“Buna, sunt Andreea Mihai, si de obicei ii las pe altii sa ma prezinte.”

“Buna, sunt Andreea Mihai, si de obicei ii las pe altii sa ma prezinte.”

 

Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la un nou interviu marca EmilCalinescu.eu. Ca de obicei, imi voi lasa invitatul sa se prezinte.

Andreea Mihai: Buna, sunt Andreea Mihai, si de obicei ii las pe altii sa ma prezinte. De aceasta data, insa, voi dezvolta un pic: imi place sa scriu despre orice si cred ca o fac destul de bine.

Andreea Mihai

Emil Calinescu: Scrii despre orice, dar pe 3 bloguri. Spune-ne, intai si intai, de ce 3 si nu unul? Intrebarea ar putea fi si de ce 3 daca nu scrii atat de des pe ele?

Andreea Mihai: Am inceput cu unul generalist – www.breathemein.net, pe care l-am transformat treptat intr-un blog de literatura – scriu pe el multa poezie, dar si cateva povestioare scurte, iar ocazional isi fac aparitia reviewuri pentru concerte, albume si spectacole.

Al doilea blog, www.nimic.info, a aparut ca o nevoie a mea de a ma destresa. Aici scriu de multe ori despre nimicurile cotidiene de care ma lovesc, sau imi astern gandurile care nu pot fi aranjate intr-o forma literara.

Pe couch.ro, prin intermediul caruia ne-am si cunoscut, scriu recenzii pentru filme, atat noi, cat si vechi. Acest al treilea proiect n-a fost ideea mea, recunosc, dar am fost sprijinita in directia asta la un moment dat.

Fiecare din cele 3 bloguri reprezinta o alta parte din mine si imi place sa le stiu separate. Importanta nu e frecventa, din punctul meu de vedere, ci ceea ce reprezinta ele, fiecare in parte si impreuna.

Emil Calinescu: Hai sa le luam pe rand. Incep, cronologic, cu breathmein. Intai si intai, de ce titlul este in engleza? In al doilea rand, de ce scrii fie in romana, fie in engleza? Si, in al treilea rand, spune-ne cand a suferit acea transformare, de la blog generalist la blog cultural (mai putin filme, care isi au locul pe un blog distinct)?

Andreea Mihai: Numele vine de la un pseudonim pe care il foloseam in 2008, si pentru ca nu-mi plac domeniile cu numele autorilor – mi se parea ca suna aiurea andreeamihai.wordpress.com, spre exemplu, am ales un pseudonim care sa “adune” in el tot ce simteam eu.

Nu sunt foarte ordonata, din punct de vedere creativ, si scriu dupa cum ma loveste inspiratia – fie in romana, fie in engleza, nu e nimic prestabilit acolo.Transformarea a venit in 2012, cand am realizat ca pe breathemein.net nu-mi mai venea sa public tot felul de frustrari stupide adunate de peste zi. Voiam mai multa disciplina, din punct de vedere organizatoric, si pentru ca nu simteam ca e locul povestirilor de acest gen aici, s-a nascut nimic.info.

Andreea Mihai 2

Emil Calinescu: Iar ideea nimic.info cum ti-a venit? Intai si intai, de ce NIMIC? Nu il subestimezi din start botezandu-l asa?

Andreea Mihai: Motto-ul lui nimic.info este “Despre nimic si alte nimicuri”. Ideea de baza de la care am pornit era “informatii despre nimic”, si voiam sa fac din spatiul ala un loc unde sa scriu despre tot felul chestii minore – niste nimicuri, adica, chestii pe care eu (si cred ca si altii) le exagerez fara sa-mi dau seama.

Eu il vad ca pe un exercitiu bun pentru a te calma – odata ce trec 5 minute de “aerisire” in scris, realizezi ca de fapt e un nimic si ca te-ai enervat degeaba. Nu m-am gandit niciodata ca as subestima blogul botzandu-l asa, numele lui spune totul despre ceea ce se intampla acolo. Nu e nici mai mult, nici mai putin – e fix ce trebuie.

