Cand m-am apucat de blogging mi-as fi dorit sa stiu … ca voi trai din asta!

Diana m-a provocat la o leapsa. Stiu ca unii se asteapta de la mine sa fac liste, sa spun multe lucruri, se asteapta la raspunsuri extrem de profunde si de detaliate. Personal, cand m-am apucat de blogging mi-as fi dorit sa stiu un singur lucru: ca voi trai din asta!

Sa ne intelegem: cand te apuci de un lucru, te poti apuca in 2 feluri: te apuci de ceva de fun, ca sa te distrezi, sau te apuci in mod serios.

Poti sa incepi sa canti la Karaoke, ti se pare fun, insa poti sa te apuci serios de muzica. Poti sa faci o cariera din asta.

Te poti apuca de actorie, facand un curs: la inceput te apuci ca e misto, eventual ca un fel de terapie psihologica, insa te poti apuca si pentru ca vrei sa vezi daca esti bun, pentru ca ai vrea sa continui.

Eu va zic sincer: nu credeam ca voi continua sa fac asta. Nu mi-am imaginat ca scrisul si literele ma vor ajuta in viata. De altfel, fara sa-mi dau seama de ce, toata scoala generala am trait cu impresia ca de litere trebuie sa fug si ca, in cazul meu, cifrele vor fi salvarea mea. Cei care m-au cunoscut atunci si care nu ma cunosc acum sunt socati de ce am ajuns. Sunt socati de cine sunt eu acum. In sens pozitiv, evident.

Tot ce zice Diana in articolul ei deriva din acest lucru. Pur si simplu eu scriam la misto, fara sa-mi dau seama de efectul celor scrise de mine. Nu calculam nici efectul pozitiv, ma contactau oameni sa-mi spuna cat s-au distrat pe seama articolelor mele, insa nu calculam nici efectul negativ. Eram atat de naiv incat credeam ca e pur si simplu o gluma. Ca si cum eu as glumi pe seama cuiva care e gras. Ce, o gluma a omorat pe cineva?

In mod cat se poate de clar am dat exemplul cu grasul pentru ca acum eu am ajuns ala. E un fel de autoironie. Puteti inlocui GRAS cu orice altceva.

Cand m-am apucat de blogging fix asta trebuia sa stiu: daca ma apuc sa ma distrez sau ma apuc in mod serios. Ma rog, eu le fac pe amandoua, ceea ce e de invidiat. Nu pot sa zic ca-mi displace ce fac, chiar daca deseori sunt pus in situatii dificile, dubioase.

Acum, de la mine pentru mine, am urmatoarele 3 intrebari, caci ma tot intreb, daca atunci cand m-am apucat de blogging as fi stiut ca voi ramane in bransa….

• … as mai fi avut acelasi traseu educational? As mai fi facut sociologia? As mai fi facut dreptul? Dac-ar fi venit moda blogurilor mai devreme, oare as mai fi facut un profil real la liceu?
• … as mai fi tratat la fel retelele sociale? Daca as fi stiut ca ele vor fi principala sursa de trafic pe blog, as mai fi tratat prezenta mea acolo ca pe ceva amuzant si atat?
• … oare as mai fi fost blogger acum? Vorbesc serios: deseori am impresia ca unele lucruri dispar pentru ca te-ai apucat prea devreme de ele si deja te-ai saturat. Uneori nu e valabila chestia cu Daca te-ai fi apucat mai devreme acum ai fi ajuns departe … Poate n-ai fi ajuns deloc.

Pentru mine lucrurile sunt simple: cand m-am apucat de blogging mi-as fi dorit sa stiu ca voi trai din asta! Pe voi va intreb, insa, cum credeti ca as fi aratat eu acum daca m-as fi apucat mai devreme de blogging ori daca m-as fi apucat serios din prima. Cum ar fi aratat Emil Calinescu acum? Iar pentru ca leapsa sa mearga mai departe, provoc urmatoarele 3 persoane: Raluca Uluiteanu, Diana Duca si Mirabela Vornicu (am taguit, in cazul fiecareia, cel mai recent articol scris in momentul redactarii acestui articol; intamplator sau nu, sunt 3 articole care-mi plac, pe care vi le recomand tuturor celor care ma cititi). Bineinteles, leapsa poate fi preluata de oricine, cu rugamintea ca ar trebui sa ma taguiasca atat pe mine, cat si pe Diana Gole, initiatoarea. Asa e frumos si elegant. Era sa zic deontologic, dar am oroare de acest cuvant.