Cand presa si PR-ul fac casa buna si oameni fericiti

“Intotdeauna am ceva de spus, dar am zis sa incepem cu un raspuns scurt, de incalzire. “

 

Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la cea mai de succes rubrica de pe EmilCalinescu.eu. Pentru a pastra traditia, voi lasa invitata mea de astazi sa se prezinte.

Patricia Mihail: Buna, ma numesc Patricia Mihail.

Emil Calinescu: Un inceput foarte scurt si la obiect. Daca tu nu ai spus nimic altceva, imi permit sa incep cu ce subiect doresc, asa ca te-as ruga sa ne spui cate ceva despre activitatea agentiei de PR la care lucrezi. Fara sa dai nume de firme daca n-ai voie, cam din ce domeniu sunt clientii cu care lucrezi?

Patricia Mihail: Intotdeauna am ceva de spus, dar am zis sa incepem cu un raspuns scurt, de incalzire.  Revenind la intrebare ta – lucrez ca PR manager la agentia RAN Events, iar clientii pe care ii coordonez sunt PANDORA si FORUM FILM. In rest, portofoliul agentiei este divers: Stefanel, Il PASSO, Starbucks, Pronovias, Avincis, Staccato, Ermanno Scervino, Pukka Food si lista continua. Cam asa.

Emil Calinescu: Clientii TAI insemnand ca tu, in mod direct, lucrezi doar cu cei 2, iar colegii tai lucreaza cu ceilalti clienti?

Patricia Mihail: Ai mei-ai mei, adica sunt conturile de care ma ocup eu, exact.  Iar colegele mele se ocupa de restul clientilor. Si Raluca, Managing Partner al firmei, se ocupa de noi toti.  Ea e “motorul” agentiei, cea care pune lucrurile in miscare.

Zambetul Patriciei ne-a intampinat in Casa Magicianului 🙂

Emil Calinescu: Hai sa vorbim atunci despre Forum Film. Pana sa colaborezi cu ei, mai avusesei contacte cu cei din industria filmului: ziaristi, bloggeri cinefili, producatori, regizori etc? 

Patricia Mihail: PR-ul reprezinta un viraj semi-recent in viata mea profesionala, intamplat la inceputul acestui an. In ultimii ani activitatea mea a fost cu precadere de jurnalist (trei ani si ceva la Dilema veche, combinati cu inca aproape 3 de colaborare cu Forbes Romania). De aceea iti si spuneam, cand mi-ai propus interviul, ca mi se pare ciudat (inca) sa mi se ia mie interviu. Cu alte cuvinte, eu pun intrebarile de obicei.  Dar e si acesta un exercitiu.

Emil Calinescu: Ajungem si la perioada presei. Momentan suntem la partea de PR. Insa, pentru ca ai adus vorba, ne spui cum ti s-a parut trecerea de la jurnalism la PR?

Patricia Mihail: Complexa. In special pentru ca a fost trecere de la jurnalism cultural la PR de agentie (chiar daca vorbim despre o agentie mai nonconformista). Sigur, toate se mananca, intr-un fel, cu relatii cu oamenii si comunicare, dar sunt diferite din muuuulte puncte de vedere. Insa am incercat sa folosesc tot ce am dobandit in anii anteriori si sa construiesc peste aceasta fundatie, cu unelte si materiale noi.

 

“PRIMUL e, de fapt, al doilea: “RoboCop”. Despre care imi amintesc momentul cand, dupa ce imi trecusera aproape 300 de oameni prin fata ochilor in mai putin de o ora, am intrat in sala IMAX si erau toti acolo, cu ochii lipiti de ecran, prinsi de poveste. Iar la final, imi aduc aminte de zambetele celor care au trecut pe langa mine si mi-au spus ca le-a placut filmul. Zambetele astea largi sunt cele mai rapide datatoare de energie.”

 

Emil Calinescu: Ai ajuns sa lucrezi, acum, cu fosti colegi de-ai tai de la Forbes ori de la Dilema Veche? Daca da, cum ti s-a parut sa COLABOREZI cu fosti colegi?

Patricia Mihail: Sigur, cu Forbes am colaborat, de exemplu, pentru filmul “Captain America: The Winter Soldier”, la care ne-au fost si parteneri media. A fost o colaborare frumoasa, mai ales ca am tinut legatura cu Diana Cosmin (redactor-sef al Forbes Life si UP by Forbes), care imi e o prietena draga.

Emil Calinescu: Care a fost PRIMUL film pe care l-ai distribuit tu? Iti mai amintesti? Daca da, spune-ne experienta cu acel film (se spune ca PRIMUL dintr-o chestie, nu conteaza ce anume, nu se uita).

