Exercitiu de imaginatie: eu, la 80 de ani, pe acest pamant. Culmea: in acelasi oras. Cu aceeasi (pseudo)meserie: blogger. Cand aveam 80 de ani … Restul e cancan.
E 29 noiembrie 2066. Emil Calinescu, unul din cei mai vechi bloggeri din Romania, isi sarbatoreste 80 de primaveri. Sau 80 de toamne, pentru ca este nascut toamna. Primul lucru pe care-l fac sarbatoritul este sa anunte pe blog faptul ca e ziua sa. La 80 de ani este la fel de narcisist ca la 20: ii place sa se vorbeasca despre el. Ii place sa-si vada poza. Ii place enorm de el insusi. De propria persoana.
Pentru asta se deplaseaza cu greu pana la pc-ul sau batran. Desi tehnologia a avansat considerabil, el se simte cel mai bine scriind tot la un pc mare. Un pc desktop, asa cum era pe vremea cand si-a inceput activitatea blogosferica. Un pc mare, cu un monitor imens. Vederea nu i-a fost niciodata buna, asa ca ii trebuie un monitor cat mai mare.
Dupa ce isi scrie el articolul (nu apare la 00 fix, intarzie el aproape o ora, asta din cauza telefoanelor), decide sa invite cativa prieteni acasa la el. Prieteni bloggeri, prieteni fosti bloggeri. Acestia nu mai fusesera demult pe la el p-acasa. Unii nu fusesera deloc.
Cu totii erau mirati (unii stiau deja, dar tot se mirau) de conservatorismul extrem al bloggerului. Cum, inca ai monitor LED ? Tehnologia LED este aproape la fel de veche ca blogul tau. Nu ai mai renuntat? Poate ti-o fi mai util un CRT zic. Desi nu mai exista CRT-uri in lumea asta.
Batranul blogger radea. Se mandrea cu conservatorismul sau. E bine ca nu-l mai batea lumea la cap cu leptoapele si tabletele. Are oricum destule tablete de luat, date de doctor. Aia i-ar mai lipsi: sa se foloseasca de tableta pentru a scrie pe blog.
De asemenea, batranul blogger inca se mai folosea de un HDD extern .Cum, n-ai trecut inca la SSD ? De atatia zeci de ani? Toata lumea era uimita. Insa il priveau cu simpatie. Nu era el atat de in pas cu tehnologia, si totusi era atat de citit. Dupa indelungi incercari, ajunsese cineva.
De ce totusi tinea atat de mult la cele 2 scule ale sale? Pai monitorul LED era mare, se vedea perfect si, pe langa asta, fusese castigat. Nu se indura sa-l dea, gratis sau pe bani. Cum ar putea el sa-si dea norocul. Daca norocul a fost ca acel monitor sa nu se mai strice de 10 ani, el ce ar fi putut face? Sa-si infrunte destinul?
La fel si cu acel hdd extern. Era de 3TB, avea de toate pe el: filme, documente, muzica, poze. Si tot mai avea ceva liber. Si, la fel ca monitorul, fusese primit gratis. Asta nu era castigat la concurs, ci fusese primit de la o firma pe barter, pentru ca scrisese despre ei pe blog. Si era atat de mandru de acel HDD extern. El, de mandrie, pusese un sticker cu blogul sau pe cutia lui. Ca de altfel, si pe monitor. Avea totusi cu ce sa se laude, nu?
La petrecerea sa de 80 de ani s-a baut doar bere. Este in continuare lichidul sau preferat. Ar bea si cola, dar are tensiunea prea mare.
De ziua sa, printre alte cadouri, primeste un laptop si o tableta. Emil rade: si credeti ca voi scrie vreodata pe blog de pe ele?! Toata lumea radea. Cei care dadusera acele cadouri pareau nervosi. Dadusera ceva bani, iar el batjocorea cadourile. Parea mai fericit cu un tricou pe care sa scrie EMIL CALINESCU PUNCT EU E CEL MAI TARE BLOG. Doamne, si la 80 de ani tot narcisist a ramas.
Daca va fi sau nu adevarata povestea, nu se stie. Cand aveam 80 de ani va fi cel mai bine scris cand voi avea 90 de ani. Pana atunci, trebuie sa zic doar ca articolul a fost scris pentru Super-Blog 2012. Despre ideea in sine, de a scrie povesti, voi reveni la sfarsitul concursului.
Salutari BATRANESTI tuturor!