Cariera in blogging se construieste precum o casa. Trebuie construita in sensul ca trebuie gandita astfel. Trebuie conceputa din start astfel incat sa reziste. O casa nu poate fi construita fara fundatie, nu ai voie, legal vorbind, sa faci asta, insa cariera in blogging poate fi construita si altfel. Poate fi construita astfel, insa cu riscurile de rigoare.
Nu stiu daca exista un dictionar de blogging, habar n-am ce ar trebui el sa contina, dar stiu ca atunci cand te apuci de o casa trebui sa apelezi la specialisti in arhitectura si constructii, aici incluzand diversele dictionare de constructii disponibile online. Divesele carti, manuale si ghiduri de blogging sunt aproape inutile. Cine sa scrie un ghid despre ceva la care se pricepe toata lumea? Sau, ma rog, asa are impresia.
Despre case cu performanta energetica foarte ridicata ati auzit? O astfel de acasa este una in care energie consumata este produsa intern, la fata locului. Care are fi echivalentul in cazul unei cariere in blogging? Cum ar trebui sa arate o cariera in blogging care sa-ti consume cat mai putina energie?
Si de fapt aici este una dintre cheile discutiei: cat de mult te consuma, la propriu si la figurat, munca pe care o faci? Cata energie consumi muncind? In teorie, o cariera in blogging ar trebui sa fie una placuta, una plina de satisfactii.
In diversele activitati pe care le faci, caci bloggingul nu este doar despre scris, ci include si activitatile despre care ulterior trebuie sa scrii, ar trebui sa iti gasesti energia. Activitatile in sine ar trebui sa te energizeze, asa cum multi profesori sustin ca oricat de obositi ar fi, elevii ori studentii ii energizeaza maxim.
Problema in cazul carierei in blogging este, insa, baza. Exact cum ziceam la inceput: nu pot construi o casa fara o fundatie solida. In plus, atunci cand te apuci de casa, stii dinainte ce materiale vei folosi. Ca faci ulterior modificari, ca schimbi constant culoarea camerelor, ca schimbi, la un timp, instalatia electrica, este cu totul altceva. O casa din lemn, insa, va ramane o casa din lemn.
In cazul blogurilor, deseori un blog de ceva devine cu totul si cu totul altceva. Un blog nu mai seamana nicidecum cu ce era el in urma cu 10 ani. Ceea ce, sa ne intelegem, nu e in sine un lucru rau. As zice ca dimpotriva: un blog TREBUIE sa se schimbe constant, este un domeniu dinamic. Publicul este dinamic, schimbator, se maturizeaza impreuna cu cel care scrie pe blog. Ori, in cazul care publicul tinta este format din ce mici, acesta este cu atat mai dinamic, mai diferit, caci generatia actuala de 7-12 ani (iau un exemplu la intamplare) este clar diferita de generatia 7-12 de acum 10 ani.
Si, atentie, nu vorbim doar de blogurile generaliste. Sa va dau doua exemple concrete, in legatura cu 2 nise pe care le cunosc:
Bloggingul de film se schimba pentru ca si filmele sunt altele. Acum iti poti face blog de filme si dintr-un sat uitat de lume. Iti pui Netflix, HBO GO, plus eventual alte platforme de nisa (Mubi, TIFF Unlimited, Disney+) si scrii despre ultimele aparitii de acolo. Daca ai timp si energie, poti vedea filmele inaintea tuturor, in sensul ca un serial aparut la ora 00 noaptea poate fi dat gata pana la 7-8 dimineata, la 9 aparand articolul despre el. Acum 10 ani acest lucru era imposibil, miza era sa scrii despre filmele aparute in cinema. Legat de aceasta goana dupa cine scrie primul, imi amintesc vizionarile de presa de acum cativa ani, unde deseori scriam jumatate de articol dinainte sa vad filmul (spuneam ca este noul film al regizorului, puneam distributia etc). Ca bonus, pe tot drumul de intoarcere de la cinema acasa imi gandeam articolul, care in cazul meu aparea repede, foarte repede. Sa nu mai zic de filme, care sunt acum cu totul diferite. Acum, de pilda, mesajele politice sunt mult mai multe, mai clare, mai directe. Deseori nu poti evita referirile politice, chiar daca multi bloggeri sunt tentati sa le evite. Ei cica scriu despre filme, nu despre politica.