Patricia Mihail: Am doua “PRIMUL”.  Primul din punct de vedere temporal este “August: Osage County”, in ianuarie, insa atunci nu intrasem “in paine” si nu preluasem concret clientul. Asa ca PRIMUL e, de fapt, al doilea: “RoboCop”. Despre care imi amintesc momentul cand, dupa ce imi trecusera aproape 300 de oameni prin fata ochilor in mai putin de o ora, am intrat in sala IMAX si erau toti acolo, cu ochii lipiti de ecran, prinsi de poveste. Iar la final, imi aduc aminte de zambetele celor care au trecut pe langa mine si mi-au spus ca le-a placut filmul. Zambetele astea largi sunt cele mai rapide datatoare de energie.

Emil Calinescu: Cum ti se pare presa cinefila, aici incluzand si “blogosfera cinefila”? Au trecut cateva luni bune de cand te ocupi de Forum Film? Spune-ne, in mare, ce impresia ti-au lasat.

Patricia Mihail: Presa cinefila adevarata (la fel ca si presa, in general) nu e foarte multa, din pacate. (A se vedea, de exemplu, faptul ca la noi nu exista o revista de film in toata regula, asemeni Empire sau Total Film in UK.) E valabil si pentru bloggeri. Multa lume scrie, insa putina lume scrie bine, atent argumentat, rotund, inchegat, frumos, corect gramatical. Cat priveste interactiunea directa eu oamenii din spatele condeiului (tastaturilor), mi se pare ca este o gasca cinefila frumoasa si vesela, cu care ma bucur mereu cand ma intalnesc.

Emil Calinescu: De ce crezi ca nu exista o revista de film in toata regula? Cine este de vina, cine ar trebui sa se ocupe de asa ceva? Publicul nu cere, nu se implica nimeni, nu sunt sponsori…? Care este motivul si cum ar trebui rezolvata aceasta problema?

Patricia Mihail: Asta e o discutie lunga, separata.  Presa din Romania, in general, nu se afla intr-o zona roz. Se tot inchid ziare si reviste (chiar dintre cele cu licente straine, cu renume)… Cine s-ar aventura sa investeasca intr-o revista noua, dedicata exclusiv cinema-ului? Tu ai cumpara LUNAR o astfel de revista (presupunand ca ar exista la noi si ar fi bine echilibrate continutul si forma)? Nu cred ca e vina cuiva anume, pur si simplu aceasta e zona in care ne aflam – printul e scump si lent, online-ul e (aproape) gratis si e rapid. Nu sunt dintre cei care declara sus si tare ca printul moare, dar clar se schimba si va continua sa se schimbe fundamental modul in care ne raportam la el. Cum? Asta numai timpul va decide.

 

“Fara sa dau nume, iti spun ca imi place sa citesc recenzii/texte scrise de oamenii pentru care vizionarea unui film inseamna mai mult decat o iesire in oras intr-o seara de marti sau miercuri.”

 

Emil Calinescu: Atunci hai sa ajungem la bloggeri. Spune-ne intai care este, dupa tine, diferenta dintre un blog exclusiv cinefil, de nisa, si un blog generalist, care scrie SI despre filme? Ce aduce diferit blogul cinefil, de ce ar trebui sa-l citim mai degraba astfel de bloguri si nu bloguri generaliste?

Patricia Mihail: Vorbind teoretic, un blogger cinefil scrie (sau ar trebui sa scrie) recenzie/cronica, care ar fi (sau ar trebui sa fie) mai mult decat o parere. Pe cand un blogger generalist poate avea o postare sub forma de: parere personala, recomandare, impresii de la evenimentul de lansare a filmului etc. Se presupune ca bloggerul cinefil are si o cultura cinefila mai profunda, e capabil sa faca niste observatii pertinentesa faca niste referinte la alte filme, a vazut toate tipurile de filme.

Emil Calinescu: Ai spus mai sus ca putina lume scrie bine, atent argumentat, rotund, inchegat, frumos, corect gramatical. Spune-mi ce faci atunci cand vezi ca un blogger (ori proprietar de site-uri) scrie constant articole slabe? Care sunt masurile pe care le iei? Ii atragi atentia, il sari de la urmatoarele vizionari, ignori acest aspect si continui sa-l inviti. Multi amici m-au intrebat, deseori, ce ar trebui sa faca pentru a ajunge sa fie invitati la vizionari, dandu-mi diverse exemple de persoane pe care articolele nu-i recomanda pentru astfel de evenimente. In cele mai multe cazuri nu prea stiu ce sa le raspund.

