dumnezeu a creat intai animalele mai putin evoluate pentru ca apoi sa le creeze pe cele evoluate. Ele ar fi evoluat cu acordul Lui.

A venit facultatea, eu facand sociologia. Sociologia avea legatura si cu religia, insa dintr-un motiv anume eu am evitat cursurile care aveau legatura directa cu religia. Acum intr-un fel regret. Eram, pe de-o parte, interesat de domeniu. Pe de alta parte nu mi-au placut niciodata fanaticii. Iar astfel de cursuri atrageau fanaticii.

Profesori fanatici am avut si-n facultate, dar norocul meu este ca aveam si profesori atei. De fapt, ignoram discursul religios, nedorind sa intru in contradictie cu nimeni, mai ales cu un profesor. Adevarul, pe care acum am puterea sa-l recunosc, este ca nu eram chiar informat pe domeniu. Poate mi-as fi dorit sa fiu.

Am avut o gramada de discutii pe tema asta cu amicii. Multe dintre ele nu au dus la nimic. Ori suntem pe aceeasi parte a baricadei, caz in care fiecare aproba pe celalalt, fie suntem pe pozitii diametral opuse, caz in care discutia nu are sens. Sau nu face sens, cum zic corporatistii.

Mi s-a pus insa o intrebare de mai multe ori, in diverse forme si in diverse contexte: ce ai face daca ai primi Biblia cadou? Cum te-ai comporta cu Cartea Cartilor? Multi pronosticheaza ca as arde-o, multi spun ca as refuza-o, cineva-mi spunea ca poate voi deveni credincios. De altfel, cea mai misto chestie care mi s-a spus pe tema asta: Emile, pe la 50 de ani vei deveni religios; si pentru ca tu ai tendinta de a fi radical si de a-ti prezenta radical opinia despre orice, probabil vei deveni fanatic religios. Oare?

Cum as reactiona, de fapt, in cazul primirii unui cadou? Cum as reactiona daca as primi Biblia din piele de la librariamaranatha.ro ? In mod paradoxal pentru uni, nu as arde-o, nu as refuza-o, nu as denigra-o. Poate as citi-o. Nu as citi-o de 10 ori, nu mi-as face un obiectiv in viata din asta. Dar curiozitatea m-ar impinge s-o citesc. Nu stiu daca imediat, dupa 1 an, dupa 5 sau dupa 15.

Totusi, nu as deveni brusc credincios. Nu pot sa cred unele lucruri si nu le voi crede. Si oricat ar incerca altii sa ma convinga, nu voi fi in veci de acord cu denumirea Cartea Cartilor. Sunt absurd daca o consider o denumire pur comerciala? La fel de comerciala precum este titlul acestui articol: are intentii de SEO, are acest titlu strict pentru a fi gasit pe Google. Eu am puterea sa recunosc asta. Altii n-au puterea s-o faca. Salutari DIVINE tuturor 🙂

Comments

comments

One thought on “Cartea Cartilor

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !