Blogul fara comentarii este o idee pe care un prieten specialist in SEO mi-a sugerat-o telefonic astazi. Nu mi-a impus-o, nimeni nu mi-ar putea impune ceva, ci doar sugerat-o. El avea argumente strict SEO, legate de link-uri si de numarul de cuvinte. Sa ne intelegem, desi ma pricep la SEO mai mult decat 80% dintre bloggeri, multi bagatelizand ideea-n sine, spunand ca n-ar trebui sa te concentrezi, ca blogger, pe asa ceva, nu l-am putut contrazice.
Admit, deci, ca din punct de vedere SEO lucrurile sunt in defavoarea comentariilor. Exista, evident, si cateva artificii pe care le poti face, sa pui continut extern in locul comentariilor, adica fie comentarii exclusiv Facebook, fie platforma Disqus (ori platforme asemanatoare, daca or exista). Dar nu despre ele vreau sa vorbesc aici si nici despre SEO. Ci despre ideea de blogging personal, despre naivitatea mea, despre principialitatea mea si alte asemenea lucruri … inutile.
Mai pe romaneste, incerc sa pun caruta inaintea boilor si sa-mi imaginez cum ar fi blogul fara comentarii. Incercati sa faceti si voi acest exercitiu de imaginatie. Ar rezulta urmatoarele efecte:
- Articolul ar ramane acelasi, identic, si dupa o zi, si dupa o saptamana, si dupa o luna. Stiti voi, articolele cu multe comentarii devin, in urma acestora, cu totul altele. E bine sau e rau?
- Avantajul vostru, ca bloggeri, este ca multi vor fi tentati sa le distribuie la ei pe perete. Mai multe share-uri, deci. Dezavantajul este ca pe multe dintre ele nu le veti vedea. Va ajunge articolul vostru la niste oameni de care voi nu veti avea habar. Stiu, veti zice ca si pana acum ajungeau. Ceea ce e adevarat. Doar ca, daca aveti comentariile pornite, o parte dintre aceste persoane ar intra la voi pe blog, fie sa va laude, fie sa va critice. Ati avea habar, cat de putin, de ceea ce gandesc ei.
- Ca cititor, insa, pe mine ma scoate din minti un blog unde nu pot comenta. Ma simt ca in presa anilor 90. Citeai ce scriau marii jurnalisti, dezbateai la o cafea ori la o bere cu cine voiai tu sa dezbati, iar daca voiai sa-i spui ceva acelui mare guru trebuia sa scrii o scrisoare. Ori, imediat dupa 2000, sa dai un mail. Ca sa fac o alta comparatie, imaginati-va ca la o conferinta sunt 5 discursuri, 5 speakeri. Dintre ei, 4 accepta intrebari si au loc dialoguri extrem de incitante, in timp ce ultimul dintre ei nu accepta niciun fel de intrebare. Veti dezbate unde veti dori voi spusele lui, dar nu-i puteti adresa nicio intrebare.
- Revenind la exemplul anterior, ce parere aveti despre un speaker care nu accepta intrebari ori despre un profesor care nu vrea sa i se puna intrebari? Nu cumva e un fricos, care nu accepta sa fie contrazis? Cam ca un politician care vrea sa apara musai singur, nicidecum cu un adversar politic.
- Inca un dezavantaj: daca nu exista comentarii inseamna ca nu vor exista motive pentru un cititor sa reintre pe un articol. De ce ai reintra? De ce l-ai reciti? Pana acum, existau oameni care reintrau pe articole pentru a vedea ce s-a mai comentat. Deci traficul ar putea scadea, chiar daca nu ca unici in 24 de ore, ci doar ca vizite. Este relevant SI acel trafic, sa stiti.
Pentru mine, si un blog fara comentarii, si un profesor care nu ia intrebari inseamna o intoarcere in timp (habar n-am cati ani, 10, 20 sau poate chiar mai mult). Un curs modern este unul interactiv. La fel, un site/blog modern este unul care incurajeaza dezbaterea, este ceva intre site clasic si forum. Este un loc unde o persoana isi spune punctul de vedere, incurajandu-i pe cititori sa se exprime si ei. Cel putin asa vad eu lucrurile.
E randul vostru sa-mi spuneti cum le vedeti, ce parere aveti despre blogul fara comentarii, ca concept. Si, mai ales, cum vi s-ar parea daca brusc as taia comentariile de aici. In aparenta, oricum nu comenteaza foarte multa lume. In practica, insa, chiar daca n-ati face-o, nu vi s-ar parea ciudat sa vedeti din start aceasta interdictie?
ps: Uneori, blogul fara comentarii este si cauzat de GDPR, fie o forma de protest impotriva acestuia, fie o frica excesiva de prevederile absurde ale legislatiei europene. Nu trebuie exclus nici acest aspect.
Eu nu aș renunța la comentarii, nici măcar pentru SEO. E Mi se pare că fără, ar fi o discuție cu pereții. Pentru mine, dincolo de scris, blogul înseamnă și comunitate, iar pentru asta e nevoie de comentarii. De distribuit, nu știu câți ar distribui, plus că unii cititori de-ai mei nu au Facebook (știu din comentarii sau din mailurile primite, da primesc și mailuri de la cititori). Faza cu GDPR cade și ea dacă ai implementată politica, anunți cum stochezi mailurile, anunți despre cookies…
Intrebare simpla: tu frecventezi bloguri unde nu poti comenta?
Nu prea. îmi place să am posibilitatea de a mă exprima atunci când am ceva de zis. Și, mai ales, îmi place să primesc un răspuns (ori cu un share nu primesc un răspuns).