Emil Calinescu: Zi-ne, acum, despre couch.ro? Este un blog scris pe canapea sau cum? Ca multe filme despre care scrii acolo au fost vizionate la cinema, nicidecum pe canapea

Andreea Mihai: Numele a venit atunci cand cautam ceva care sa semnifice relaxarea specifica vizionarii unui film, si eu ma uit la multe filme de pe canapeaua de acasa.

Majoritatea productiilor deja recenzate pe couch.ro sunt vizionate de mine fie la televizor, de pe DVD-uri sau de pe internet, deci canapeaua virtuala ramane, totusi, un simbol al vizionarii de filme.

Emil Calinescu: Scrii advertoriale pe vreunul dintre ele? Daca da, despre ce? Daca nu, de ce? Pentru ca nu ai primit oferte sau ai primit si le-ai refuzat?  Si, tot aici, as vrea sa stiu parerea ta generala despre advertoriale: aduc un plus blogurilor pe care sunt postate sau, dimpotriva, le strica?

Andreea Mihai: Am scris si advertoriale la un moment dat, dar m-am implicat doar in proiecte in care am crezut. N-as fi scris, spre exemplu, despre Provident sau alte servicii similare, pentru ca incerc sa ma tin departe de genul acesta de referinte.

Intre timp, am ajuns la concluzia ca da, este ok sa te implici in proiecte de care iti pasa si cu care ai vrea sa te asociezi, indiferent ca esti platit sau nu pentru asta.Nu as face, insa, din advertoriale un al doilea job, sa scriu 10 pe zi, pentru ca mi se pare ca iti pierzi “vocea” personala, cea care da unicitate blogului.

Emil Calinescu: Dar ce parere ai despre bloggerii care scriu advertoriale? Crezi ca blogurile lor devin “nefrecventabile”?

Andreea Mihai: Depinde de “liga” in care joaca bloggerul respectiv. Multi din bloggerii mici isi incarca spatiul cu tot felul de reclame si ajung sa isi piarda credibilitatea. Ori eu de ce as vrea sa citesc pe cineva pe care nu-l consider suficient de credibil?

Andreea Mihai Summer Well

Emil Calinescu: Hai sa vorbim despre filme. Spune-ne ce trebuie sa aiba, pentru tine, un film pentru a fi bun? Respectiv, ce ar trebui sa aiba un film pentru a fi, din punctul de vedere, un film PROST?

Andreea Mihai: Un film bun trebuie neaparat sa aiba emotie. Sa transmita ceva. Cu cat mai departe de mine starea personajului, cu atat mai bine. Spre exemplu, daca eu am o relatie fericita, si in film personajul principal tocmai a trecut printr-o despartire, daca filmul e de asa natura incat sa ma faca sa empatizez cu personajul respectiv, o sa-l consider unul bun.

Pe langa emotie, filmul e un cumul de factori. Trebuie o muzica buna, un decor care sa se potriveasca, o distributie care sa se lege, un regizor care stie ce sa ceara de la actori, un scenariu aproape fara defecte.

Filmul prost e cel care da rateuri la toate astea, and then some.

 

“De multe ori, habar nu am cand un film este nominalizat sau apreciat de critici. Am observat ca pentru mine nu conteaza daca un film ia sau nu premii, atata timp cat imi place. S-a intamplat sa-mi displaca filme apreciate, cum a fost Gravity, si sa imi placa filme care nu sunt considerate a fi foarte bune, cum a fost Paddington.”

 

Emil Calinescu: Zi-ne, atunci, genul tau preferat. Si, tot aici, cinematografia ta preferata. Iti plac filmele americane? Filmele frantuzesti? Poate filmele asiatice? Spune-ne, in fiecare caz, DE CE. Si, daca se poate, sa vii si cu cate un exemplu edificator.

Andreea Mihai: Eu sunt mare fan filme horror, cu vampiri sau zombie, postapocaliptice sau disaster movies, filmele slasher de prin anii ’70 si cele revenge. Nu am preferinte la tara de provenienta, dar recunosc ca prefer filmele independente, pentru ca cei din spatele lor isi permit multe libertati in materie de scenariu si regie, fara a urma regulile impuse de un studio mare.

