Americanii milionari in dolari au o expresie: nu ma intreba cum am facut primul milion. Echivalentul online al expresiei este: Nu ma intreba de ce m-am apucat de blogging. Ca sa fie o expresie asemanatoare, ar trebui sa fie Nu ma intreba cum am facut primul milion de unici.
Si nu o spun ca sa ma laud, nu o spun ca as avea ceva de ascuns, ci o spun pentru ca pur si simplu nu mai tin minte exact. Stiu doar ca am asteptat incheierea facultatii, primei mele facultati, facandu-mi blogul imediat dupa licenta. Intai a fost un blogspot, mutat apoi complet pe WordPress. La un moment dat, blogspotul se transformase in site-ul echipei mele de Freekick (un joc online unde erai antrenor). Stiu intreg parcursul ulterior al blogului, al blogurilor mele, rezultatul este cea mai tare echipa de fotbal blogosferica (cu un ultim transfer care intarzier sa apara, HalestEmil.ro).
Cu toate ca as avea ce sa scriu, de fapt, poate tocmai d-aia, ca as scrie prea mult, nu despre istoricul blogurilor mele vreau sa scriu, ci despre cum m-au schimbat ele. Cum mi-am schimbat felul de a scrie v-am mai spus. E drept, schimbarea nu este neaparat una pozitiva, caci dupa 4 ani de blogging, la a doua licenta, constatasem ca am un stil extrem de blogosferic chiar si la lucrarea de diploma. Ajunsesem sa inchei cateva paragrafe cu zambilici, iar tema principala a licentei, Presedintele Romaniei, era scris invariabil cu bold. Caci deh, pentru mine era keywordul.
Cu toate astea, am progresat. Enorm.
Nu stiu cati dintre voi pastrati eseuri ori referate din facultate (facultati in cazul meu). Eu am foarte putine. Aveam multe intr-un hard vechi, care a preferat brusc sa se opreasca.
Cum vezi exact progresul tau blogosferic? In fapt, progresul tau ca persoana, progresul tau cultural in fond? Pai, simplu: reciteste-ti articolele tale vechi. Vezi cum scriai, despre ce scriai, cum abordai subiectul/subiectele. Citeste apoi un articol actual. Diferentele sunt imense. Si de subiecte, si de abordare, si de stil, si de vocabular.
Dar nu va speriati, este un lucru firesc. Progresam. Devenim mai experimentati. Mai cititi. Mai culti.
In zece ani de blogging, caci in 2008 am inceput, a inceput totul de fapt, am aflat multe:
– Am aflat cat de important este sa ai domeniu propriu. Cat de bine se optimizeaza un blog pe domeniu, cat de bine suna. Cat de profi. E o dovada ca vrei sa continui, ca peste 6 luni blogul tau va fi tot acolo.
– Am aflat, de asemenea, diferenta dintre un domeniu .ro si un domeniu .eu. Eu oscilez de fiecare data cand imi fac blog intre cele 2 extensii.
– Am aflat diferenta dintre bloggingul generalist si cel de nisa. Unde se preteaza fiecare, de ce si cand e recomandabil cel de nisa. Stiu ce este acela blogging personal, stiu care este diferenta dintre blog si site.
– Am aflat importanta feedbackului. A publicului. A celor care te citesc. A celor care, de fapt, conteaza. Tot progresul asta de care va vorbeam, unul evident, se datoreaza lor. Celor care m-au corectat, m-au incurajat, m-au citit, m-au urmarit.
– Am aflat cat de greu se scrie un articol pe care cititorul il parcurge in 5 minute. Poate si mai putin.
Cel mai important lucru, insa, este decizia pe care am luat-o acum 6 ani. Primul blog pe domeniu, acesta, EmilCalinescu.EU, a aparut pe 4 iulie 2012. Acela a fost momentul in care mi-am dat seama ca pentru a produce bani trebuie sa investesc bani. Si tot acela a fost momentul in care mi-am dat seama ca intr-un blog trebuie investit timp.
Chiar asa, voi ce preferati sa cititi: un blogger care sta 8 ore la munca, inca 2 pe drum si care, obosit mort acasa, abia scrie 5 randuri, dar din suflet, sau un blogger care cu asta se ocupa, din asta se intretine, care scrie constant, zi de zi, se documenteaza, munceste, si, poate, primeste si bani pentru (unele) articole?
Acest articol, despre blogging personal, este inscris in competitia Super Blog 2018.
One thought on “Blogging personal: cum m-a schimbat, de ce nu am renuntat, cum a ajuns o pasiune.”