Capacitate. Bacalaureat. Bucurie.

Capacitate. Bacalaureat. Bucurie.

 

 

Tocmai am postat pe facebook urmatorul text. A avut succes, subiectul e de actualitate.

Acum, insa, este timpul sa va povestesc despre examenele mele, cum le-am tratat eu, unde am avut dreptate si unde am gresit.

Examen de engleza intensiv

Primul meu examen important nu a fost capacitatea, ci un examen dat la sfarsitul clasei a IV-a. El a conditionat admiterea la o clasa de engleza intensiv. Nu neaparat engleza intensiv era miza, cat faptul ca eram la o clasa BUNA. Asa am fost educat tot timpul: trebuie sa te afli intr-un colectiv bun, intr-o clasa buna… Nu imi lua nimeni capul daca picam examenul, dar m-am simtit cu adevarat bine ca l-am trecut.

Drept recompensa, am primit primul PC. Nu-l mai am, a beneficiat de multe upgrade-uri, insa ideea ramane: primul meu examen a fost recompensat.

Capacitatea a fost prea usoara

Pentru capacitate fusesem pregatit destul de dubios: e examenul vietii, daca nu faci bine iti irosesti intreaga viata, de el depinde viitorul.

Am intrat cu niste emotii imense. Subiectele au fost, insa, MULT prea usoare. La matematica cel putin mi s-au parut mai usoare decat toate subiectele facute la clasa. E drept, poate e vorba de cum sunt construit eu, insa nu am luat 10 la nicio proba insa nici nu mi-am propus asta. 8.85 la romana si matematica (aceeasi nota la ambele; sigur au vorbit corectorii intre ei, NU cred in coincidente… 😀) si 9.65 la istorie.

Ma pregatisem pentru un examen greu si, intr-un fel, ma enerva faptul ca fusese atat de usor. Nu neaparat faptul ca ma pregatisem ma enerva, cat faptul ca avusesem atatea emotii. Mintea mea de atunci era in dubiu: daca nu eram atat de emotionat si atat de concentrat as fi luat mai mult sau mai putin?

Apropo, cei care ma stiu de atunci pot confirma: slabisem mult inainte de capacitate. Ulterior, am tot inceput sa ma ingras… Trendul s-a pastrat pana azi…

Bacalaureat

Stiam dinainte ca trec bacul

Vorbesc serios: autosugestia a functionat la mine atat de bine incat dinainte sa ma prezint stiam ca trec. Miza era CU CAT trec. Stiam, de exemplu, ca la matematica iau macar un 5 (am luat 8). La chimie calculasem un 7 (tot 8), la psihologie calculasem mai mult (acolo, dezamagitor, tot 8), iar la romana nu stiam cat, dar stiam sigur ca voi trece (6.60 la romana, nici acum nu stiu de ce).

Ideea e ca atunci cand m-am dus sa vad rezultatele, am facut-o agale si cu o fata extrem de senina. Era, parca, o curiozitate personala, cam la fel de curios  precum te uiti ce a facut un sportiv sau o echipa pe care nu i-ai putut urmari. Nici bucurie, nici tristete, pur si simplu ATAT luasem (8.10 medie finala).

E drept, mentalitatea asta a fost, cumva, paguboasa: am dat admitere la psihologie, insa am picat. Am intrat la sociologie, pe dosar.

De ce am picat admiterea la psihologie? Pai fix din acest motiv: eu invatam, stiam ca trebuie sa invat, dar la fel de bine stiam ca NU este un capat de tara daca pic. Si daca fac psihologia la particular ce? Tot facultate e si aia?

Altfel, aveam colegi stresati maxim de bacalaureat. Nu mai dormeau noaptea, tremurau efectiv inainte de examene, se comportau ciudat. Eu eram calm, examenul, in sine, trebuia bifat.

Licentele au fost floare la ureche

La prima licenta nu am avut examen, ci de prezentat o lucrare. Era munca mea, buna sau rea, era a mea. Emotii aproape zero, stiam ca trec. Ca era 7 sau ca era 10, tot de trecere. La drept, insa, am dat examen, nu atat de greu pe cat ma asteptam, dar am dat examen. Despre licenta de la socio am facut si un clip.

Acum, sa va zic un secret: mi-as fi dorit sa fi avut mai multe emotii. De ce? Simplu: cu cat ai mai multe emotii, cu atat te bucuri mai mult de reusita.

As fi vrut sa ma pot bucura asa cum am facut-o dupa capacitate. As fi vrut, dar n-am mai gasit motive s-o fac. Desi de la Bac am ramas cu cateva amintiri tare simpatice 🙂

Din acest motiv, dragii mei, fie ca este vorba despre capacitate (Evaluarea Nationala), fie ca este vorba despre Bacalaureat, totul se reduce la bucurie. Oricat ar incerca unii si altii sa va convinga ca nu aveti motive, voi trebuie sa va bucurati. Bucurati-va, traiti clipa, savurati succesul, oricat de mic ar fi. Veti tine minte evenimentul nu neaparat pentru importanta lui, ci pentru cat de mult v-a bucurat. Si sa stiti de la mine un lucru: cei care va tot critica sunt cei care nu se mai pot bucura de nimic. Salutari BUCUROASE tuturor!

Comments

comments

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !