Blugii sunt simbolul tineretii si al … relaxarii

Daca fac afirmatia ca blugii sunt simbolul tineretii si al relaxarii veti spune ca umblu cu clisee. Ca am idei preconcepute. Ceea ce este adevarat, dar doar partial. Doar partial.

Caci ideea de idee preconceputa, de cliseu, de stereotip, este periculoasa atunci cand judeci in mod negativ un om. Atunci cand judeci un rrom si te feresti din start de el, atunci cand nu vrei sa cunosti un arab, caci ti-e teama sa nu fie terorist, ori atunci cand crezi ca nu poti face afaceri cu un evreu pentru ca sigur te va insela. Nu toti evreii sunt cumva, nici toti rromii, nici toti arabii.

In cazul blugilor, despre care am spus ca-s simbolul tineretii, am ceva argumente. Si, sa ne intelegem, nu trebuie sa incerc sa conving pe nimeni. E pur si simplu senzatia mea.

Intai si intai, am impresia ca blugii te intineresc. La barbati, alternativele nu sunt multe. Vara, sunt pantalonii de in ori de tergal (ori cine stie ce amestec dubios de materiale), iar cand se fac mai frig pantalonii raiati sunt luati in calcul. Insa, la modul general, majoritatea poarta pantaloni de stofa, usor eleganti, in locul blugilor.

La femei alternativele sunt mult mai multe, dar de fiecare am impresia ca o tipa de 40 de ani pare mai tanara in blugi decat daca se imbraca serios, regulamentar, intr-o fusta pana la genunchi si sacou.

Despre relaxare lucrurile sunt un pic mai clare. Cand te imbraci elegant, esti un pic incorestat. Nu pari in largul tau. Oricat de relaxat ar vrea sa para un manager, costumul si cravata isi spun cuvantul. Oricat de mult ar rade si ar dansa, sa fiti siguri ca se vede. Se simte.

Tin minte ca am fost la o conferinta acum ceva ani. Eram inca student. A venit acolo o tipa, care printre altele, si-a prezentat compania drept una unde Angajatii si angajatele vin in blugi. Pentru multi chestiunea era irelevanta. Si pentru mine, in acel moment. Ulterior, treptat, am invatat ca nu e deloc asa si ca sunt un mare norocos ca pot purta blugi tot timpul.

Trebuie sa va povestesc o chestie si-n sens invers. Un amic se angajase la o firma tip Forex (tranzactii de valute). El nu vindea sau cumpara nimic, ci doar suna oamenii sa-i convinga sa-si faca cont pe un astfel de site. Atentie: jobul lui consta DOAR in asta, vorbea non-stop la telefon, fara sa faca nimic altceva. Fara sa se intalneasca efectiv cu nimeni. Eh, imaginati-va ca el era OBLIGAT sa vina imbracat la costum, CU CRAVATA. I s-a spus ca vorbesti altfel la telefon cand esti imbracat elegant. Eu am ras cand am auzit, el radea in hohote (nu a stat mult acolo, cateva saptamani), dar de fapt era un pic adevarat. Un pic mai mult.

Legat de joburi si de imbracaminte, am un (alt) amic care e game-tester. Se duce la munca cum vrea el, in pantaloni scurti, in blugi, in tricou. Uneori se ducea si-n slapi, cand avea o problema la degetul de la un picior. Ideea este ca desi oamenii aia muncesc, jocul presupune si o parte de relaxare. Pe scurt: game-testerii nu ar trebui sa vina imbracati la costum. Nu le interzice nimeni, dar ar trebui.

Cel mai bun exemplu, ca sa intelegeti cum sta treaba: absolventii de scoala generala ori de liceu, care trebuie sa se imbrace la 4 ace la balul de absolvire. In poze dau bine, le vine bine costumul, lumea ii admira, dar ei nu se simt deloc in largul lor. Desi ei sunt imbracati elegant, sobru, ei sunt inca niste copii. Discrepanta dintre haine si ce e sub ele este mare. Maxima as zice (depinde de felul fiecaruia).

Acum, va rog sa va uitati la cum se imbraca studentii. Excludeti-i pe cei care deja au job. Care se duc la job imediat dupa facultate ori invers, de la job fug la ore, atatea cat mai pot prinde. Cei care se duc DOAR la facultate se imbraca dupa cum simt. Unii, e drept, dupa cum au bani. Dar, va spun sincer, aveam cativa colegi care refuzau sa se imbrace in blugi. Unul dintre ei era cel mai antisocial, un altul avea tot timpul un aer elegant, matur, iar o alta parea tot timpul plina de probleme. Niciunul nu parea relaxat cu adevarat, toti pareau, din cauza stilului vestimentar, mai batrani decat erau de fapt.

La plimbare Prin Cluj in perechea mea preferata de blugi, surprins fiind de Alexandra (aka Sevda pe Facebook si #peblog)

Acum, cu siguranta veti spune ca si oamenii batrani poarta blugi, ceea ce este adevarat. De asemenea, si oamenii maturi, care par mai batrani decat sunt, poarta blugi. Nu pot nega asta.

Doar ca, vedeti voi, trebuie sa tineti cont de faptul ca legile in stiintele sociale se aplica la majoritate, nu la toti oamenii. In al doilea rand, un batran care se imbraca in blugi, chiar daca este acru, ciufut, are in el un minimum de spirit tanar. Multi, poate, nu stiu sa profite de acel lucru. Stiti voi, nu exista niciun om 100% inchis. Exista, insa, oameni care se deschid doar anumitor semeni de-ai lor. Nu tuturor.

Este timpul, insa, sa va spun ceva: nu v-am marturisit pana acum asta, dar tineretea mea se va sfarsi atunci cand nu voi mai purta blugi. Atunci cand voi fi obligat, de fapt, sa port pantaloni de costum. Caci va zic un secret: nu toti neblugii, daca-mi permiteti exprimarea, sunt eleganti. Partea misto la mine (si la cei ca mine) este ca atunci cand NU port blugi o fac pentru ca aleg eu sa nu fac asta, nu pentru ca-s obligat sa fac asta.

Pana sa va arat perechea mea preferata de blugi, trebuie sa va mai zic ceva, sa va povestesc, de fapt, o chestii simpatica. O profa de engleza, una dintre multele (ca am avut norocul sau ghinionul sa am multe profe, cred ca in total au fost vreo 8, daca le-am numarat bine), ne-a facut observatie ca folosim sintagma BLUGI NEGRI. Ne-a explicat ca blugi vine de la BLUE JEANS, deci este vorba exclusiv despre niste pantaloni ALBASTRI. Care albastru, intr-adevar, are multe nuante. Dar este ALBASTRU. La fel, este incorect sa spui ADIDASI (sunt pantofi sport barbatesti, care pot fi marca Adidas, dar pot fi si Nike ori Puma; mai nou, am auzit abominatia Adidasi barbatesti de iarna, care erau de fapt niste ghete pentru barbati un pic mai sport). Sunt, de fapt, pantaloni de denim.

Drept urmare, 90% dintre blugii mei sunt albastri. Chiar daca indigo e, teoretic, mai spre mov, ei ii consider tot un fel de blugi albastri spre mov. Daca ma intelegeti. Si pentru ca vorbim despre perechea mea preferata, aceasta este o pereche de blugi bleu-marin, mai inchis. Teoretic, usor mai eleganti. De ce zic asta? Pai, ca sa va explic mai pe intelesul tuturor, va dau 7 situatii in care i-am purtat si cu ce anume (nu va arat pozele cu mine, va las doar sa va imaginati):

Astia-s blugii. Vreti o poza mai clara? 🙂
  1. Cand ies la terasa cu amicii. Deasupra lor iau un tricou polo. Nu v-am zis, dar eu nu prea port pantaloni scurti. Doar bermude si alea foarte rar. Deci vara, desi foarte cald, pe mine ma veti vedea in pantaloni lungi.

  2. Cand ma duc la film, in mall. Peste ei pun una dintre zecile mele de camasi inflorate. Zeci am zis? Cred ca am depasit 100. Vorbesc serios. La vizionarile de filme de obicei se fac poze la panou. In 80% dintre ele ies am blugi pe mine.

  3. Cand merg la teatru. Acolo cica trebuie sa fiu un pic mai elegant. Nu zic, tot camasa Hawaii port, dar daca-i primavara sau toamna pun peste un sacou pentru barbati. Nu ma veti vedea niciodata cu cravata la teatru, dar nici in pantaloni scurti nu voi merge.

  4. Am luat perechea de blugi si la un botez al unui amic. Nu mi-a zis nimeni nimic (abia asteptam s-o faca). Aveam si sacou, aveam si Hawaii. Singura diferenta fata de cum ma duc eu la teatru este ca am avut in picioare pantofi casual, nu pantofi sport. Ca na, eram la botez.

  5. Perechea mea preferata de blugi a fost luata si in calatorii. Nu ma refer doar la avion, ci si la cateva luni drumuri cu trenul. Ultima oara am luat trenul de noapte (cu vagon de dormit) Bucuresti – Satu Mare (tur-retur). Da, adica am si dormit in ei. Mi-am luat peste ei 2 tricouri polo cu maneca lunga (bluze, de fapt), tricouri pe care am observat ca-n ultima vreme le-am luat doar pe drum. Prefer camasa cand merg undeva.

  6. Perechea mea de blugi, pentru ca e inchisa la culoare, merge si la inmormantari. Nu ma mandresc cu asta, sunt evenimente inerente, la care trebuie sa mergi, desi e clar ca nu-ti face placere. Pentru ele am alocata O SINGURA camasa neagra. Am si niste pantaloni negri, pe care, insa, ii port mai rar. S-au facut extrem de mici, probabil au intrat la apa sau ceva (nu, nu m-am ingrasat eu, e exclus asta).

  7. Pantalonii mei preferati sunt pentru fix 3 anotimpuri: primavara, vara, toamna. Doar iarna pe viscol ori pe ger ii exclud, pentru acele zile extrem de friguroase avand alocate cateva perechi speciale. Drept urmare, i-am asortat, de-a lungul timpului, cu tot felul de geci: cu o geaca de piele, cu o geaca de blugi, cu o geaca de fas, cu un cojoc (am si d-ala, credeati ca n-am?), chiar si cu o vesta de piele (una dintre ultimele achizitii vestimentare).

Blugi, camasa inflorata si sacou teatral. Combinatie misto, nu? 🙂

Recititi cele 7 puncte de mai sus. Dupa mine, doar o pereche de blugi este atat de versatila.

Si pentru ca va spuneam ca blugii sunt simbolul tineretii si al relaxarii, pot spune ca blugii ma reprezinta destul de bine. Mai ales ca vorbim despre panataloni albastri, adica o CULOARE. Caci acesta este, de fapt, motivul pentru care pantalonii negri imi displac. Negrul nu ma reprezinta de nicio culoare (la propriu si la figurat).

Blugii sunt simbolul tineretii si al … relaxarii – articol inscris in competitia Super Blog 2018

ps: Pentru ca tot va ziceam ca blugii sunt simbolul tineretii si al relaxarii, trebuie sa va zic ceva legat de imbracamintea de dama (desi nu ma pricep la moda feminina nicidecum): asa-i ca nu prea vedeti doamne de peste 50 de ani purtand fuste de blugi?

Comments

comments

One thought on “Blugii sunt simbolul tineretii si al … relaxarii

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !