Bloggerul este jurnalist? (1)

Bloggerul este jurnalist sau nu? S-au facut zeci si sute de dezbateri pe aceasta tema, nimeni nu a putut da un raspuns clar. Si nu doresc nici eu sa dau un raspuns clar, ca sa complic intrebarea voi spune de ce nu se poate raspunde la ea:

1. Nu stim exact ce este acela un jurnalist. Jurnalistul de acum este oricum diferit de jurnalistul de acum zece ani. Si este cu totul alt om fata de jurnalistul de acum 50 de ani.

2. Nici macar ce este acela blogger nu stim. Sunt bloggeri care scriu o data pe saptamana si altii care scriu 3 articole pe zi. Exista bloguri colective, care se aseamana foarte mult cu ziarele online ori cu site-urile si pe care unii, din acest motiv, nu le considera chiar bloguri.

Totusi, exista o chestie pe care cica o face jurnalistul: interviul. Multa lume, multi jurnalisti, considera interviul ca fiind partea cea mai frumoasa a meseriei de jurnalist. Iar la ei, la jurnalisti, interviul ar fi de 2 feluri:
– Varianta aia naspa, soft, in care tu esti doar reporter, ii bagi microfonu-n gura “vedetei” iar ea zice ce vrea; uneori nu apuci sa-l intrebi nimic, tu ai fost prezent acolo doar fizic, sa inregistrezi;
– Varianta aia misto, in care ii pui tu intrebarile. Dar si atunci poti fi constrans de diverse chestii sa-i pui anumite intrebari ori sa nu-i pui anumite intrebari. Dupa caz.

Asta e la jurnalist. Cum n-am stabilit inca daca bloggerul este jurnalist sau nu, voi spune ca la mine, ca blogger, este diferit. Eu de ceva timp iau interviuri si recunosc ca incepe sa-mi placa. Simt ca am descoperit ceva in mine care statea acolo pitit si care abia asteapta sa iasa la suprafata.

Voi vorbi acum, pe scurt, despre ultimul interviu aparut aici, cel cu Andrei Mutuliga. Si o sa va spun povestea acestui interviu. Si de ce m-a facut sa-mi placa din ce in ce mai mult meseria de intervievator.

Asadar, Andrei Mutuliga are de ceva timp (saptamani bune, peste 10 dupa calculele mele) o rubrica foarte tare la el pe blog: 10 filme favorite. Pana aici nimic spectaculos, insa acum va spun partea hard: la rubrica lui au scris persoane celebre precum Virgil Iantu, Mihai Malaimare jr ori Mihai Bendeac. Si multi altii, care nu-mi vin in minte acum.

Saptamana trecuta, cand am vazut Mihai Bendeac (pe langa ceilalti ce fusesera p-acolo), m-am enervat. Intr-un mod pozitiv insa: bai, cum reuseste sa-i adune pe toti? Si decid sa-mi iau inima-n dinti si sa-l intreb. Dar ma gandesc: de ce sa fiu egoist? daca tot il intreb, hai sa afle tot poporul. Si vine ideea interviului. Care a iesit realmente superb si pe care vi-l recomand din suflet.

Ce am invatat din rubricuta de interviuri ? Pai:
– E un sentiment foarte misto atunci cand promovezi persoane pe care le cunosti, persoane dragi, dar de care nu au auzit foarte multi. Ai o implinire.
– Pe de alta parte, e si mai misto sa descoperi oameni ca lumea dupa ce le-ai luat interviu. Si sa-ti multumesti tie pentru decizia de a lua interviu fix acelei persoane.

Interviurile sunt tot timpul live (chiar daca virtuale). Asta inseamna ca niciodata nu trimit intrebarile pe mail ori sa dau un formular standard. Eu pun intrebarea (pe fb, pe mess ori pe google talk), primesc raspunsul si in functie de raspunsul primit pun urmatoarea intrebare. Asa simt eu ca trebuie sa fie un interviu. Sau, ca sa reformulez: acesta este tipul de interviu care ma reprezinta pe mine.

