Bilantul personal al Zilelor Biz

Au trecut Zilele Biz, dar reactii inca apar. Pentru ca nu toata lumea care trebuia a scris pe blog despre eveniment, voi amana sa prezint toate articolele despre eveniment. Mai astept nitel si apoi le bag pe toate. Pana atunci e timpul sa-mi fac bilantul personal al Zilelor Biz. Va recomand si voua sa faceti acelasi lucru. Ca de obicei, punctual:

1. Mi-am castigat niste dusmani. Castigat in mod cinstit, prin munca. Da, ca sa te urasca lumea trebuie sa faci ceva. Sa te agiti. Sa iesi in evidenta. Niciodata nu va fi injurat cel care sta izolat in colt. Nimeni n-are motive sa-l urasca. Poate doar la scoala cand vede lumea ca ala are notele cele mai mari.
Nu stiu exact cati dusmani mi-am castigat, dar de doi sunt siguri. Sunt doua de fapt, ca-s de sex feminin. Incep cu Alexandra Blas , care ma injura in soapta la ea pe blog. Cum adica in soapta? Pai simplu: citeaza din blogul meu, vorbeste despre mine, dar nu ma pomeneste. Probabil se viseaza in Harry Potter, unde eu sunt cel al carui nume nu poate fi pronuntat. Periculos mai sunt io. Hai sa-i rapsund pe scurt (daca vreti sa vedeti al ce, intrati la ea pe blog):
– Unde m-am plans eu de mancare? Era doar o gluma legata de faptul ca la BizCamp am ramas nitel mai mult in sala, pentru a discuta cu un tip de la Google, si n-am mai gasit mancare afara. Ma plangeam? Era doar o gluma, mult prea subtila pentru viitoarea licentiata in d-ale blogosferei.
– Ah, da, am uitat sa spun: Alexandra Blas e tipa care-si face lucrarea de licenta despre blogul lui Chinezu.
– Legat de bere acum. Da, simteam nevoia sa beau o bere. Si am spus ca mi se pare absurd ca tu firma de bere sa vii sa imparti pliante. Si raman la parerea mea. Cum ar fi fost sa nu avem nici cafea, nici Pepsi, nici nimic? Sa ne ducem cu totii, buluc, la un chiosc de pe langa ASE, sa ne cumparam cele trebunicioase? Ar fi fost ok, da, conferinta gratis, doar n-am venit acolo sa bem. PE GRATIS! Mama lor de bloggeri piscotari si berari…
– “de mentionat (nu ma tin nervii sa caut pe blog exact articolul) faptul ca s-a plans de prezenta a foarte multi bloggeri fomisti la webstock” – Repet, nu m-am plans de asta. Daca as avea o nemultumire, ar fi data de faptul ca a trebuit sa stau la coada. As prefera sa am un corn, un covrig, dar sa nu stau la coada pentru el. Atata tot. Si repet ce am zis mai sus: a te plange e diferit de a glumi pe seama asta. E totusi prea greu sa explic unui geniu precum Alexandra Blas.
– Si acum ultima chestie. Care descalifica in totalitate tot articolul scris de ea. Indiferent ce as fi facut si indiferent daca am sau nu dreptate, o regula DEONTOLOGICA (si de bun simt) spune ca daca CITEZI dintr-un loc (a cita: a lua cuvant cu cuvant o fraza sau un paragraf), e cam musai sa spui de unde ai luat. La lucrarea de licenta oare asa va face? Stiu, ia exemplu de la premierul tarii, si totusi eu ii recomand sa nu faca asta. Inteleg ca nu dorea sa-mi faca trafic blogului meu si cu atat mai grav, sa-mi faca SEO. Pentru ultima chestie solutia e simpla: scria pur si simplu adresa, fara s-o puna ca link. Cine dorea sa intre o copia in browser, insa google n-o indexa. Asta ca sa nu mai vorbesc despre link-ul pus no-follow. Prea complicat insa pentru inteligenta sclipitoare a domnisoarei Alexandra.
– De exemplu, eu am avut de ales intre a o lasa in pace (s-o las sa conceapa frumoasa ei lucrare de licenta) sau sa zic de ea pe blog. A doua situatie presupunea sa-i faca nitica reclama. Mi-am asumat acest lucru. Si i-am pus
– Pe mine insa m-a mirat altceva: faptul ca eu am socializat nitel cu ea. Si imi lasase o impresie buna. Incerc totusi sa-mi pastrez parerea buna pe care mi-a facut-o live. O fi valabila chestia PE BLOG ESTI DIFERIT FATA DE CUM ESTI IN VIATA REALA… De ce vreau sa-mi pastrez parerea buna fata de un om care ma injura? Pai de bou, logic!
– Pe blogul respectiv gasesc mai multe comentarii de la aceeasi persoana: Stefania. Intru pe blogul ei si gasesc un articol “interesant”. La unul din puncte se precizeaza urmatoarele:
“Camasile roz-bonbon trebuie interzise barbatilor. Una e sa fii increzator in masculinitatea ta si alta e sa o si ai.”
O fi vorba despre mine? Pai nu prea am mai vazut p-acolo…Deci mai mult ca sigur e vorba despre mine. Insa e o mica problema: camasa mea nu era roz-bombon ci siclam. Ori vedea ii joaca feste domnisoarei Stefania, ori chiar nu stie culorile. Nici nu-mi dau seama ce e mai grav: ca se ia de mine sau ca nu stie diferenta dintre roz-bombon si siclam?
Mai stiti persoane care au scris de mine (de rau sau de bine)? Sau macar un twitt mic acolo? Vreau sa-i popularizez.
De ce ma bucur atata ca ma uraste lumea? Pai simplu: VALOAREA ITI ESTE DATA DE NUMARUL DE DUSMANI! Cu cat mai multi, cu atat mai bine.

2. Din pacate, nu doar de dusmani am facut rost, ci si de cititori pe acest blog. Da, niste oameni nu foarte inteligenti (nicidecum geniali precum persoanele invocate mai sus) chiar au intrat si vor mai intra pe acest blog. Si unii din ei chiar au spus ca le-a placut ce au vazut aici. Si ei niste boi, probabil boi mai mari ca mine. Ma rog, si vaci si boi. (cantecul asta e despre noi/este un cantec simplu despre vaci si boi). Despre bloggerii cunoscuti am scris (printre ei e si geniul descris mai sus).

3. Cu asta trebuia sa incep, dar zic acum: am avut multe de invatat de la speakeri. Mie mi-a ramas in minte speechul Alessandrei Stoicescu, cum si-a propus ea sa nu mai iasa din cladirea Antenei 1. In termeni blogosferice, ea cum s-ar numi acum? Spamm-er? Troller? Sunt curios doar…
Bine, nu doar ea a avut discurs memorabil. Era insa un exemplu.

4. Mi-a placut atmosfera generala de acolo. Desi dupa s-a dovedit contrariul (vezi punctul 1), acolo toata lumea era vesela. Atmosfera era cordiala. Ieseai pe hol, te duceai la o masa (din alea de stai in picioare), mai venea cineva la masa respectiva si na, te prezentai. Discutie cordiala, dupa 3 zile p-acolo deja discutiile ajungeau la chestii avansate. Bine, sunt eu mai “deschis” la vorba, dar adevarul este ca aveam si cu cine. Si nu ma refer doar la bloggeri, ci la toata lumea in general. Habar n-am daca asa de roz (roz-bombon, siclam, nu conteaza ce fel de roz, oricum am aflat mai nou ca e acelasi lucru) o fi in toate companiile reprezentate acolo. Dar oamenii acolo erau foarte prietenosi. Oare toti erau de fatada asa?

5. O experienta de viata extraordinara. Tot ce am scris mai sus se traduce simplu prin EXPERIENTA DE VIATA. Absorbit de informatii, cunoscut oameni noi, te faci cunoscut altora (cu unii n-am interactionat direct, live, sau nu stiu sa fi interactionat, dar ma urmaresc pe blog, pe facebook, pe twitter), vezi caracterul unora (la unii caracter frumos, la altii dubios). Simplul fapt ca timp de 5 zile iti ocupi toata ziua cu aceasta conferinta. Nu ma plang, are si parti bune. Dar oare cum ar fi ca in fiecare zi, non-stop, sa fac asta? Si cat de greu ar fi daca eu as fi cel care ar organiza o astfel de conferinta?

Pe scurt de tot, bilantul personal al Zilelor Biz arata asa: mai multi dusmani, mai multi cititori, mai multa informatie in capatana mea blonda, mai multa experienta de viata. Si subiect pentru inca un articol inutil pe acest blog. Hai ca n-am fost degeaba acolo 🙂

Salutari BLOGOSFERICE tuturor!

Comments

comments

7 thoughts on “Bilantul personal al Zilelor Biz

  1. Dragul meu coleg de scriitura,
    Pentru mine, ca blogger, n-ai nici o valoare. Si lasa-ma sa ma explic: eu, personal, nu te pot citi. Pentru mine, continutul de pe blogul tau e de cele mai multe ori irelevant. Si n-ai ce-i face, asa patim cu totii, nu putem fi pe gustul tuturor. Asadar, pentru mine nu prea esti un blogger bun. Repet, ii doar parerea mea.
    Am vorbit 5 minute adunate, nu m-ai cunoscut, n-aveai de unde sa-ti faci pareri. parerea mea…
    De lucrarea mea de licenta n-ar trebui sa te doara capul, sunt convinsa ca ai avea altceva de facut.
    Acestea fiind spuse, mi-as dori sa intelegi ca nu suntem nici in Harry Potter, nici intr-o lume perfecta in care toata lumea-i buna cu toata lumea; iar ca sa te urasca cineva, exact cum spui tu acolo, trebui sa fi iesit in evidenta. Ai iesit, stai fara grija, dar nu ca blogger, cel putin nu pentru mine. In momentul in care am scris ce invoci tu aici, scriam despre un oarecare pe care l-am auzit lamentandu-se si-atat..

    1. Citai din vorbele cuiva, fie el si un bou. Trebuia sa citezi acel bou, asa e deontologic. Nu a fost o chestie de genul AM AUZIT OAMENI SPUNAND, ci ai citat, cu subiect si predicat, din blogul meu. Asa prost si irelevant cum e.

  2. mno, bine, dom’le.. daca asta te face mai fericit, acum stie toata lumea de unde am citat; daca asta te face mai fericit, atunci si io-s mai fericita.

  3. Roxana, sa-ti fie rusine! Camasile roz-bonbon ar trebui interzise barbatilor! Cum sa-ti placa asa ceva?!

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !