Printre multele discutii pe care le am cu prietenii si apropiatii in legatura cu ceea ce fac eu, cu activitatea mea de zi cu zi, apare des sintagma BLOGGING DE PLACERE. Despre acest lucru vreau sa scriu in randurile urmatoarea, atatea cate vor fi ele. Si spun din start: avem parte de un paradox.
Paradoxul consta in felul urmator: unii considera ca bloggingul de placere este firesc, este logic, insa este absurd sa iti propui sa traiesti din asta. Pe de alta parte, din ce in ce mai multi bloggeri, sau oameni cu blog, cum le zic eu, imi spun ca ei nu mai scriu de mult timp din placere. Multi dintre ei ma intreaba cum reusesc sa mai fac blogging de placere? Cum mi-am pastrat pasiunea pentru scris?
Cum mi-am pastrat-o EU nu va pot spune. Este o chestie de gust, este ceva ce am in mine. Asa cum iti place sa te uiti la fotbal, sa-ti cumperi haine ori sa mananci o mancare buna. Mie imi place sa scriu, simt nevoia sa o fac constant. Nu ma gandesc doar la bani, nu ma gandesc neaparat sa produc bani cu un articol sau altul. Ci pur si simplu IMI PLACE sa fac asta.
Ce ma revolta pe mine este faptul ca inca exista oameni care vor sa castige din blogging FARA SA LE PLACA sa faca asta. Veti spune ca foarte multi oameni isi castiga existenta din chestii care le displac. Nimanui nu-i place munca de secretariat, nimanui nu-i place sa munceasca pe santier, nimanui nu-i place sa lucreze la asamblarea unor telefoane ori sa coasa haine, fie ele si de firma. Si aveti dreptate. Exista si munci mult mai onorabile pe care multi le fac din obligatie, inclusiv munca de cadru didactiv, fie el universitar ori din invatamantul preuniversitar. Exista medici carora nu le face placere sa-si faca meseria, dar si-o fac pentru a castiga bani. Evident, cele 2 meserii anterior mentionate pot fi facute de aceeasi persoana, existand multi medici ce sunt in acelasi timp si cadre didactice la universitatile de profil.
Problema este, insa, urmatoarea: din punctul MEU de vedere, ocupatiile CREATIVE ar trebui facute din placere. Daca NU le faci din placere, le faci prost. Si SE VEDE! Nu poti fi CREATIV daca nu ai o (minima) placere.
Iarasi ma veti contrazice, dandu-mi exemplul poetilor si al scriitorilor care scriu foarte bine atunci cand au probleme. De-a lungul timpului foarte multe opere extrem de valoroase au fost scrise atunci cand autorul se simtea extrem de rau, atat fizic, cat mai ales psihic. Putem vorbi, deci, despre PLACERE?
Evident ca nu. Doar ca in loc de placere voi folosi termenul de ALINARE. Lor le facea bine scrisul. Era terapeutic pentru ei. In niciun caz nu-l faceau DIN OBLIGATIE.
Nu spun ca nu exista autori profesionisti, care scriu din obligatie. Sunt autori care scriu chiar si zece carti pe an, care au inventat o metoda prin care sa scrie pe banda.
Chiar si asa, consider ca in ei inca exista PLACEREA de a scrie. Asa cum intr-un cadru didactic BUN, DEDICAT, inca exista PLACEREA actului didactic. Asa cum intr-un medic bun exista inca PLACEREA actului medical, fie ca vorbim despre un consult ori chiar de o interventie chirurgicala.
Altfel spus, cei care NU fac blogging de placere, care nu simt ABSOLUT NICIO PLACERE atunci cand scriu, NU POT FI NUMITI BLOGGERI. Oameni cu blog, detinatori de bloguri (ori de site-uri), membri ai blogosferei – ziceti-le cum vreti, numa’ nu le mai ziceti BLOGGERI. Ca NU sunt.
Simplul fapt ca eu ma identific cu aceasta titulatura, DE BLOGGER, este un semn ca mie-mi place ce fac. Putini oameni fac asta. Ei sunt antreprenori, sunt oameni de PR, oameni de publicitate, economisti, juristi. Bloggeri sunt foarte putini.
Sa va dau un exemplu simpatic: cineva avea un blog, castiga binisor din el, insa isi tot cauta job. Avusese un job, fusese dat afara si isi cauta altul. Cand era intrebat ce este, el raspundea calm: SOMER! Parca ii era rusine cu titulatura de blogger…
Nu am inclus in categoria de mai sus jurnalistii, pentru ca acolo lucrurile sunt un pic mai nuantate. Exista jurnalisti care traduc stiri de afara, care scriu chiar si dupa 20 de ani de presa doar nimicuri, insa exista si jurnalisti seriosi, care fac anchete, care scriu editoriale, care se documenteaza. Din pacate ultimii sunt din ce in ce mai putini pe meleagurile noastre.
Ca s-o zic altfel, intrebati 100 de bloggeri ce ar face daca ar castiga 10 milioane de euro. Ar mai scrie ei pe blog din placere? Cand m-a intrebat o amica, acum vreo 2 ani, acelasi lucru, i-am zis ca probabil mi-as inchide toate blogurile si m-as duce sa calatoresc. Acesta a fost raspunsul la cald, cel spus din instinct.
Gandindu-ma mai bine, insa, imi dau seama de contrariu. De fapt, abia atunci as deveni un blogger mai misto. Pentru ca as scrie 90% din placere. Restul de 10% ar fi colaborari, insa unele importante si relevante.
Ca sa radem un pic, probabil as face un barter cu o firma de paza, sa imi asigure securitatea in schimbul unei reclame pe blog. Serios, as fi capabil de asemenea performanta.
La modul cat se poate de serios, am citit acest articol zilele trecute si ma gandeam cum as actiona eu. Pe bune ca n-o condamn. Poate si eu as face la fel.
Caci expunerea de pe blog ori de pe Facebook/Instagram nu iti aduce doar bani si produse, ci si o satisfactie psihica: sunt in centrul atentiei, sunt cineva.
Nu inchei fara sa ma refer la cealalta categorie de oameni, cei care considera bloggingul de placere acceptabil, insa care nu se imagineaza traind din asta, care se uita urat la mine auzind ce fac si care considera ca e rusinos sa te lauzi cu bloggingul la peste 30 de ani. E ceva „pueril”, ceva ce POATE face si un pustan de 16 ani. Asta daca n-a descoperit vloggingul, unde ar putea avea succes mai mare.
Practic, acestia inteleg sa faci blogging de placere, dar musai dupa ce esti salahor 8 ore. O munca cinstita, eventual una fizica.
Acestora din urma le adresez o intrebare sincera: daca as lucra undeva, in bucataria unui fast-food ori la casa la hypermarket, de la 8 la 16, DESPRE CE as putea eu sa scriu? Cand as avea eu timp sa citesc (pentru a scrie pe blogul de carte), sa ma uit la filme (pentru a scrie pe blogul cel cinefil Cinemil), sa merg la spectacole de teatru (pentru a scrie pe LaTeatru.eu) ori pur si simplu sa ma plimb? In plus, daca eu la ora 16 as fi deja obosit, cum as mai putea sa ma concentrez, sa scriu BINE articolele in cauza?
Ca cititor de bloguri, caci tot timpul ma pun in pielea celorlalti, fix asta vreau sa citesc: articole scrise de oameni interesanti, de oameni care nu muncesc la ocna 8 ore pe zi, care se gandesc la articol mai multe ore si care au timp sa faca lucruri care ii ajuta sa-si dezvolte latura creativa: sa citeasca, sa se uite la filme, sa mearga la teatru, sa urmeze cursuri de specialitate.
Sau, ca s-o spun altfel, voi vreti sa vedeti pe terenul de fotbal jucatori care se antreneaza zi de zi pentru aceasta ocupatie, de fotbalist, sau oameni care de la 8 la 16 lucreaza altceva si de la 17 incolo, daca au timp si chef, se antreneaza o ora (ca mai mult nu rezista)? Daca doriti sa vedeti jucatori din a doua categorie, eu zic sa mergeti prin Andorra, Liechtenstein ori Malta, gasiti destui. Desi chiar si pe acolo riscati sa gasiti niste profesionisti care, spre rusinea lor, se concentreaza 24 de ore din 24 sa fie mai buni in meseria de … fotbalist. Rusine sa le fie inca o data!
In loc de incheiere pun o intrebare: nu cumva faptul ca articolul intitulat Blogging de placere are peste 1300 de cuvinte este o dovada ca chiar imi place sa scriu? Blogging din placere, dar profesionist. #numazic
Eu fac blogging de plăcere, așa am început și de asta continui și cu blogul pe WordPress. Însă!!! Nu spun niciodată „nu” unei colaborări, asta pentru că blogurile implică și ele cheltuieli de resurse financiare și de timp. La fel ca tine, sunt revoltată când văd persoane care se apucă de blogging crezând că așa vor obține vreun câștig rapid, faimă, notorietate. Mulți renunță văzând cât de multă muncă e de fapt. Alții continuă, dar producând articole de slabă calitate și astfel dăunând opiniei pe care publicul o are despre bloggeri.