Dezinteresul acordat productiilor europene este o realitate. Stim ca asa este, insa acceptam senini aceasta realitate. Tocmai ce am scris despre succesul romanesc de la Berlin. De ce este mult mai important pentru noi ce se intampla peste ocean in loc sa fie important ce se intampla aproape de noi nu inteleg. Sau refuz sa inteleg.
Productii europene bune avem (cineva-mi zicea ca anul asta parca-s mai multe ca oricand). Pe anul asta am vazut al II-lea film european bun dupa Amour. La Barbara ma refer, un film german despre perioada comunista. Ok, nu este impresionant precum Amour, insa nici nu si-a dorit acest lucru. Tocmai prin asta frapeaza: pare ca nu si-a propus nimic. Pare ca este un film care doreste doar sa-ti prezinte o realitate. Asa cum este ea.
Totul se petrece lent, o lentoare care-ti permite sa meditezi. Nu te plictisesti, insa nu stai lipit de scaun cu sufletul la gura. As putea spune ca doar savurezi pelicula, asa cum iti este livrata.
Povestea se petrece in RDG-ul anilor 80, intr-o localitate izolata de lume (undeva pe malul marii, mare care desparte acea localitate de Danemarca). Acolo a fost trimisa doctora Barbara de Stasi (securitatea est-germana) din cauza cererii sale de a emigra in Germania de Vest. Vizitele acestora in casa ei erau dese, acest lucru nu o impiedica insa sa planuiasca minutios fuga din tara. Fuga care intr-un final, exact ca-n filme, nu mai are loc pentru ca eroina principala prefera sa se sacrifice. Da, de fapt asta este marele meu regret: faptul ca tot realismul de pana atunci al filmului este sters cu buretele de un gest eroic demn de orice pelicula americana.
E adevarat, scena de final este antologica, cele 2 personaje, Barbara si Andres privindu-se tacuti in ochi vreme indelungata.
In final, o intrebare: cat de apreciat va fi acest film in Romania? Ar fi trebuit ca romanii sa empatizeze mai mult ca englezii ori frantuzii cu personaje gen Barbara. In fond, acestia din urma au trait comunismul doar din carti, in timp ce romanii l-au trait pe viu. Sau 23 de ani este o perioada prea lunga?
Ca si concluzie, va recomand acest film. Il puteti vedea si ca un film istoric. Nu este niciun risc, eventual va puteti plictisi daca nu gustati filmele lente. Alte contraindicatii nu are pe prospect 🙂
Si pentru ca tot am scris despre acest principiu, voi consemna alte articole scrise despre acest film pana acum: Angela, Ioana, Adina.
Filmul este adus in Romania de Independenta Film si a fost vizionat la cinema Elvira Popescu.
Salutari CINEFILE tuturor !
One thought on “Barbara”