Cand zece oameni iti spun ca esti beat … du-te si te culca. Asa suna un vechi proverb romanesc, pe care multi il citeaza cu multa gratie. Pe care il considera axioma, o chestie pe care nu mai trebuie sa o explice, sa o demonstreze. O spui si gata. E ceva evident.
Doar ca, ce sa vezi, nu-i deloc asa. Poate-s eu prea carcotas, analizez prea mult. Si, evident, imi pun prea multe intrebari.
Asadar, ce te faci Cand zece oameni iti spun ca esti beat … dar tu stii ca n-ai baut deloc? Aici am 2 exemple de dat, de politicieni: Nea Nicu Vacaroiu si Mihai Tudose. Cei 2 pareau ori par tot timpul beti, dupa o seara agitata, insa amandoi sustin ca de fapt nu beau. In cazul fostului premier Vacaroiu se pare ca era un mare mit. Omul de fapt nu consuma alcool.
Asa ca ramane intrebarea de mai sus. Dupa mine, sunt 2 variante:
- Fie e ceva grav, caci tu te comporti ca si cum ai fi beat fara sa fi baut ceva. De pilda, esti la volan si conduci atat de prost, atat de haotic, incat pari beat. Sau drogat. Credeti-ma, e grav. Eu zic la modul general, poate fi la volan deopotriva o femeie sau un barbat. Nu e vreo discutie misogina ori, dimpotriva, vreuna feminista.
- Fie pleci de la premisa ca cei 10 oameni sunt vorbiti, caz in care ii ignori. Ori poate ii infrunti.
Discutia despre cat de multi esti interesat de ce zic ceilalti despre tine este ampla. Cand esti politician, discutia este cu totul alta decat atunci cand esti avocat sau psiholog. Cand esti contabil la o firma, deseori parerea celorlalti, fie si a celorlalti din firma, poate fi cu adevarat irelevanta. Poti fi bun pe meseria ta si o scarba de om. Ca freelancer, avocat, psiholog, publicitar, chiar si contabil, e importanta si imaginea. Unii ar putea sa nu apeleze la tine oricat de bun ai fi tu.
De fapt, discutia este si despre cat de batuta in cuie este o fraza, o expresie. Poate fi ea combatuta ori macar comentata? Unii spun ca nu, unii spun ca ar exista adevaruri absolute. Eu spun ca da: admit ca exista adevaruri absolute, cele stiintifice de pilda, insa acesta nu este un adevar absolut. Este doar unul relativ.
Una e sa contesti faptul ca Pamantul e rotund (v-am mai zis: cei care cred ca Pamantul este plat sunt niste oameni realmente fascinanti) si alta este sa contesti o chestie legata de tine. Eu sunt inalt si gras, sunt lucruri deja stiute. Ok, exista atat oameni mai grasi decat mine, cat si oameni mai inalti decat mine. Asta nu ma face pe mine un om scund.
Insa anumite lucruri pe care cineva le spune despre mine pot fi contestate. De la un punct incolo, ele pot fi contestate chiar si-n instanta. De pilda, daca cineva imi spune ca sunt beat cand mergeam pe strada este neplacut dar cam atat. Dar daca cineva ar zice despre mine ca eram beat in timp ce conduceam masina (ipotetic vorbind: eu n-am nici masina si nici carnet), atunci as putea sa-l dau in judecata. Intelegeti diferenta.
Problema mea este cu conformistii radicali, cu cei care se supara la fiecare propozitie negativa auzita despre ei. Sunt persoane care ar vrea sa mearga sub radar, ar vrea sa intalneasca foarte putini oameni in drumurile lor si, in principiu, nu ar vrea sa auda parerea nimanui despre ei.
Din acest motiv, intrebarea urmatoarea ar putea deveni un test de conformism: Cand zece oameni iti spun ca esti beat … insa tu nu ai baut nimic, ce faci? Chiar vreau sa aud parerile voastre. Ca sa glumesc un pic, in cazul meu lucrurile stau fix asa: cand zece oameni imi spun ca sunt beat, dar eu n-am baut nimic, ma duc sa beau. Si rezolv problema. 🙂
Vorba aia cu „du-te și te culcă” are un gram de adevăr în ea, darrrr ca orice proverb are o utilitate limitată.
Dacă mie-mi zic 3 oameni aceeași chestie, înseamnă că 3 oameni au gîndit la fel și-au interpretat la fel. Observația lor nu zice nimica despre mine, nu încă – ci despre modul cum judecă ei. Totuși, faptul că au observat 3 același lucru înseamnă că poate-s și alții care observă lucrul respectiv, deci chestiunea merită o examinare.
Așa că mă așez în fund, mă proptesc în botă și cuget: cine-s domle oamenii ăștia, ce au în comun, cum gîndesc ei, prin ce grilă interpretativă mă evaluează? Te mai uiți și la omul care emite păreristică despre tine.
Fiind „chronically online”, mi-am luat doza de evaluări din pix cît pentru 5 vieți. Uneori mai nimeresc unii oarecum în zonă. Alteori sunt doar amuzanți. Contează persoana care te evaluează, cine-i ea, cît de multă greutate are părerea ei pentru tine.
Cu un corolar: dacă-ți pasă de părerea persoanei, poți cere și detalii, să vezi de ce a ajuns să zică lucrul x despre tine. Astfel poți înțelege mai bine dacă problema este la tine (intrinsecă), la imaginea ta (ce proiectezi în afară, voit sau ne-voit), sau doar la grila de interpretare a persoanei.
Corolar 2: Dacă ești doar tu, pe persoană fizică privată, și aruncă Alinel Nimenel cu vorbe (mie mi s-a întîmplat de x ori să am discuții în contradictoriu onlain…) – se pot și ignora, mai ales dacă persoana nu catadicsește să își elaboreze ideea. Dacă în schimb ești persoană publică, precum Văcăroiu, atunci trebuie să-ți pese și de aparențe, chiar dacă pe fond nimeneii care deschid gura nu au dreptate pe fond. Cam asta.
Bun, si Vacaroiu ce ar fi trebuit sa faca? Oamenii ziceau de el ca e betiv, desi el nu punea gura pe alcool.
Văcăroiu să-și fi luat consilier de imagine, ca să afle dacă poate să dreagă cumva problema din îmbrăcăminte, machiaj, chestii de-astea. Și să nu uităm că omul chiar și vorbea un pic ca un bețiv, probabil ar fi avut nevoie și de-un logoped, cursuri de dicție.
În cel mai rău caz, proceduri medicale, mai un masaj de întindere a pielii, mai o operație estetică …