Bloggingul autentic este despre tine. Despre ce ai facut tu, despre ce simti tu, despre ce gandesti tu. Despre experientele tale.
Bloggingul autentic cinefil este despre EXPERIENTA ta cu filmele, nu despre filmul ca atare.
Bloggingul autentic literar este despre EXPERIENTA ta cu cartile, cu lectura.
Bloggingul autentic teatral este despre EXPERIENTA ta cu spectacolele de teatru.
Bloggingul autentic se scrie la persoana I, nu la persoana a III-a.
Bloggingul autentic difera fundamental de critica, asa cum blogul este fundamental diferit de site.
Bloggingul autentic este cel cu „parerea mea este ca …”, „din punctul meu de vedere …”, „mi-a placut/nu mi-a placut”. Fraze de genul „filmul/romanul/spectacolul este prost/extrem de bun” nu au ce cauta in blogging. Un film nu este bun sau prost pe un blog. Da, filmul I-A PLACUT foarte mult bloggerului. Parerea cumulata a mai multor cinefili, bloggeri, critici, oameni din industrie, ii poate face pe unii si pe altii sa concluzioneze ca un film este bun sau, dimpotriva, ca este prost.
Bloggingul autentic este si bloggingul tip jurnal. Nu te intereseaza ce a facut bloggerul intr-o zi? Nu te intereseaza din ce-si bea cafeaua? Nu te intereseaza CE cafea bea? Nu te intereseaza ce ceasuri are la mana? Atunci, dragii mei, de ce dracu urmariti acel blogger?
Bloggingul autentic de la o conferinta nu este cel in care conferinta ori speakerii acesteia sunt subiectii frazelor, ci acela in care TU, bloggerul, este subiectul. EU am fost la conferinta X, l-am auzit pe Y vorbind despre social-media, m-am intalnit cu Z si am testat pentru prima oara device-ul cutare. ACELA este blogging autentic, nimic altceva!
Bloggingul autentic este dinamic, este o discutie. Nu intri pe un blog asa cum intri pe un site, doar sa citesti. Pe blog intri si ca sa dezbati, ca sa confirmi ori sa contrazici opinia bloggerului.
As putea sa filosofez mult pe seama bloggingului autentic. As putea sa scriu inca sute ori chiar mii de cuvinte despre ce mi-ar placea sa citesc pe un blog. Despre ce mi-ar mai placea sa scriu.
Ce n-as putea intelege in veci de ce cineva, blogger fiind, uraste bloggerii. De ce cineva, blogger fiind, scrie la el pe blog ceva impotriva bloggerilor.
Totodata, nu inteleg de ce cineva, blogger fiind, vrea sa renunte, ignora libertatea pe care ti-o ofera blogul tau, pe care ti-o ofera bloggingul, si vrea sa scrie ca un critic: inchistat, sec, impersonal. Cand scrii despre o carte, de ce subiectul trebuie sa fie musai cartea si nu TU? Tu, bloggerul, omul, cum oi vrea sa te numesti, ai interactionat cu acea carte. Tu, cu bagajul tau informational, cu experientele tale de viata, te-ai lovit intr-un anume moment al vietii de acea carte.
Nu, nu de citate din carte am nevoie. Nu de opinii seci, fie ultra-laudative, fie neutre, fie ultra-negative, am nevoie eu, ca cititor.
Bloggingul autentic se face din suflet, din placere, si nu din obligatie. Niciodata din obligatie. Eu, ca cititor, simt cand un articol este scris din placere si cand nu.
Bloggingul autentic este cel care starneste sentimente cititorului. Oare cati critici, de film, de teatru ori de carte, starnesc sentimente propriilor cititori? Oare cati isi PROPUN sa starneasca asa ceva?
Bloggingul autentic este despre viata. Despre cum ai trait tu pana atunci, despre cum traiesti in acest moment, cum te simti, in ce stare te afli si, mai ales, despre ce-ti propui in continuare. Despre cum iti proiectezi viitorul.
Bloggingul autentic este despre tine si numai despre tine. Sau cel putin asa gandesc eu, ca cititor de bloguri. Asa gandesc eu ca blogger. Si asa ar trebui sa gandeasca orice blogger.
Dar, chiar asa, ce este acela blogger? Cel care are un blog, pe care scrie cand isi aminteste, intre 2 task-uri la job (romgleza ruleaza)? Sau cel care are un blog din care traieste, un blog din care se intretine?
Bloggingul autentic … ce cuvinte pretioase. Mai bine spuneti-mi voi ce credeti ca presupune bloggingul autentic? Astept sa ma loviti, sa-mi reprosati, sa ma injurati. Sau sa ma laudati. Sau, daca am scris acest articol sec, sa ma ignorati. Adica cel mai grav lucru pe care-l poate pati un blogger.
