Bianca Tamas: … sunt ardeleanca, din Cluj, dar vorbesc destul de repede. Sunt jurnalista de meserie si scriitoare de suflet.

 

„Vorbesc mult, rad si mai mult, sunt fascinata de apusurile de soare si mananc chips cand sunt suparata. :))”

 

Emil Calinescu: Salutari tuturor si bine v-am gasit un nou interviu. Cum v-am obisnuit, imi voi lasa invitatatul sa se prezinte 🙂

Bianca Tamas: Hello! Ma numesc Bianca Tamas, sunt ardeleanca, din Cluj, dar vorbesc destul de repede. Sunt jurnalista de meserie si scriitoare de suflet. Am publicat pana in prezent doua volume: Cand cerul era pe sfarsite (Limes, 2011) si Bere si pantofi cu toc (Eikon, 2014), iar cel de-al treilea volum este pe drum. Vorbesc mult, rad si mai mult, sunt fascinata de apusurile de soare si mananc chips cand sunt suparata. :))

Ca o prima observatie, sper ca dupa ce citesti acest interviu sa nu te apuci sa mananci chipsuri.

Am fost destul de vesela in ultima vreme, asa ca nu cred ca va fi nevoie :)). Sa speram ca nu ai de gand sa ma indispui chiar in halul asta!

 

„Eu cand am mers la Bucuresti am fost mereu primita cu bratele deschise si prietenii mei de-acolo imi adora accentul. Asa ca incerc pe cat posibil sa vorbesc cat mai „ardeleneste”, sa le fac pe plac. :D”

 

Sa incepem cu ce ai inceput tu. Ardeleanca din Cluj. Spune-ne cum e cu mandria de a fi Ardelean. Ce calitati au ardelenii si de ce un ardelean ar trebui sa fie mandru de originile sale?

Nu sunt mandra in mod special ca sunt ardeleanca si nu tin cu dintii de chestia asta. Am prieteni din toate colturile tarii si nu fac diferente ca sunt bucuresteni, olteni, moldoveni. Chiar prietena mea cea mai buna este bucuresteanca, nascuta si crescuta in capitala. Insa, ce am observat este ca, ardelenii, intr-adevar au mai multa rabdare cu cei din jurul lor, iar acesta este un atu foarte important. „Cu rabdarea treci si marea”, nu? Dar, nu conteaza din ce regiune a tarii esti, atata timp cat nu uiti sa fii uman.

Dar in sens invers cum este? Cum sunt ardelenii vazuti in alte parti? In Bucuresti de exemplu 🙂

Ei bine, in general este „razboiul” asta. Bucurestenii sunt „mitici”, iar ardelenii sunt „din provincie”, ambele spuse cu sens jignitor. Insa eu personal nu am intalnit astfel de cazuri… doar cum am auzit si am mai vazut pe net :)) Eu cand am mers la Bucuresti am fost mereu primita cu bratele deschise si prietenii mei de-acolo imi adora accentul. Asa ca incerc pe cat posibil sa vorbesc cat mai „ardeleneste”, sa le fac pe plac. 😀

Accentul este doar in vorbirea orala sau pastrezi cateva expresii si in scris?

Depinde … daca este o discutie normala, intre prieteni, mai bag cate un „no” sau un „trebe”, dar daca e ceva mai oficial, mi se pare normal sa scriu corect literar.

Este un fel de gluma pe care noi, oltenii, o folosim pentru a ne lauda: vorba noastra olteneasca este, de fapt, cea mai corecta literar. Perfectul simplu, folosit corect, e cat se poate de literar, asa ca noi suntem singurii care ne putem mandri si in cladirea academiei de graiul nostru. Inteleg si din ce spui tu ca in cazul „glasului ardelenesc” nu e chiar asa? 😀

Cel putin eu, crescand cu bunicii, am un accent puternic si folosesc multe regionalisme, chiar arhaisme. Stiu ca in general oamenii din sud au impresia ca vorbesc corect, dar pentru un ardelean este usor sa isi dea seama ca, totusi, si ei au putin accent. Din punctul meu de vedere, oamenii din zona Brasovului vorbesc cel mai corect :D.

Folosesc si perfectul simplu? Daca nu, nu vorbesc corect :))

:))) Sunt sigura ca folosesc si perfctul simplu daca e cazul :))

Trecem mai departe si ajungem la … Cluj. Intai si intai te intreb de ce te consideri din Cluj, avand in vedere ca tu te-ai nascut la Huedin. Sau cand zici Cluj te referi la Judetul Cluj?

Ma refer la judet. 😀 M-am nascut in Huedin, am crescut acolo, m-am format ca om, cat se putea fiindca orasul e mic si nu sunt cine stie cate posibilitati. Dar deja de 5 ani stau in Cluj. Merg aproape in fiecare weekend acasa, dar stiu mai bine cum se invart treburile pe aici :))

Zi-ne atunci despre Cluj-Napoca, despre oras. Prezinta-l pe scurt, incearca sa convingi pe cineva sa se mute in Cluj, spune-ne de ce clujenii ar trebui (sau nu) sa se mandreasca cu acest oras 🙂

A fost cand eram eu prin anul I o campanie sau asa ceva, in cadrul careia se pusese intrebarea „De ce iubesti Clujul?”. Atunci m-am gandit mult la asta si am gasit raspunsul: pentru oameni. E greu sa faci ceva singur. Asa ca ai nevoie de oameni sa te ajute, sa te indrume, sa iti ofere un sfat, sa iti arate o directie. Si de 5 ani incoace, am intalnit o gramada de oameni care si-au rupt din timpul lor sa ajute, pentru inceput, un necunoscut. Apoi am devenit prieteni. Si ma consider norocoasa ca am reusit sa adun in jurul meu oameni faini, pe care stiu ca ma pot baza. Dar oricum, Clujul are ceva magic, atat in zilele aglomerate, dar si in cele pustii. Poti zambi oamenilor in autobuz si iti raspund la zambet. Daca ai nevoie de directii, sunt mari sanse sa vina cu tine pana la locul cu pricina. E Cetatuia de unde se vede atat de frumos orasul. E Gradina Botanica, e Piata Muzeului care zumzaie de oameni, de fericire, de muzica. E Piezisa plina de tineri. Clujul are ceva din magia primaverii. Cel putin asta simt eu.

 

„Ca jurnalist trebuie sa fii de incredere, sa fii deschis, pentru ca oamenii cu care interactionezi sa se simta in largul lor cu tine.”

 

Te-ai gandit vreun moment sa dai la facultate in alt oras?

Da. Am vrut sa fac masterul la Bucuresti. Am vrut experienta Capitalei, macar pentru doi ani. Are si el ceva magie care ma atrage. Si concediul mi l-am facut la Bucuresti :)). Insa… dintr-o prostie, am ratat sansa unui master acolo, dar poate, pe viitor, tot voi veni sa simt gustul agitatiei.

Dintr-o prostie? Doresti sa ne-o povestesti? Si sa ne spui, daca se poate, si ce master doreai sa faci (la ce facultate)?

Eh… nu conteaza. Prostiile tineretii! :)) As fi vrut sa fac ceva pe Publicitate sau la teatru, ceva pe regie sau scenarii. 😀

Acum zi-ne de facultatea facuta de tine, de Jurnalismul facut la Cluj. Intai si intai: la ce mai este util jurnalismul in 2016? Ziarele se inchid, televiziunile nu o duc bine, la moda sunt blogurile si vlogurile. La ce mai e buna facultatea de jurnalism? Ce te mai invata ea in secolul tehnologiei?

Eu am invatat multe atat la facultate, cat si facand practica. La facultate am invatat cat este de importanta, de fapt, obiectivitatea, dar si sa imi largesc orizonturile. Multa lume are impresia ca jurnalismul inseamna doar stiri despre accidente si barfe despre vedete. Este mult mai mult. Ca jurnalist trebuie sa fii de incredere, sa fii deschis, pentru ca oamenii cu care interactionezi sa se simta in largul lor cu tine. Jurnalismul inseamna iubirea pentru oameni. Perceptia lumii, ca jurnalistii cauta doar scandaluri, barfe despre viata intima a vedetelor este gresita. Si eu cred ca nu este chiar atat de sumbra situatia pe cat o spui tu. Da, totul se digitalizeaza, dar esenta presei tot va ramane. Atat ca va evolua. Facultatea de jurnalism, cel putin cea din Cluj, are rolul de a pune bazele pe care un jurnalist sa isi cladeasca experienta si cultura generala. Daca studentul doreste sa invete, desigur. :))

Tu unde ai facut practica in anii studentiei? In Bucuresti unii spun ca marea problema este practica, chiar daca nici la teorie lucrurile nu stau stralucit.