Bloggingul de teatru este si el schimbator. Acum, de exemplu, daca as fi avut energie si timp, as fi bagat maraton teatral, as fi vazut multe spectacole ale teatrelor din provincie si as fi tintit acel public. Nu am fost niciodata la teatru in Iasi (la nici unul dintre teatrele iesene, private sau de stat), dar acum am posibilitatea sa vad spectacole de acolo. Problema mea e ca nu-mi place teatrul online. Trecand, insa, peste gusturile mele, de fiecare data dubioase, discutabile, daca-ti propui sa faci o cariera in bloggingul de teatru trebuie sa tii cont de aspectul geografic: fie iti propui sa-ti dedici timp deplasarilor, deplasari care costa bani, fie iti asumi faptul ca vei vedea doar spectacole de teatru din orasul tau. Daca locuiesti in capitala e inca bine, daca locuiesti in Arad, insa, ai o singura optiune. Nu zic, au spectacole faine, 2 festivaluri pe an (ma rog, nu stiu care-i situatia lor in aceasta perioada dificila pentru toata lumea), dar dupa maximum 2 luni ai vazut deja toate spectacolele din repertoriu. Acolo, insa, poti scrie articole de substanta, sa spui ca dupa 2 ani spectacolul X s-a transformat ori ca spectacolul Y este la fel de viu, de efervescent, de dinamic ca la prima reprezentatie. Cu putina bunavointa si cu multa creativitate te descurci si asa.
Ca sa nu ma mai lungesc, atunci cand iti doresti sa iti faci o cariera in blogging, trebuie sa te gandesti la urmatoarele 3 lucruri, sa raspunzi, de fapt, la urmatoarele intrebari:
- Ce vei aduce nou prin blogul tau? Expertiza ta in domeniu este relevanta? Daca nu expertiza, poate ai o abordare noua, diferita? Ori poate spui lucrurilor pe nume, ceea ce unii nu au curajul sa faca?
- Ce te astepti sa-ti aduca blogul? Nu te astepta sa produci multi bani cu un blog de teatru, nu direct. Poate, insa, blogul de teatru vrea sa fie un CV, o trambulina pentru o cariera in domeniu, ceea ce inseamna ca tu iti doresti un castig de imagine, unul indirect. Ori poate tu ai surse de venit indeajuns de bune incat blogul este doar un hobby, unicul scop al sau fiind unul de natura sufleteasca. Unii oameni pur si simplu se simt bine sa scrie. Caz in care, bineinteles, unul ca mine se intreaba daca mai putem vorbi despre O CARIERA in blogging sau nu. Legat de beneficii, o intrebare importanta, subsidiara, este DUPA CAT TIMP iti propui sa produci ceva cu blogul. Chiar si acea cariera teatrala (raman la acest exemplu), in cazul in care acesta este obiectivul, poate fi o tinta pentru urmatorul an sau poate fi o tinta pentru o perioada mai mare de timp.
- Care este BAZA, FUNDATIA? Multe lucruri le inveti pe parcurs, asta e cert, dar O BAZA tot trebuie sa ai. De pilda, sunt foarte multi IT-isti care-si fac bloguri. IT-istii provin deseori din ingineri reconvertiti. Nu e in sine un lucru rau, insa eu, ca CITITOR de bloguri, imi dau seama imediat cand vorbeste un inginer si cand vorbeste un om de litere. Sa ne intelegem, in unele cazuri e de bine: o recenzie a unui telefon nu poate fi facuta de un om de litere. Nu vreau sa-mi scrie o poezie despre device, nu vreau sa-mi spuna cat de melodios este si ce forme expresive, artistice, are produsul. In acest caz, recenzia unui inginer este ceea ce-mi doresc sa citesc. Lucrurile stau, insa, diferit, in cazul bloggingului de filme. Cu ce vine, insa, in plus IT-istul? In acest caz exemplul meu preferat este optimizarea (celebrul SEO, despre care deseori spun in gluma ca ar insemna Search EMIL Optimization): un inginer scrie din topor, da cu barda, nu cu penita (metaforic vorbind), insa articolele sale sunt sus de tot in Google. Da, omul acela se perfectioneaza, insa are o baza de la care pleaca (sa nu mai zic de latura tehnica, blogul sau va avea infinit mai putine erori decat blogul unui scriitor).
Nu va zic ce ma recomanda pe mine pentru o cariera in blogging si cu ce am venit eu, ca baza, cand am inceput aceasta cariera. As vrea, insa, sa-mi spuneti voi. Sunt curios cum ma vedeti voi, ce parere aveti voi despre mine ca blogger. Nu degeaba poza cover a articolului este una a mea. Articolul este scris pentru AIA Proiect, fiind inscris in competitia Spring Super-Blog 2020.