Bietele insecte … sunt atat de mici si de nevinovate. Si atat de frumoase. Si atat de harnice… STOP!
De ce ar trebui sa-mi fie mie mila de un musuroi de furnici?
De ce ar trebui sa-mi fie mie mila de un fluture? Oricat ar fi el de frumos, ramane un fluture.
Sa-mi fie mila de un gandacel? Sau poate de un ditamai gandac ce vietuieste in bucataria mea. Nu e vina lui, saracutul, ca a ajuns acolo.
Ori, poate, ar trebui sa-mi fie mila de o musca. Nu ar trebui s-o lipesc pe geam, ci ar trebui s-o invit, frumos, afara. Sau, cine stie, ar trebui sa aplic metoda olteneasca: o sui in pod si-i iau scara.
Ori, poate, ar trebui sa-mi fie mila de un tantar. Ii e si lui foame, ar trebui sa-i dau nitel sange de la mine, ca altfel, saracutul, ar muri de foame. Hai, ia si papa…
Saracutul paianjen… ce oropsit este si el. Ganditi-va ca sunt unii nebuni pe aceasta lume care au fobie de el. Si el nu le-a facut nimic …
STOP!
Bietele insecte ma lasa rece. Si nu de ieri sau de azi, ci de cand ma stiu. De mic copil, de cand m-am nascut, cum ar zice un clasic in viata…
Cand eram mic eram atat de sadic incat calcam, intentionat, orice furnica pe care o vedeam pe jos. Si faceam asta intentionat. Putea fi furnica ori alta insecta, patea acelasi lucru.
Vanam, cu foarte multa pricepere, si tantari ori muste prin casa. Aveam, la Slatina la bunici, o ustensila foarte utila pentru prinderea tantarilor: ii spuneam uleioasa. Era un bat pe care era pus un capac. Pe capac era ulei. Cand vedeam un tantar pe tavan, ii puneam capacul deasupra. El zbura instant si ajungea-n ulei. Acolo sfarsea… Iar eu aveam un sentiment de bucurie ca mai scapasem de unul …
La un moment dat, cineva imi spusese sa nu mai omor insecte. Cica ai manca „pe lumea ailalta” toate insectele omorate aici. Si, in general, toate animalele. Daca omori oi si porci inseamna ca-i mananci si aici si acolo. Interesanta teorie. Oricum, mult timp am avut impresia ca e spusa doar ca sa nu mai omor eu furnici. De fapt si acum cred ca a fost inventata de cineva care sa impiedice masacrul zilnic la care-s supuse unele insecte.
Un argument, nitel mai valid, a fost vazut intr-un film (intr-un Karate Kid). Tipa nu a fost lasata sa omoare o musca in templu, cica ADUCI MOARTEA LA NOI. Acelasi argument, sub alta forma, acum o saptamana, la teatru: nu imi plac florile naturale pentru ca mor. Nu-mi plac chestiile care mor.
Pe mine ma lasa rece si argumentele astea. Daca ar fi dupa mine as chema tot ceea ce numim firme dezinsectie din Bucuresti, sa ne scape de insectele nedorite, in frunte cu gandacii si furnicile nedorite. Furnicile sunt date ca exemplu copiiilor? Nasol, unora s-ar putea sa le para rau cand le vad murind. Nu-i nimic, cand o sa creasca o sa inteleaga ca e spre binele lor.
Mai ziceti bietele insecte? Daca da, atunci va doresc o invazie de furnici, alaturi de una de gandaci de bucatarie, alaturi de una de gandaci de colorado (daca aveti rude la tara), condimentat, totul, cu o invazie de tantari si muste. De la mine pentru toti iubitorii de insecte 🙂 Salutari ANTI-INSECTE tuturor 🙂