Emil Calinescu: Zi-ne, acum, filmul tau preferat din toate timpurile, respectiv cel mai bun film din 2014?

Andreea Mihai: Filmul meu preferat din toate timpurile nu exista. Sunt, de fapt, 3: Eternal Sunshine of the Spotless Mind, Closer si High Fidelity.Cel mai bun film al lui 2014 cred ca este In Your Eyes, la egalitate cu Boyhood. Ambele sunt facute cu foarte multa grija la detalii, si urmaresc personajele, si nu povestea din spatele lor.

Emil Calinescu: Si cel mai prost film vazut vreodata?

Andreea Mihai: Credeam ca n-o sa gasesc un film foarte prost, dar din pacate, anul asta am vazut Murder-Set-Pieces, si nu-l recomand nimanui.

Emil Calinescu: Nu am auzit de el, dar tind sa cred ca e bine c-am fost ferit. Spune-ne, acum, care este “Relatia” ta cu filmele premiate? Sunt unele persoane care apreciaza, aproape in fiecare an, filmele premiate cu Oscar ori cu alt premiu international, insa sunt si persoane care sunt, aproape de fiecare data, pe alta lungime de unda cu criticii. De exemplu, exista multi fani ai filmelor nominalizate la Zmeura de Aur. Tu cum te pozitionezi din acest punct de vedere ? Cat de relevante sunt, pentru tine, premiile pe care le obtine un film?

Andreea Mihai: De multe ori, habar nu am cand un film este nominalizat sau apreciat de critici. Am observat ca pentru mine nu conteaza daca un film ia sau nu premii, atata timp cat imi place. S-a intamplat sa-mi displaca filme apreciate, cum a fost Gravity, si sa imi placa filme care nu sunt considerate a fi foarte bune, cum a fost Paddington.

Andreea Mihai & Paddington

Emil Calinescu: La Bran ai avut ocazia sa joci o mini-sceneta dintr-un film. Spune-ne cum te-ai simtit in postura de actor si ce rol ti-ai fi dorit sa joci (raportandu-te la un film pe care deja l-ai vaut)?

Andreea Mihai: Mi-a placut foarte mult sa fiu actrita, mai ales ca am primit replicile cu foarte putin timp inainte de filmare. A fost o experienta palpitanta, mai ales ca nu stiam cum ar fi trebuit sa se comporte personajele si ce reactii ar fi trebuit sa am.Cred ca cel mai interesant mi s-ar fi parut s-o joc pe Natalie Portman in Closer, in special scena in care se desparte de personajul lui Jude Law.

Post by Andreea Mihai.

Emil Calinescu: Hai sa vorbim acum despre carti. Zi-ne ce carti iti place sa citesti, ce te face sa incepi sa citesti o carte (intai si intai, sa CUMPERI o carte) si cum reactionezi atunci cand nu-ti place una? Duci lectura pana la capat? O abandonezi pe parcurs?…

Andreea Mihai: In ultima vreme am citit multe carti din categoria Young Adult, dar si horror, fantasy si SF. Sunt mare fan Haruki Murakami si Ryu Murakami, si in principiu, a literaturii japoneze, dar citesc cu mare drag si scriitorii francezi ai secolului 19.Din tot ce-am citit pana acum, o singura carte nu am terminat – Shadow of Night, de Deborah Harkness.

Emil Calinescu: Zi-ne cartea pe care ti-ai dori-o musai ecranizata? Si, tot aici, ecranizarea ta preferata (daca exista vreuna).

Andreea Mihai: Cred ca mi-ar placea mult sa vad o versiune ecranizata a lui 1Q84, de Haruki Murakami.Dar dintre filmele inspirate de carti citite de mine, pot spune ca imi place trilogia Millennium (Varianta suedeza) si Pasarea Spin.

Emil Calinescu: Zi-ne, acum despre cel mai bun spectacol de teatru vazut. SI, mai ales, de ce.

Andreea Mihai: Nu cred ca o sa uit vreodata spectacolul Statuile, de la Teatrul Masca. Un spectacol fara cuvinte, in care jocul actorilor reuseste sa ma impresioneze fara alt sunet decat cel al muzicii ambientale. Il recomand oricui.

Bloggerii prezenti la Avanpremiera Ghengbeng
Bloggerii prezenti la Avanpremiera Ghengbeng

Emil Calinescu: Bun, acum urmeaza intrebarile din public. Prima intrebare: De ce iti e frica mai mult, de singuratate sau de ideea de a fi dezamagita din nou in cariera, in viata profesionala sau ca bloggerita?

Andreea Mihai: De niciuna din ele.

Emil Calinescu: A doua intrebare: te-ai laudat ca nu-ti plac sarbatorile, gen Paste si Craciun? Ne poti detalia de ce?

Andreea Mihai: Nu neaparat ca nu-mi plac, dar familia mea nu e una religioasa, si nu am tinut niciodata sarbatorile de genul acesta. Le apreciez ca mijloc de intalnire intre prieteni si familie, dar atata tot.

Emil Calinescu: Ai putea sa-ti faci un autoportret in versuri, ca tot scrii poezii pe blog? (tot din public)

Andreea Mihai: As putea incerca… Dar nu promit nimic.

 

“Nu mi-e teama de comentarii negative, pentru simplul fapt ca nu comenteaza nimeni la mine.”

 

Emil Calinescu: Zi-ne daca te vezi cuplata cu un blogger ? Daca te vezi, asa cum zic glumele, stand unul langa altul, butonand laptopul si scriind fiecare pe blogul sau? (intrebare tot din public)

Andreea Mihai: Nu m-am gandit la asta pana acum, dar raspunsul este nu. Nu e ca si cum ar conta ca partenerul meu e sau nu coleg de blog cu mine, nu?

Emil Calinescu: Ultima intrebare din public este legata de comentarii: de ce ai moderare la comentariile de pe blog? Ti-e teama de comentariile negative? (Daca as intreba de cele de pe facebook ai putea zice ca e vorba despre mine, dar se pare ca au observat si altii asta)

Andreea Mihai: E setarea standard de la blog. Nu mi-e teama de comentarii negative, pentru simplul fapt ca nu comenteaza nimeni la mine.

Emil Calinescu: Atunci intreb eu ce ai cu comentariile de pe facebook.

Andreea Mihai: Pe facebook incerc sa pastrez o anumita decenta si eticheta, si am aceeasi pretentie si de la cei din jurul meu. Sunt cuvinte care mi se par urate, si de aceea sunt mai restrictiva.

Emil Calinescu: Bun, ne zici acum cum se impaca formarea ta de inginer cu bloggareala? Sunt 2 chestii care se contrazic?

Andreea Mihai: Din punctul meu de vedere, ele se completeaza. Ingineria e ceva practic, strict si care face apel la intelectul cuiva. Scrisul e un “job” care implica emotie si sentiment, creativitate si regasire.

Emil Calinescu: Ne zici, acum, despre mandria de a fi moldovean? Care crezi ca este calitatea sau sunt calitatile pe care o / le are orice moldovean si de ce ar trebui sa se mandreasca cineva cu acest lucru?

Andreea Mihai: Nu ma simt 100% moldoveanca (sunt doar pe jumatate), si niciodata nu s-a pus vorba de a fi mandra de locul unde m-am nascut.Puteam foarte bine sa ma nasc in Sighetul Marmatiei, la fel de mandra as fi fost de mama si de felul in care m-a crescut ea. Sunt lucruri pe care le-am invatat, indiferent de locul de unde provin, si cred ca noi, ca oameni, omitem sa fim buni si generosi unii cu altii, uitam sa fim sinceri si sa ne ajutam, iar asta se intampla de multe ori pentru ca alegem sa ne mandrim cu lucruri care sunt dincolo de noi, cum ar fi culoarea pielii sau locul unde ne-am nascut.

Andreea Mihai la Omu

Emil Calinescu: Spune-ne, acum, ce bloguri frecventezi? Da-ne cateva exemple si spune ce gasesti atractiv la ele?

Andreea Mihai: In fiecare zi ii citesc pe Zoso si pe Arhi, aproape zilnic pe Dorin Lazar si pe Roxana Chirila, si in rest bloguri de filme. La unii imi place incisivitatea, la altii comunitatea, si mi se pare ca ating subiecte potrivite pentru oricine.