Am facut practica la Antena 1 Cluj, ziarul Faclia si la Monitorul de Cluj.
Mi-a prins foarte bine sa fac practica, mai ales la Faclia, care, fiind un ziar extrem de longeviv si avand oameni cu experienta acolo, nu m-au menajat, ci au fost stricti cu mine, ca sa ma lamuresc ca in presa nu e totul roz si cu floricele. Asa ca doua saptamani am stat pe corectat articole, sa invat sa vad greselile, apoi, chiar pentru primul articol, m-au trimis la un eveniment, unde am rabdat ploaie si frig si unde fotografii nu m-au lasat sa fac poze, ca ii incurcam. Am mers inapoi cu lectia invatata: sa fiu mai tupeista.

Imi ridici mingea la fileu, desi subiectul voiam sa-l abordez mai incolo un pic. In presa clasica, scrisa, exista inca meseria de corector. In blogosfera multitudinea de greseli gramaticale este pusa pe seama „agramatismului” bloggerilor. Nu cumva fix absenta corectorilor este problema? Cat ai fost „corector de texte”, nu ai ramas un pic socata de cate greseli de exprimare, gramaticale si „de typo” aveau ziaristii cu experienta?

Din pacate, nu mai exista meseria de corector si cred ca asta este de fapt problema. Ar trebui sa fie. Surprinzator, nu erau foarte multe greseli, dar tot erau. E inevitabil cand totul trebuie facut atat de repede.

Sa revenim la facultatea ta. Stii de renumele FJSC-ului bucurestean? Am intrebat-o acelasi lucru si pe intervievata mea precedenta, Raluca, ea nu auzise. Te intreb si pe tine acelasi lucru, insa intr-un mod diferit: cum este vazuta facultatea de Jurnalism din Cluj comparativ cu alte facultati (la Bucuresti FJSC-istii par „ultimii” din Univ Bucuresti), dar, mai ales, cum este vazuta facultatea de jurnalism din Cluj comparativ cu alte surate din alte orase (gen fata de cea din Bucuresti, fata de cea din Iasi)?

Sincer, nu am nici cea mai mica idee. La Bucuresti stiu ca se da admitere, ceea ce e foarte bine, ca se mai triaza studentii. 🙂

La Cluj nu se da admitere? Cum se intra, pe dosar?

Da… Admiterea consta in ceva scrisoare de motivatie, ceea ce nu e suficient. Trebuie stiut daca cel care aplica este potrivit pentru asta. Si atunci se intra pe medie. Eu am fost in dezavantaj aici, fiindca am terminat mate-info si am avut media mai mica…

Esti pusa, din public, sa ne spui cea mai inutila materie studiata in facultate, dar si materia cu numele cel mai „exotic” studiata 🙂

Am avut Economie. Nu mi s-a parut deloc inutila, doar ca s-a pus mai mult accent decat pe unele de profil… Nume „exotic”? Stilistica in mass media. Sau Gramatica Normativa… Sauu… Atelier de comunicare verbala si nonverbala 😂😂

Gramatica normativa imi suna cel mai bine. Asta da. Si mai am o intrebare „din public”: care este profesorul tau preferat din facultate? De aia naspa nu te intreb, ca esti inca studenta si ai putea avea probleme :))

Gramatica Normativa a fost materia mea preferata, iar Mihaela Muresan, profesoara care a predat aceasta materie. Eram mereu in primul rand, prezenta la toate cursurile. Mi-a placut ca a fost severa, dar prietenoasa si a stiut sa imi capteze atentia, iar apoi sa o mentina! 😀

Prima banca sau ultima banca? Unde ti-a placut sa stai la cursuri si de ce? Aici eu am o poveste interesanta, dar o zic dupa 🙂

In prima banca la Gramatica Normativa. In anul I stateam mai in spate ca tot dormeam. Eram obosita ca ieseam mult in oras 😂😂 dar in principiu prin primele banci ca-s ochelarista si nu vad prea bine. Dar imi place si sa fiu atenta, sa invat lucruri noi.

Eu la master ma prinsesem ca cel mai bine e sa stai in prima banca. De obicei acolo eram mai aproape de usa. Cum isi lua profesorul la revedere, cum plecam. Din ultima banca era mai greu sa pleci :)) Deci cel mai bine e, de multe ori, sa stai in prima banca :))

Da 😂😂😂😂

Sa terminam cu facultatea si sa trecem la urmatorul punct. Esti scriitoare. Zi-ne povestea din spatele scriitoarei Bianca Tamas 🙂

Am inceput sa scriu cand eram destul de micuta, am lasat o vreme scrisul pentru desen, dar nu eram foarte priceputa. Asa ca m-am intors la prima iubire, reusind apoi sa public volumele mai sus mentionate. 😀

Prezinta-ne primul volum: de ce l-ai scris, cum ti-a venit ideea, despre ce este vorba si de ce ar trebui sa fie citit 🙂

Primul volum a reprezentat incheierea unei etape importante ale vietii mele, adica liceul. L-am publicat cand eram in clasa a 12-a. Sunt poeme in proza, care abordeaza diverse subiecte pe care ii preocupa pe adolescenti. Cred ca merita citit fiindca e plin de sentimente, de melancolie, de fericire, iubire, suferinta si reuseste sa „miste”, macar putin cititorul. 🙂

Care este preferatul tau din acea carte? Sa nu-mi spui ca primul, ca nu te cred (legat de asta, imi zisese cineva ca multi poeti isi pun, intr-o carte de poezii, poezia preferata prima, ca daca omul nu are rabdare sa citeasca pana la sfarsit, macar sa fi citit poezia preferata a autorului).

Hmmm… Nu e prima, ca au fost puse in ordine alfabetica, dupa titlu. Cred ca preferata mea ar fi „Paradisul renaste”. Este un dialog intertextual cu „Paradis in destramare” a lui Blaga. 😀

Nu mai stiu care poet (spaniol, cred) acuzase editura care-i publicase cartea ca a schimbat ordinea poeziilor. Editura alesese o ordine alfabetica, iar el spunea ca poezia lui preferata, a mai buna, ajunsese ultima. „Daca nu mai ajunge nimeni s-o citeasca?”. :))
Zi-ne acum de titlu: de ce era cerul pe sfarsite? 🙂

Tocmai fiindca reprezinta incheierea unei etape 😀
Dar cu o urma de speranta!

Ne poti da detalii statistice legate de carte: ce tiraj a avut (in total) si daca mai poate fi ea gasita pe undeva de cumparat (fizic ori electronic)?

Au fost 200 de exemplare. Nu am vrut sa fie foarte multa ca m-am gandit ca nu se vor vinde. Mai am unul singur, al meu, pe care il mai imprumut. In rest nu se gaseste nicaieri, desi, atatia ani mai tarziu inca este cautata. Nu am mai scos un tiraj fiindca intre timp a aparut a doua si nu am simtit nevoia. Poate, pe viitor.

Zi-ne de a doua carte. Exact ca la prima: de ce a aparut, despre ce este ea si de ce acel titlu 🙂

A doua a aparut din necesitatea unei evolutii. Am crescut, mi s-au schimbat perceptiile, am inceput sa abordez alte subiecte. Sunt tot poeme in proza, dar care au intr-o anumita masura legatura. Am mers pe ideea ca noi oamenii am ajuns atat de rai si de superficiali ca pana si ingerii s-au molipsit de la noi: beau, fumeaza, fac sex si au ajuns pana in punctul in care au vandut Raiul. Insa si de data aceasta exista o urma de speranta. Titlul este cel al unei proze, care am considerat eu ca este o imagine destul de corecta a vremurilor in care traim.

Detalii tehnice? Unde poate fi gasita, ce tiraj a avut? Ne poti spune?