Nu stiu deci daca bloggerul este jurnalist sau nu, dar bloggerul din mine se simte al dracului de bine cand ia interviuri. Si ma bucur ca lumea este alaturi de mine si ma ajuta, fie acordandu-mi interviu, fie citind interviurile. Le multumesc tuturor.

Nu inchei fara sa fac ultimele 2 precizari:
1. Am acordat un interviu pentru un site interesant. Proiectul este bun, chiar daca este total diferit fata de cum gandesc eu: completezi un formular cu intrebari standard. Si bonus: este adresat exclusiv bloggerilor. La mine interviurile sunt mai personale si este si o diversitate mai mare.
2. Am luat si interviul de saptamana asta. Va fi publicat maine la ora 00. Nu va zic cine este intervievata, insa va dau un hint, si anume poza care urmeaza:

Mentionez ca poza asta a fost pusa si in interviul acordat de mine. Sa va vad daca ghiciti. Raspunsul nu-l dau eu ci-l veti afla singuri maine la ora 00. Iar dupa interviu (ori tot maine, pe seara, ori poimaine la prima ora) voi da detalii despre el. Si despre ce am invatat in urma lui.

Acum va las. Salutari BLOGOSFERICE si JURNALISTICE tuturor!

Comments

comments

7 thoughts on “Bloggerul este jurnalist? (1)

  1. Bloggerul nu este jurnalist. De cele mai multe ori actioneaza de capul lui si nu ca parte a unui trust sau a unei echipe. Nu este supus niciunei constrangeri editoriale.

  2. Am scris un articol pe aceeasi tema cu putin timp inaintea ta, dar nu ma opream la bloggerul este jurnalist, ci adaugam si scriitor. de ce? Pentru ca un jurnalist este “limitat” ca sa spun asa, de deontologia profesionala. Prezinta stirea fara a adauga propria pasiune.
    Eu, ca blogger, pot sa scriu pe blog si despre ceea ce cred eu – mai frumos sau mai urat, mai cu talent sau nu. Jurnalistul, insa, trebuie sa ramana obiectiv – asta ii este profesia. Chiar daca in gand il injura pe Basescu! Bloggerul, ca si scriitorul, poate transforma realitatea.

  3. Un articol cu o intrebare ff interesanta, si uite ca si eu, ca si comentatorul de mai sus, m-amframantat in legatura cu o problema de etica atunci cand m-am decis daca sa imi fac blog,pt ca eu ajunsesem la concluzia ca un blogger poate fi asimilat unui jurnalist daca nu pare pur si simplu clar creator de arta, adica de ex publica literatura gen povestiri de fictiune sau poezii originale,sau fotografii sau filme de creatie personala, desi eu nu imi facusem probleme din cauza limitatiilor oferite de deontologia jurnalistica, ci eu chiar imi facusem probleme in legatura cu asumarea raspunderii uriase a acestei deontologii (plus desigur si competenta educativa aferenta ei) ! Dar,pana la urma, mi-am zis ca daca incerc sa ma exprim intr-un stil asa mai non.conventional, gen, de ex o limba de lemn oarecare, asta poate fi inteles oarecum si ca creatie artistica jucausa,si, desi desigur ca nu am pretentia de a fi creator de arta/literatura, ca doar nu sunt total dus cu pluta, totusi pot intra asa oarecumla o categorie mai gri de artisti mediocri, care isi pot permite sa fie si incompetenti si sa isi ia niste libertati fata de etica jurnalistica, (desi desigur nu pot incalca etica exprimarii civilizate in public, ca doar sunt constient ca ma exprim in public, si chiar in soatiu ff larg teoretic global, chiar daca scriu in lb romana si blogul meu nu are nici o audienta, si nici nu e conceput ca sa atraga audienta, si nici nu are functie clar organizat educativa, functie comerciala nici atata, si e doar asa ca un copil care se joaca cuminte si frumos in parc).

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !