Banii schimba omul. O problema etica.

Tot timpul am fost convins ca banii schimba omul. Uneori il schimba in bine, alteori il schimba in rau. Insa il schimba. Radical. Fundamental. Putini sunt cei care raman neatinsi.

Pana sa ajung la problema etica, trebuie sa va dau aici 3 exemple:

1. Un om castiga brusc o suma mare de bani. Nu neaparat la loto, poate fi si o mostenire. Asa ca isi schimba stilul de viata, isi schimba prietenii, isi schimba mediul de rezidenta. E cu totul alt om. Iar daca in urma cu 5 ani puteai vorbi cu el, puteai bea o bere, acum nu ii mai poti ajunge la nas. E cineva. Nu mai bea bere, ci vin scump. Si nu oriunde. Si nu cu oricine. Si in niciun caz cu tine.
2. Un om castiga acum mult mai bine decat in urma cu 5 ani. Devine darnic, empatizeaza cu cel care n-are. Stiu cum e. Daca in urma cu 5 ani era zgarcit, acum este extrem de darnic. Banii l-au schimbat. In bine. Era el un om bun dintotdeauna sau banii l-au schimbat? Eu cred ca a doua propozitie este adevarata. #pebune
3. Un alt om era unul misto. Un om corect. Cinstit. Nu te mintea, nu era fals, nu te barfea. La un moment dat il imprumuti cu o suma de bani. Urmatorul pas este sa nu-ti mai raspunda la telefoane, sa rupa aproape complet relatiile cu tine. Se schimba radical relatia. Desi omul, pana la acel pas, parea un om misto.

Am spus deseori: daca as avea bani cred ca m-as apuca sa-mi imprumut toti prietenii cu diverse sume. Imprumuturile ar fi teste. In functie de comportamentul lor ulterior mi-as pastra sau nu prietenii. I-as tria. Serios ca asta as face. Uneori chiar imi pare rau ca nu am banii necesari.

Asa ca ajung la problema etica pe care v-o promiteam:

Despre ea zic urmatoarele (asa-i ca se aseamana un pic cu punctul 3 de mai sus)?

• Daca ai facut asta, inseamna ca fie erai foarte apropiat de X, fie aveai destui bani incat sa te lipsesti de ei. Eu acum as imprumuta foarte-foarte putini oameni, maximum 5, cu 4000 de euro.
• O problema care pe mine ma incurca este un detaliu tehnic: poate fi anulata tranzactia? Poate el, fara acordul tau, sa-si recupereze banii? Problema etica trebuie gandita cumva fara acest detaliu. Desi, credeti-ma, si el este relevant, important.
• Spun din start: eu i-as returna 11000 de euro. Daca ar indrazni macar sa mai imi ceara bani, l-as bloca si as rupe orice legaturi cu el.
• Problema mea e legata de SINCERITATE: de ce nu mi-a zis ca are banii? Ok, are de facut altele cu ei. Dar nu putea sa-mi spuna? Ca sa dau un exemplu: daca X are datorie la mine o mie de euro si-mi spune ca nu are, fac urat daca aflu ca el tocmai si-a luat telefon de o mie de euro. Nu conteaza ca avea ecranul spart. Nu conteaza ca nu-l mai tinea bateria. Morala mea imi spune ca in locul lui intai mi-as plati datoria si apoi mi-as lua telefon. E ca si cum si l-ar fi luat din banii mei. E aiurea. E absurd.
• Aceasta problema morala circula pe Facebook de cativa ani. Din nou de cateva zile. Am fost socat sa vad ca majoritatea raspunsurilor sunt cele extreme: oamenii fie declara ca ar pastra toti banii (un tepar merita tepuit, zic ei), fie declara ca ar returna fix 13.500, cat cere el.
• Am postat si la mine pe perete problema etica, spunand din start ce as face eu, ca i-as returna 11.000 de euro. Raspunsurile au fost diferite: majoritatea ma confirma, spunand ca si ei ar face la fel.
• De ce? Cumva unii oameni NU CONCEP faptul ca ar fi mai mult de 2 variante? Creierul unora este atat de setat in alb si negru incat acestia au impresia ca sunt doar 2 optiuni? Atunci cand vad o a treia optiune, constientizeaza ca e buna, ca e corecta, asa ca o aleg. Dar cand NU le-o dai, cand NU le-o pui in fata, putini o aleg. De parca habar n-au ca exista.
• Fix la fel e in majoritatea discutiilor pe care le vedem. Oamenii gandesc in alb si negru. Exista bine si rau. Exista ingeri si demoni. Nu exista nuante de gri ori, Doamne-fereste, alte culori.
• De ce nu exista, de pilda, oameni care sa returneze 13000 de euro? Sa spuna ca au nevoie de fix 2000 de euro, asa ca fara sa doreasca sa faca rau cuiva isi vor vedea interesul lor imediat.
• De ce sa nu existe oameni care sa spuna ca ar vrea sa returneze 10.000 de euro, sa-i taxeze nesimtirea? Eventual sa-i spuna ca daca vrea sa mai vada si cealalta mie de euro, sa-i vorbeasca frumos si o va vedea … peste o saptamana. Ma rog, ceva de genul.
• Cat de sinceri, respectiv de speriati (apropo de aspectul tehnic, legal, invocat mai sus) sunt cei care sustin ca ar returna 13500 de euro? Serios intreb.

Oricat mi-ati spune ca nu, banii schimba omul. Si pe mine m-ar schimba. Chiar daca nu neaparat in rau. Iar exemplul din aceasta problema etica este elocvent. Apropo, de schimbat il vor schimba si pe creditor, caci data viitoare se va gandi de 10 ori inainte sa mai imprumute pe cineva. Ceea ce, fie vorba-ntre noi, e un lucru pe care chiar il recomand tuturor.