A fost un tiraj de 350 sau 400. Nu mai tin bine minte. Intr-o vreme se gasea prin librariile din Cluj, dar nu am urmarit foarte atent. Stiu ca a mers cineva la un moment dat sa o caute si nu mai aveau. Dar mai am eu exemplare pentru cine vrea si ambele volume se gasesc in Bibliotecile Nationale 😀

Cat de important este pentru tine, ca cititor, sa cunosti autorul unei carti? In cazul meu, trebuie sa-ti fac o destainuire: citesc cam tot ce scriu prietenii mei ori cunoscutii mei, insa ratez o gramada de carti bune, scrise de tineri ca mine si ca tine, pentru ca fie nu ma atrage titlul, fie numele autorului nu-mi spune nimic. Si-n cazul tau e la fel: nu as fi citit cele 2 carti daca nu te-as fi cunoscut. La tine cum e, din postura de cititor?

Eu citesc cam orice apuc. 😀 Nu am motive pentru care aleg o carte. Evit de obicei SF-urile :D. De ce nu ai fi citit? Nu ti s-au parut apetisante titlurile? 😂😂

Al doilea da, primul nu. Al doilea, insa, mi-a facut o pofta teribila de bere. A trebuit sa iau 2 beri pentru a-l putea citi :))

😂😂😂😂 E bine.

Zi-ne acum de al treilea volum. Cand apare, la ce editura, unde poate fi gasit si despre ce este vorba?

Apare prin februarie, sper ca la Editura Scoala Ardeleana. Nu stiu inca unde va putea fi gasit si este o poveste de dragoste cu tematica rurala si are, zic eu, destul de mult suspans, ca lucrurile iau intorsaturi neasteptate 😀

De ce schimbi de fiecare data editura? Nu era in avantajul tau sa fie toate cele 3 la aceeasi editura, eventual sa scoti, la aceeasi editura, o noua editie, si sa le poti vinde pe toate la pachet?

Scoala Ardeleana e tot Eikon, dar s-a schimbat numele. Oamenii sunt aceeasi. 😀 De la prima la a doua s-a schimbat fiindca asa mi s-a recomandat. Si a fost o alegere foarte buna!

Si la ce ar trebui sa ne asteptam de la acest al treilea volum? La o schimbare de stil sau vom regasi aceeasi Bianca Tamas pe care o stim din primele 2 volume?

E o schimbare totala de stil! Este doar proza, este o poveste, sunt personaje destul de multe si cu personalitati puternice.

Si inteleg ca nu vrei sa te opresti aici. Ai vreun gand, macar ideea in minte, pentru un al patrulea volum?

Sper sa nu ma opresc. Nu cred ca as putea sa ma opresc din scris. Cu publicatul, nu stiu… Cred ca va mai dura. Vreau sa mai citesc, sa mai invat, sa mai acumulez experienta de viata, sa evoluez atat ca persoana cat si in ceea ce priveste scrisul. Am mai multe idei, dar vom vedea care dintre ele va prinde in final contur. 😀

Sa vorbim acum de celelalte locuri in care scrii cand nu scrii carti. Sa incepem cu Clujul Cultural. De cand scrii acolo, despre ce scrii si de ce o faci? 🙂

Am iesit din presa fiindca aveam nevoie de mai mult timp ca sa imi public volumul. Insa mi-a fost dor, asa ca am inceput o colaborare cu Clujul Cultural. Scriu din cand in cand, merg la evenimente culturale, scriu despre oameni de cultura, despre artisti. 😀

Si de ce o faci pe Clujul Cultural si nu o faci pe cont propriu, pe propriul blog?

Pentru ca momentan a fost mai convenabil asa. Si pentru expunere mai ales. Pe viitor doresc sa ma implic mai tare in ceea ce priveste munca pentru blogul meu.

Ajungem imediat si la el, pana atunci zi-ne de evenimentele culturale. Stiu ca scrii des despre teatru si, din ce am vazut intr-un alt interviu, ai cochetat candva si cu teatrul. Vorbeste-ne un pic de relatia ta cu teatrul?

Teatrul este cealalta mare iubire a mea, dupa scris. Am facut parte multi ani din trupa de teatru francofon Assentiment. Am avut sansa sa calatoresc, sa cunosc oameni faini, sa invat despre diferite culturi. M-am indragostit iremediabil de teatru. Scena m-a ajutat sa imi inving fricile. Eram extrem de timida cand eram mai mica. Acum s-a rezolvat, dupa cum ai putur observa 😂😂😂. Mi-e dor de teatru, de trupa, de experiente. In fiecare zi imi lipsesc fiindca astfel s-au pus bazele personalitatii mele. Asa ca sa mai imi potolesc setea de scena, merg la piese de teatru si scriu despre ele. 😀

Si de ce te consideri netalentata? Ce te-a facut sa crezi asta despre tine? Poate nu ti s-au dat rolurile potrivite. Nu stiu, vorbesc fara sa te fi vazut vreodata pe scena.

Hmm… Cred ca trebuie sa ai doze mai mari de nebunie si de magie in tine ca sa fii actor cu norma intreaga. La mine nu sunt atat de mari 😂😂. Nu stiu, sincer de ce nu am ramas cu teatrul. Scrisul si jurnalismul m-au strigat mai tare probabil.
(mai jos se afla o scurta inregistrare cu Bianca pe scena)

Inca nu e timpul pierdut. In Bucuresti cunosc cateva actrite care s-au apucat de actorie pe la 30 de ani. Una dintre ele a facut asta dupa ce a fost angajata intr-o banca. Si a zis ca a strans destui bani si destui nervi.
Incheiem cu blogul, dar pana la blog, trebuie sa te intreb de filme. In Cluj se petrec doua festivaluri extrem de apreciate, TIFF si Comedy Cluj. Stiu ca la Comedy Cluj ai fost si voluntar candva. Spune-ne, pe scurt, cum e cu festivalurile astea, cum e Clujul cand sunt ele si vorbeste-ne un pic si despre relatia ta cu filmele 🙂

E agitatie cand sunt festivalurile, dar eu nu ma omor dupa ele. La filme imi place sa ma uit cu prietenii, in rest ma uit la seriale. Nu sunt prea cinefila 😂😂

 

„Nu stiu daca trebuie citit. Trebuie citit de catre cei care vor sa ma cunoasca. Sunt extrem de vulnerabila acolo :D”

 

Zi-ne acum de blogul tau. Intai incepem cu momentul publicitar: care este adresa (desi eu o stiu), ce scri pe el si de ce ar trebui sa-ti citim blogul 🙂

Tamasbianca.wordpress.com, scriu de obicei lucruri de suflet, ce ma framanta, ce ma supara, ce ma face fericita si scriu despre oamenii faini din viata mea. Imi place sa le arat ce simt pentru ei intr-un mod inedit. 😀

De ce inca WordPress.com? Cand vei trece pe domeniu? Si de ce, ca la scoala, TamasBianca, si nu invers, BiancaTamas? 🙂

Nu stiu daca trebuie citit. Trebuie citit de catre cei care vor sa ma cunoasca. Sunt extrem de vulnerabila acolo 😀
Aaa… Dupa ce voi incepe sa lucrez mai mult, voi trece si pe domeniu. Nu m-au lasat sa pun biancatamas.wordpress. 😂😂

Cat de des scrii pe el? Ti-ai propus sa scrii regulat, nu stiu, macar 1 data pe saptamana?

Am perioade cand scriu zilnic si perioade cand trece cate o luna fara sa astern un cuvant. Scriu de obicei cand simt nevoia. 😀

Ai scris (ori AI SCRIE) advertoriale?

Cred ca am scris de cateva ori, dar am impresia ca ma limiteaza destul de mult. Insa chiar mi-am propus pe viitor sa mai scriu. Mi se pare un exercitiu bun.

Intreb toti bloggerii, asa ca te intreb si pe tine: care a fost cel mai greu advertorial scris de tine si care a fost cel mai „ciudat” advertorial pe care l-ai refuzat?

Chiar nu imi amintesc…

Zi-ne acum de Bianca Tamas, cititoarea de bloguri. Ce bloguri citesti si de ce? Cum alegi un blog, ce trebuie el sa contina pentru a fi interesant pentru tine?

In general citesc ce scriu prietenii mei bloggeri. 😀 pe Mihai Vasilescu il citesc in fiecare zi… In general trebuie sa cunosc omul ca sa-i citesc blogul. Dar in general trebuie sa imi placa stilul scrisului.