 

“Tu esti un tip care nu vrei sa lasi sa se vada diverse chestii si te ascunzi in spatele unui caracter aparent enervant, dar e ok – uneori se vede dincolo de hatereala ta.”

 

Emil Calinescu: O intrebare usor narcisista: blogurile mele le frecventezi? Daca da, zi o parere scurta despre ele? Sau de ce nu le citesti, ca sa zic altfel

Andreea Mihai: Dintre toate, il citesc pe cel mai nou – pe Cinemil, e mai pe subiectul meu.Dintre celelalte, il prefer pe minunat.eu, pentru ca e uneori amuzant. Restul mi se par un pic in plus – mi se par variatiuni pe tema data.

Emil Calinescu: Mi se cere, din public, sa caracterizezi 2 bloggeri. Eu as mai adauga unul pe lista, daca esti de acord. Cei 3 sunt Bogdan Daradan, Marin Apostol si cu mine. Daca poti sa ne caracterizezi pe toti 3, ca bloggeri, ca persoane. (din public, cu adaugiri)

Andreea Mihai: Bogdan e foarte emotional si pune foarte multa pasiune in tot ce face.
Marin e un tip super destept, si imi place ca pot “ura” in voie langa el, ca de obicei ma bate la hatereala si trec neobservata. Also, gusturile lui muzicale sunt bestiale si imi plac reviewurile lui din muzica.
Tu esti un tip care nu vrei sa lasi sa se vada diverse chestii si te ascunzi in spatele unui caracter aparent enervant, dar e ok – uneori se vede dincolo de hatereala ta.

Emil Calinescu: O ultima intrebare din public, venita intre timp: de ce unele albume au nota 20/10?  (unii care citesc ce scrii despre muzica)

Andreea Mihai: Pentru ca unele melodii imi plac foarte mult, si de aceea primesc note mai mari decat cele posibile. Si e fain sa te intorci la reviewul respectiv dupa cateva luni-un an, si sa vezi ca inca iti mai plac la fel de mult melodiile alea.

Emil Calinescu: Este timpul sa ne spui cum te vezi peste 10 ani. Avand in vedere ca abia trecu revelionul si urmeaza si ziua ta, trebuie sa ne zici ceva planuri de viitor.

Andreea Mihai: Singurul lucru pe care mi-l doresc e sa reusesc sa termin macar unul dintre romanele pe care le-am inceput (sau le voi incepe, ca am multe idei). In rest, planurile mele vor ramane secrete.

Emil Calinescu: Si petreci non-stop intre 1 si 5 ianuarie?

Andreea Mihai: Nu, de fapt, interviul l-am dat din pat.

Emil Calinescu: Zi-ne atunci ce ai mai intreba-o pe Andreea Mihai daca ai fi in locul meu? Regula e sa si raspunzi la intrebare. (daca sunt mai multe nu e nicio problema)

Andreea Mihai: As intreba-o ce-asteapta de nu-si termina romanele alea.Si probabil ca raspunsul ar fi de frica.

Emil Calinescu: E timpul sa evaluezi interviul: ce avu bun, ce avu rau, ce ii lipseste. Compara-l cu alte interviuri si zi cam cum se situeaza. Si, pentru ca tot dai note, zi ce nota ai da interviului.

Andreea Mihai: Bun a fost ca a fost detaliat, rau ca a fost foarte personal. De lipsit ii lipseste spontaneitatea, cred, dar nu am cu ce sa-l compar. Ii dau un 8, in necunostinta de cauza.

Emil Calinescu: La multi ani si cat mai multe impliniri pe toate planurile. Cititorilor le multumesc inca o data pentru atentie. Si, ca de obicei, intervievatul este invitat sa lase un mesaj cititorilor EmilCalinescu.eu. Andreea, ai legatura (si speram ceva optimist, ca oricum esti “acuzata” ca esti prea pesimista in poeziile tale)!

Andreea Mihai: Multumesc pentru intrebari si va invit sa ma cunoasteti in scris – in viata personala sunt foarte retinuta.

Andreea Mihai pe munte

Comments

comments

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !