Carciuma de cartier vs carciuma centrala
Pe acest blog mi-am propus sa nu dau nume de carciumi, nici de bine, nici de rau. Pur si simplu voi spune chestiuni generale, chestie de genul celor deja spuse.
Fara sa dau numele, zic doar asa: ma suna un prieten zilele trecute pe la pranz. Imi zice ca vine prin zona (nu chiar zona mea, eu stau pe Iancului, el sta pe la Dristor, de fapt aproape de parcul Ior). Si imi propune sa mergem pe unde pe aproape. Pentru ca el avea pofta de mici, a zis ca musai trebuie un loc unde domnul Mititelu sa fie prin meniu.
Dupa ce da el cateva telefoane, stabilim noi locatia si mergem pana la ea. Locatia era una, nu stiu cum s-o numesc … anticomerciala. Nu era nici la strada principala, nu era nici in parc. Si, bineinteles, nu era nici in centru. Am ajuns in jur de 7 acolo (7 si ceva de fapt). Cu toate astea, nu era multa lume: gol nu era, dar nici nu era full. Dupa mine, IDEAL: nici nu e aglomeratie din aia sa fie servirea greoaie; nu e nici tipul de local cu mesele lipite unele de altele (da, sunt carciumi unde sunt bancute spate-n spate, lipite, ii simti respiratia celui din spatele tau). Era si muzica data incet (cu televizoarele setate pe Sport, pe tenis, jucau pe Eurosport 1 Federer si pe Eurosport 2 Djokovic (sau invers). Cadrul ideal sa SAVUREZI o bere.
Si mancarea a fost buna: pe langa micii pe care ii pofteam (caci, in cazul meu, de mici am pofta cam tot timpul), am halit, ca desert, si una bucata inghetata. Pe caldura asta chiar nu vad alt desert mai potrivit.
Acasa m-am intors pe jos (am facut vreo 20 de minute) si pe drum ma gandeam fix la asta: uite cat de misto sunt unele carciumi pe care, din comoditate ori din snobism, le evitam. Vrem in centru, ca acolo merge toata lumea, vrem unde stim ca merge tot poporul, si fix acolo ne plangem ca nu gasim loc. Ne plangem ca e servirea proasta, care inseamna ca-s prea putini chelneri la atatia clienti (la un localmi s-a explicat ca exista acelasi numar de chelneri si iarna si vara, desi vara terasa poate gazdui chiar si 100 de clienti).
Iar de acolo si pana acasa, pe un drum foarte misto (nu am luat-o prin stadion, ci pe Aleea Belvedere, pe langa turnul de parasutisti, o zona foarte linistita, pe unde cand eram mic mergeam mai des). Drumul de intoarcere, o alta chestie foarte misto, caci din ce in ce mai rar practic acest sport extrem, m-a binedispus mai mult decat berea in sine.
Sa va zic preturile? Portia de 4 mici cu cartofi, mustar si paine – 18 de lei; berea 5 lei (staropramen 0.5), inghetata 11 lei. Imi puteti zice vreo carciuma-n centrul vechi („istoric”) cu astfel de preturi?
Si atunci, pe bune, de ce asaltam centrul vechi si apoi tot noi suntem nemultumiti de preturi, de conditii si chiar si de calitatea produselor? Carciuma de cartier, care nu inseamna neaparat o bomba infecta si insalubra, ar trebui apreciata mai mult. Ar trebui sa le incurajam prin simpla noastra prezenta desi, asa cum ar zice un amic vesnic suparat pe viata, daca am face asta le-am strica farmecul actual. Poate ca, intr-adevar, o carciuma de cartier supra-aglomerata va incepe sa aiba preturi, conditii si, mai ales, clienti de centrul vechi. Ceea ce, credeti-ma, ca-i cocktailul cel mai prost posibil. Si da, cu ocazia asta imi dau seama cate as avea de spus pe tema asta si cat de bine mi-ar prinde un blog de mancare, bauturi si localuri. Cum s-ar zice, toate la timpul lor 🙂 Salutari DE CARTIER tuturor!