Apai la blog trebuie sa cunosti omul, dar la carti nu? Fix acelasi argument ti l-am dat eu la carti si n-ai fost de acord :))

Da. Dar niciodata nu poate fi inlocuit sentimentul pe care il am cand intorc filele unei carti 😀

Zi-ne atunci, in afara de Mihai Vasilescu, macar alte 2 bloguri pe care le citesti? 🙂

Al tau din cand in cand, al lui „Eu sunt Radu”, mai e Maria Blenche, mai e Laura Belecciu 😀

Nu ma pot abtine sa nu te intreb: ce blog/uri citesti? Am 7. Si, daca se poate, as vrea sa stiu si de ce :)) Scopul si durata vizitei (pe blogurile mele) #cumarveni :))

😂😂 nu stiu, Emil. Dai share, vad un titlu interesant, intru si citesc 😘😘😘

Interviul e aproape de final. Vom vedea, la final, daca a iesit cel mai lung interviu. As tinde sa zic ca nu, dar mai am cateva intrebari. Incepem intrebarile despre … tine. Prima fiind una din public: exista bancuri cu blonde, de astea stim o gramada. Tu ne poti spune Bancuri cu roscate? Ori macar cateva stereotipuri despre ele?

😂😂😂 Am auzit ca barbatii considera ca roscatele sunt perverse. Stereotipul asta il stiu 😂😂

Si vreun banc cu roscate nu stii?

Nu 😂😂 tu esti cu bancurile

Stereotipul ala este invatat la scoala. In Harap-alb este sintagma: fereste-te de omul ros’. Daca plecam de la premisa ca femeile sunt oameni, trebuie sa ne ferim de roscate. Eu nu ma feresc de ele, ci chiar le aduc (la mine pe blog). O sa vedem mai tarziu cat de inspirata a fost decizia mea :))

😂😂😂😂

 

„E tare important pentru mine ca fac 24 in 24 😀 Am mari asteptari de la aceasta varsta. Vreau sa public cartea, sa rad mai mult, sa iubesc mai mult, sa ma dezvolt mai multe din toate punctele de vedere!”

 

Te intreb acum de una dintre poreclele tale, BT. Cu siguranta te-ai saturat de glumele pe tema asta, asa ca eu voi pune o intrebare serioasa: te-ai gandit vreodata sa te duci la BT (adica la Banca Transilvania) si sa le ceri o sponsorizare, cat de mica, pe una dintre cartile tale? „Stiti, mie mi se spune BT, va fac reclama oricand, prin simpla mea prezenta”. Si ai putea sa te semnezi BT, pentru un impact mai mare :)) Deci, te-ai gandit sa faci asta? Ai facut-o deja? Intentionezi sa faci?

😂😂😂 Chiar m-am gandit, dar nu stiu ce impact ar avea. As putea incerca sa vad ce iese. Nu am nimic de pierdut 😁

Poate Banca Transilvania va citi acest interviu si va face ea primul pas 🙂

N-ar fi rau 😂😂 ii taguim

Trecem mai departe, tot la ceva statistic, dar nu legat de Bani, ci legat de ani. Interviul apare pe data de 24 noiembrie, adica in ziua cand tu vei implini 24 de ani (sper ca nu am gresit varsta). Spune-ne cum intampini aceasta varsta, ce dorinta iti pui anul acesta de ziua ta si ce planuri imediate ai 🙂 Personal, profesional, cum vrei tu.

E tare important pentru mine ca fac 24 in 24 😀 Am mari asteptari de la aceasta varsta. Vreau sa public cartea, sa rad mai mult, sa iubesc mai mult, sa ma dezvolt mai multe din toate punctele de vedere!

In perioada antica era o superstitie. Am mai povestit-o pe blog, chiar intr-un interviu. Se zicea ca de ziua cuiva, zeii isi intorc fata catre sarbatorit. El isi punea O DORINTA PENTRU EL (musai doar una) si cate una pentru altii. Din acest motiv oamenii veneau sa dea cadouri sarbatoritului, pentru ca el sa spuna dorintele lor zeilor. Daca sarbatoritul fusese cuminte fata de zei, i se indeplineau dorinte (ale lui si ale celor din jur). El, apoi, le dadea celor care-i daruiau sa bea niste vin. Acel vin se bea dintr-o cupa si purta numele de „cinste”. Licoarea zeilor se bea, nu altceva. Din acest motiv si-n zilele noastre oamenii dau cadouri sarbatoritilor, iar acesta le da de baut 🙂

Aaa!!! Ce tareee

Ca sa incheiem subiectul, trebuie sa te intreb de zodie. Crezi in zodiac? Te-ai simtit vreodata mandra de zodia sagetatorului? Din punctul MEU de vedere, este cea mai misto zodie. Pacat ca nu toti au aceeasi parere ca mine.

😂😂 Cred si nu cred. In general horoscopul mi se pare amuzant. Dar, daca e sa ne luam dupa caracteristicile generale, da, sagetatorul e cea mai misto zodie!

Dupa orice ne-am lua, este cea mai misto zodie. Din orice unghi am privi, tot aia ne da 🙂

😂😂😂 Clar!

Planuri pentru un viitor mai indepartat? Cum te vezi peste 10, respectiv peste 20 de ani? 🙂

Traind undeva la tara si scriind carti 😂. Asta mi-as dori cel mai mult.

Ti-ai dorit vreodata sa te faci profa?

Da. Sa stii ca mi-ar placea sa predau. Sa fiu profa aia prietenoasa care rade cu elevii si ei pot vorbi orice cu ea, dar care stie si sa fie severa cand e cazul.

Atunci iti dau ocazia sa exersezi. Ai misiunea, de undeva de sus (de la minister, de la inspectorat, de la rector, daca esti in invatamantul superior), sa dai o nota acestui interviu, in special intervievatorului. Doar ca va trebui sa iti justifici cu exactitate nota: ce a avut bun, ce a avut rau, ce i-a lipsit. Asteptam nota, domnisoara profesoara! 😀

Am sa ii dau nota 9,50, fiindca din punctul meu de vedere au fost prea multe intrebari si consider ca au fost prea multe intrebari in ceea ce priveste facultatea. 😀
Insa intrebarile au fost faine, m-au pus pe ganduri, nu au fost comune.

Iar intervievatorul cum a fost? Prea prietenos, prea agasant, prea plin de ura?

A fost numa’ bun.

 

„Sa nu va schimbati pentru nimeni si sa alegeti mereu cu inima, dar sa dati atentie si la sfaturile mintii!”

 

Mai sunt fix 2 intrebari, ambele prezente in toate interviurile. Sa te vad: o stii pe urmatoarea, adica penultima dintre ele? 🙂
(nu ai voie sa tragi cu ochiul; esti la examen, trebuie sa spui doar ce stii din memorie)

O stiu doar aia cu ce intrebare mi-as pune mie 😂😂

Pai fix aia este acum. Astept sa-ti pui intrebarea. Trebuie sa si raspunzi, bineinteles. Daca ai mai multe intrebari, nu te pot impiedica. Dimpotriva 🙂

De ce nu ai renuntat la scris de cate ori ai avut acest gand?
Nu am renuntat fiindca as fi pierduta fara scris. Nu as mai sti cine sunt si ce sa fac cu toate gandurile care imi aglomereaza mintea si sufletul.

Interviul a ajuns la final. Bianca mai are de facut fix 2 lucruri: sa convinga lumea sa citeasca acest interviu (un slogan, un motto, un indemn, de ce sa citim acest interviu) si, la final, pentru cei care au citit interviul, un mesaj. Un mesaj, de fapt, pentru cititorii EmilCalinescu.Eu. Eu, insa, nu inchei fara sa-i urez la multi ani si sa ramana la fel de plina de viata ca si pana acum! 🙂 Si sa scrie cat mai multe carti. Bianca Tamas, ai legatura! 🙂

Pfff
Trebuie sa o gandesc bine pe asta

Nu vreau sa sune rasist, dar te indemn sa nu te ineci ca stii tu cine la mal :))

😂😂😂😂
Voi alege un indemn care este si mesajul pentru cititori: Sa nu va schimbati pentru nimeni si sa alegeti mereu cu inima, dar sa dati atentie si la sfaturile mintii!