Cafenea la Teatrul masca. Parapanghelos.
Am mai multi prieteni care ma invidiaza pentru ca merg des la teatru. Prea des ar zice unii. Dintre prietenii care frecventeaza teatrele, ies in evidenta 2 categorii:
1. Cei care prefera teatrul clasic. Acestia au tendinta de a se imbraca elegant la teatru. Mai-mai ca le vine sa-si puna o cravata. Tin minte ca imi povestea un amic despre un fost coleg de liceu al lui, care mergea cu parintii la teatru, de fiecare data la 4 ace. Bineinteles ca era invidiat si apreciat, ca deh, un om la 4 ace impune respect.
2. Cei care prefera teatrul la cafenea. Acestia prefera nu doar o alta locatie, dar si alt teatru: improvizatia, stand-up-ul, teatrul care e mai aproape de public.
Majoritatea, ce-i drept, prefera ambele categorii de teatru. Cand intreb actori si regizori ce teatru prefera, ei imi raspund ca n-au preferinte. Daca stau sa ma gandesc, nici eu n-am.
Totusi, pana acum era o diferenta fundamentala: teatrele-cafenele erau teatre independente, particulare, in timp ce teatrele de stat erau toate teatre clasice. E drept, s-au infiintat si cateva teatre clasice private, dar aceasta este alta discutie.
Cand am aflat ca Teatrul Masca urmeaza sa-si inaugureze o cafenea unde sa se joace spectacole am ramas surprins. Placut, ce-i drept, dar surprins. Teatrul Masca oricum este un teatru altfel. Are o sala atipica, acolo simtindu-te ca intr-o arena. Acum are inca una, Sala Mica, unde poti sa si bei ceva.
E drept, si aici sunt diferiti fata de restul: nu ai voie sa bei alcool si sa fumezi. Cu partea a doua sunt complet de acord, de multe ori nu poti vedea actorii din cauza fumului de tigara. Degeaba se spune IN TIMPUL SPECTACOLULUI FUMATUL ESTE INTERZIS. Degeaba. Mai aprinde unul o tigara si nici macar nu ii e rusine cu asta. Considera ca nu da nimanui in cap. Partea cu alcoolul ma afecteaza nitel, as bea o bere, dar e mai bine asa. Macar pot vedea actorii limpede.
Legat de asezare, si aici lucrurile sunt diferite: sunt tot etaje, trepte, insa in loc de scaune clasice sunt 2 scaune asezase in stanga si in dreapta unei mese. Conceptul e interesant si are avantajul ca poti vedea bine spectacolul indiferent cine sta in fata ta.
Spectacolul in sine, Parapanghelos, este bazat pe Canticelele Comice scrise de Alecsandri acum mai bine de un secol. Veti descoperi cat de actuale sunt si cat bine sunt aceste canticele jucate de tinerii actori de la Masca.
Despre Parapanghelos puteti citi si la Nicolae Ciobanu, iar mai multe poze gasiti pe blogul de fotografie al Teatrului Masca. Ma bucur ca am fost prezent la inaugurare si promit sa mai revin acolo. Salutari TEATRALE tuturor!
2 thoughts on “Cafenea la Teatrul Masca. Parapanghelos.”