PS: Bloggingul autentic este cel usor haotic. Bloggingul adevarat este cel cu articole pline de ganduri amestecate, poate necizelate, poate nearanjate. Dar sincere, autentice. Daca un articol de blogging autentic este cizelat prea mult nu va mai semana sub nicio forma a blogging. Va deveni, dupa caz, eseu de filosofie/psihologie, articol de ziar, critica de ceva …
Citind articolul tau am simtit, asa, un bâzâit de musca, noroc ca nu am caciula 😉 M-am simtit atinsa de subiect pentru ca sincer mie nu mi place sa scriu foarte personal (desi uneori o fac). Dar trebuie spus in primul rand ca eu n-am vrut sa-mi fac blog, am vrut sa fac un fel de site, o resursa pentru familiile cu copii, unde sa scriu despre locuri frumoase, carti frumoase, filme frumoase. Evident „frumos” e subiectiv si chiar daca scriu „impersonal” ceea ce scriu reprezinta parerile mele. De exemplu vedem cel putin un film pe saptamana, dar despre unele nu scriu pentru ca pur si simplu nu mi-au placut foarte mult si nu prea am de ce sa-l recomand. Site-ul meu nu mai este acum ce trebuia sa fie, a evoluat intr-un fel, a devenit mai generalist din cauza Superblog pe care l-am descoperit (si ma bucur) si care mi-a dat ocazia sa „ma testez” impreuna cu altii care scriu, ca mine. Am acceptat greu eticheta de blogger pentru ca nu asta voiam sa fac initial, dar este o lume frumoasa, imi place, si acum sunt multumita cu mine. Am cateva proiecte in maneca, sper sa surprind un pic, am idei de dezvoltare, poate fac si un al doilea site/blog. Niciodata nu mi-a placut sa scriu direct despre mine, sa pun poze cu mine, sa ma pun pe mine in centrul atentiei, si nu o voi face nici de acum incolo, cu riscul de a nu fi un blogger autentic.
Nu e gresit in a avea site. Eu citesc si o gramada de site-uri. Doar ca nu sunt bloguri, sunt site-uri 🙂
Citind articolul tau, te-as intreba daca ti se pare ca fac blogging autentic sau nu… dar mi-e teama de raspuns. :))) Sa stii ca m-am simtit la faza cu timpul alocat blogului, pentru ca eu sunt exact genul ala care scrie cand are ceva de scris pe blog si, adeseori, doar cand am timp intre alte „task-uri”. Nu pot spune ca nu e si blogul o sursa de venit, dar nu e sursa mea principala de venit. Deci, daca din perspectiva asta ne orientam, cred ca am gasit si raspunsul la intrebarea mea. Oricum, te felicit pentru articol, se simte ca e scris cu pasiune!
Hai s-o luam altfel: exista, asa cum spun sociologii, un „ideal-tip” de blogger autentic. Ideea e sa vezi cat, ce procent, esti din acel ideal-tip.
In mod normal, ideal-tipul nu exista. Fiecare are o chestie unde nu bifeaza complet. Nici macar eu, care am scris articolul, nu sunt 100%. Am articole pe care recunosc ca le scriu din obligatie.
Asa ca intrebarea nu este daca esti sau nu blogger autentic, ci cat la suta esti.
Când am început să scriu pe blog, exact așa am gândit. Să aștern experiențele mele proprii și opiniile personale despre anumite lucruri sau locuri. Nu știu dacă eu fac bligging autentic, dar știu că părerile mele sunt extraordinar de subiective și sunt rezultatul unui concurs de factori.
Eu mă consider încă începătoare în ale scrisului, și clar nu sunt blogger autentic. Dar sper și îmi doresc să ajung să scriu la fel de frumos și autentic precum câțiva dintre bloggerii pe care îi urmăresc.
Blogging autentic, dar există și altfel de blogging??? Da, clar că există, deși e impropriu spus în acel caz că ar mai fi blogging.
Un lucru știu clar despre blogul meu: că e cât se poate de autentic și că înșirate acolo sunt doar impresiile și experiențele mele. Altfel nici n-aș scrie. Ahhh și am câteva guest-posturi. Dar tot autentice sunt.
Mă bucur c-ai abordat subiectul! Sunt convinsă că vei stârni reacții de tot felul!
Cred că ai pus punctul pe i. Blogging-ul care nu este despre cel care scrie acel articol, devine altceva. Evident, fiecare are un stil propriu, dar blogul are un puternic caracter personal (cel puțin din punctul meu de vedere). Cât despre mine, încerc să fiu cât mai autentică pe ambele bloguri. Sper că-mi iese 🙂
La începuturile lui, bloggingul era autentic. Fix la început, când se presupune că nimeni nu știa cu ce se mănâncă. Ulterior, oamenii cică ar fi învățat cum stă treaba. Atunci bloggingul a început să nu mai fie autentic. Bloggerii au început să scrie numai advertoriale pe blogurile lor și să cerșească produse de la diferite branduri. Totodată, cred că fiecare e liber să se manifeste cum vrea în ograda sa digitală. Pe autenticitate cred că pun preț doar cei care au condei.
Imi place mult idea. Am tot visat sa-mi fac un blog asa, dar pana acum am citit doar sfaturi genul cum ca trebuie sa-ti alegi mai intai o nisa si sa scrii cu un scop, etc., pe cand eu imi doresc sa scriu despre mine, viata si gandurile mele.