Patricia Mihail: Pai, sa vedem cine sunt acesti amici, ce bloguri au, cum si despre ce scriu.  In alta ordine de idei, si ca sa clarificam subiectul listelor de presa: 1. salile de cinema, prin constructie, au un numar limitat de locuri, care difera de la film la film (nu toate filmele sunt proiectate in IMAX, de exemplu), 2. nu mergem din inertie cu o lista fixa, indiferent de film, ci o adaptam in functie de genul filmului, 3. lista este, practic, o baza de date, iar aceasta baza de date este updatata continuu.

Emil Calinescu: Daca nu vrei sa critici, atunci te pun sa lauzi. Spune-ne 3 bloggeri descoperiti in urma acestor vizionari. Si spune-ne de ce iti place sa-i citesti?

Patricia Mihail: Iti dai seama ca nu o sa fac nici asta, nu?  Fara sa dau nume, iti spun ca imi place sa citesc recenzii/texte scrise de oamenii pentru care vizionarea unui film inseamna mai mult decat o iesire in oras intr-o seara de marti sau miercuri.

Emil Calinescu: Credeam ca macar asta vei face, ca da bine sa lauzi 1-2 persoane. Spune-ne, atunci, daca dupa iesirea din presa te-a tentat vreodata sa-ti faci blog? Sunt foarte multe persoane din PR care au si un blog al lor, deci nu s-ar contrazice munca ta actuala cu eventuala cariera de blogger. Iar faptul ca ai lucrat 6 ani in presa ti-ar conferi un mare avantaj.

Patricia Mihail: Da bine sa laud 1-2 persoane, dar nu pentru toata lumea. Vor fi apoi multi care vor intra in spirala intrebarilor de tipul “da’ de mine de ce nu a zis nimic?” sau “da’ de x de ce nu a amintit?”. Singurul motiv pentru care m-am gandit, in cateva ocazii, la a-mi face propriul blog, e ca imi e dor sa scriu. Pe de alta parte, timpul meu este extrem de limitat si nu as vrea sa fac treaba de mantuiala. In plus, ca sa ma apuc sa imi fac blog trebuie sa fiu eu convinsa, in primul rand, ca pot sa scriu acolo niste lucruri importante, relevante, interesante, constante, pentru posibilii cititori. Altfel doar ma afund intr-un zgomot informational care e si asa sufocant.

…(Si au fost aproape 4 ani de presa, nu 6 –  am lucrat la Dilema si am colaborat cu Forbes simultan.)

… Cat priveste posibilul conflict de interese… depinde despre ce ar fi blogul.

Emil Calinescu: Nu am spus ca ar fi, dimpotriva: am spus ca sunt foarte multi care reusesc sa le imbine pe ambele. Conflictul de interese nu exista deloc. Ne spui, totusi, pentru ca este lumea curioasa, de ce ai parasit presa? Ai simtit ca nu mai merge si ai preferat sa pleci din acest domeniu sau, pur si simplu ai vrut sa faci ceva nou? Forbes si Dilema Veche sunt, totusi, 2 branduri in presa scrisa, branduri care inca mai vand. Putine persoane ar pleca de acolo.

Patricia Mihail: Repet, depinde despre ce ar fi blogul. Daca ar cuprinde reportaje sociale, retete culinare sau sfaturi despre cresterea viermilor de matase, de exemplu, nu vad un conflict. Daca ar fi un blog din zona de lifestyle, insa, deci unul care include evenimente, branduri, filme si alte minuni, atunci ar fi mai delicat. Parerea mea.

… Cat priveste presa, Dilema + Forbes = Love, asa a fost pentru mine in acei ani.  In acelasi timp, PR-ul si marketingul au fost intotdeauna zone de interes pentru mine (lucrarea mea de licenta a fost un studiu de caz pe biblioteca Universitatii Northumbria din Newcastle, UK) si, intr-adevar, PR-ul era un domeniu pe care imi doream sa-l explorez. Oricum, nu mi se pare ca se exclud in nici un fel una pe alta, cel putin in cazul meu. Timp sa fie doar, sa mai apuc sa si scriu.

Emil Calinescu: Care zona este mai profesionista: presa sau PR-ul? Despre presa ai spus ca nu sta prea roz. SPune-ne despre zona de PR cum sta, fie ca vorbim de partea online, fie ca vorbim despre cea offline.

Patricia Mihail: Uscaciuni sunt in toate padurile, nu m-as aventura sa spun ca un domeniu e mai negru decat altul. Eu am avut norocul, atat in presa, cat si in PR, sa lucrez, in general, cu oameni profesionisti, care isi cunosc meseria si o practica in mod corect.

Emil Calinescu: Despre blogosfera actuala ce ne poti spune? Per total, cum ai caracteriza-o? Stiu ca nu vei da nume, deja ai spus asta, dar spune-ne, daca se poate, cateva caracteristici generale ale ei.

Patricia Mihail: Pe scurt, foarte eterogena. E o zona in continua transformare si cred ca e inca in perioada de cautare de sine. (Aici ii excludem, fireste, pe bloggerii cu vechime.)

 

“Cel mai bun film dupa standardele cui? Sa compar, de exemplu, “A Most Wanted Man” cu “Maleficent”, e ca si cand as compara mere cu pere, si m-as intreba apoi de ce nu am primit cirese.  Pot, cel mult, sa iti spun de ce mi-au PLACUT unele anume.”

 

Emil Calinescu: Hai sa revenim la filme, ca am cateva intrebari din public. Incep cu prima: care este cel mai BUN film adus de Forum Film (de cand te ocupi tu)?

Patricia Mihail: Cel mai bun film dupa standardele cui? Sa compar, de exemplu, “A Most Wanted Man” cu “Maleficent”, e ca si cand as compara mere cu pere, si m-as intreba apoi de ce nu am primit cirese.  Pot, cel mult, sa iti spun de ce mi-au PLACUT unele anume. Chiar vorbeam ieri despre filme si ma gandeam ca pot urmari cu placere drame, comedii si filme de actiune deopotriva. Fiecare atinge un alt nerv. Dar ca sa iti dau totusi un nume si o motivatie, iata: “August: Osage County”. Pentru ca Meryl. Si pentru distributia aia fabuloasa, care functiona ca un ceas nemtesc. Si pentru ca scenele de la masa. Si pentru ca schimbul de replici. Si pentru inca multe alte motive.

Emil Calinescu: Spune-ne daca a fost vreun film de la Forum Film la care sa fi plecat inainte de sfarsit?  (intrebare tot din public) Un alt mod de a spune care film/e ti s-au parut slabe?

Patricia Mihail: Nu am plecat niciodata inainte de sfarsitul filmului.

Emil Calinescu: Spune-ne, atunci, filmul tau preferat all the time? Nu te pun sa faci un top, nu te pun sa faci celebrele lepse de pe facebook, spune-ne doar un titlu.

Patricia Mihail: The Hours

Emil Calinescu: Aceasi intrebare, dar pentru carte? Si, tot aici, daca exista vreo carte pe care ti-o doresti enorm sa fie ecranizata.

Patricia Mihail: La carte parca imi e mai greu sa spun doar una. O sa trisez un pic si iti spun 3: Silogismele amărăciunii (Emil Cioran) – descoperita la liceu; The Bell Jar (Sylvia Plath), descoperita la facultate; Just Kids (Patti Smith), descoperita acum vreo trei ani. Si ecranizare… sa zicem tot The Bell Jar (stiu ca a existat o productie cinematografica Danemarca, pe la sfarsit de anii ’70, dar ma gandesc ca ar fi momentul de o ecranizare acum).

Emil Calinescu: Interviul apare de ziua ta, ziua in care ai devenit mai inteleapta cu 1 an. Stiu ca nu am voie sa intreb ce varsta implinesti, deci nu voi face asta, insa te intreb ce planuri de viitor ai? Cum te vezi peste 5, 10, respectiv 15 ani si , invers, uitandu-te in trecut, ti-ai indeplinit obiectivele pe care le aveai acum 1 an ori acum 5 ani?

Patricia Mihail: Prin natura zodiei, imi plac lucrurile stabile, ordonate, listele, tabelele, planurile. Prin natura meseriei, sunt obligata sa fac schimbari la fiecare minut. Asadar, uitandu-ma in trecut, mi-am indeplinit obiectivul de a tine firul intins. Asta imi propun si pe viitor. Te rog sa ma crezi ca acum, mai mult ca oricand, nu am nici cea mai mica idee despre alte detalii, date si contexte. Dar cred ca e mai bine asa, apropo de intelepciunea dobandita prin adaugarea inca unui an. Stii ca spun multi “Traieste clipa! Bucura-te de moment!”. In ultima vreme, vrand-nevrand, mi-am cam lasat pe planul doi latura contemplativa si caut sa fiu mereu, in carne, oase si minte, “in the now”.

Emil Calinescu:  EU iti doresc multe succese pe toate planurile si un sincer la multi ani. Insa iti spun intrebarea clasica a tuturor interviurilor mele, intrebare care multora li se pare extrem de dificila. Asadar: CE ai mai intreba-o pe Patricia Mihail Mihail daca ai fi in locul meu? Regula este, dupa cum probabil stii, sa si raspunzi la propria intrebare.

Patricia Mihail: Draga Emil, iti multumesc mult, pentru urari si pentru intrebari.  Cat despre intrebarea mea catre mine… hmmm… am una, ca sa mai iesim din sfera profesionala: Care e cel mai important lucru pentru tine? Iar raspunsul este: Familia si oamenii dragi si apropiati.

Pistoalele erau de jucarie 🙂 – poza facuta la vizionarea filmului Vanatoarea de Spioni

Emil Calinescu: Am ajuns la partea de evaluare a interviului, dar si a intervievatorului. Cum a fost acest interviu, ce a avut bun, ce a avut rau, ce i-a lipsit? Tot aici, te rog sa-mi spui parerea ta sincera despre ideea in sine, de a lua/da interviuri pe chat: ce ti se pare diferit la ea si daca trebuie incurajata ori, dimpotriva, descurajata. Avand in vedere experienta ta de 4 ani din presa, ma astept la un raspuns extrem de profesional.

Patricia Mihail: S-o luam metodic: 1. Pentru a-ti raspunde la primele intrebari, ar trebui sa stiu ce ai urmarit cu interviul – in functie de asta se poate face o “evaluare”, sa zicem. 2. Cat priveste interviul pe chat, iti spun parerea mea personala – cele mai misto interviuri se iau fata in fata, cu reportofon (dar asta necesita timp si disponibilitate de partea intervievatului si a intervievatorului, plus munca extra de “transcriere, editare si montaj” pentru cel din urma). Interviul pe chat e the next best thing. Cele pe mail sunt cele mai putin fericite, in sensul in care se pierde complet interactiunea in timp real dintre oameni. 3. Mi se pare simpatica ideea cu interviul aparut de ziua omului.

 

“SLOGAN: Dilema veche + Forbes Romania + RAN Events = Patricia Mihail, editia 2014”

 

Emil Calinescu: Penultima intrebare a fost pentru ZIARISTA din tine. Acum este randul omului de PR din tine. Asadar, tu vei avea urmatoarea misiune: sa alegi TITLUL acestui interviu, SLOGANUL cu care sa-l promovez pe retelele sociale si sa dai unul sau doua motive pentru care oamenii sa citeasca acest interviu. Avand in vedere ca stau de vorba cu un specialist in PR, voi merge 100% pe mana ta atat in privinta titlului, cat si in privinta sloganului si a argumentelor. Asadar, Patricia Mihail Mihail, ai cuvantul.

Patricia Mihail: Eu cred ca tu vrei sa scapi de treaba!

Emil Calinescu: Folosind un limbaj blogosferic, replica ta este una de hater  Indiferent cat de adevarata este afirmatia ta, tot va trebui sa faci cele 3 lucruri.

Patricia Mihail: Hai sa iti dau atunci atunci o replica de business – dau eu titlul si sloganul, dai tu cele doua motive. Impartim munca pe din doua. Batem palma?

Emil Calinescu: Ok. Accept.

Poza facuta la vizionarea filmului If I stay. Se stia de la inceput unde va ajunge aceasta poza 🙂

Patricia Mihail: TITLU: Cand presa si PR-ul fac casa buna si oameni fericiti

SLOGAN: Dilema veche + Forbes Romania + RAN Events = Patricia Mihail, editia 2014

Emil Calinescu: Iar cele 2 argumente pe care le voi da eu pentru citirea acestui interviu: 1. Titlul. 2. Sloganul. Mi-am respectat intelegerea.

Patricia Mihail: Ntz… Nu e frumos asa

…Si nici nu sunt argumente, practic

… eu zic sa te mai gandesti

Emil Calinescu: Atat despre Patricia Mihail Mihail. Ii multumesc pentru interviu, ii urez inca o data la multi ani si multumesc si cititorilor pentru parcurgerea lui. La final, ca de obicei, invitatul are ultimul cuvant: un mesaj pentru cititorii EmilCalinescu.EU.

Patricia Mihail: Mesaj pentru cititori: Sa fie calatori, visatori si… spectatori de film, teatru, opera, balet… 🙂

Comments

comments

3 thoughts on “Cand presa si PR-ul fac casa buna si oameni fericiti

  1. Felicitari, Emil si Patricia pentru material. Si felicitari, Patricia, pentru schimbarea catre PR. Spre rusinea mea, nu stiam de ea. Dar omul cat traieste invata 🙂

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !