Ba, e ziua mea!

Ba, e ziua mea e doar titlul articolului. Toata lumea stie (sau nu?) ca ziua mea este pe 29 noiembrie … Acest articol a fost de fapt generat de o mica intamplare de 1 aprilie: o amica si-a pus pe facebook ca este nascuta de 1 aprilie. Bineinteles ca a primit tona de urari, iar paradoxul este ca a primit mai multe decat primise de ziua ei. E adevarat, farsa nu e nici noua si nici macar amuzanta.

Continuarea: un amic a pus botul si-a urat la multi ani. L-am intrebat de ce a facut-o, la care el, destul de enervat: da’ de unde sa stiu io cand e ziua ei?

Farsa a devenit de fapt o concluzie trista. De unde sa stiu eu cand e ziua lui X?

Sa va mai zic niste intamplari de la cunoscuti:

1. Un amic imi povestea despre alt prieten de-al lui. Cica ziua acelui prieten era miercuri sau joi. Si-si propusese: bai, pe aia care ma suna de ziua mea ii invit la petrecere. Cine nu-si aduce aminte ca e ziua mea (sau nu se oboseste sa ma sune) nu este invitat la petrecere.

2. Alt amic zicea ca el nu pune mare pret pe cine-l suna si pe cine nu (el neavand facebook). Si ca din acest motiv nici el nu-si bate capul sa tina minte zilele de nastere ale prietenilor. Stie cat de cat perioada, dar ziua exacta nu prea. Cica abia daca-si aminteste ziua lu gagica-sa.

3. Cineva, pe facebook, isi scosese data nasterii. Si era curioasa cine ii va mai umple peretele de fb de ziua ei. Nu stiu rezultatul experimentului.

4. O faza proaspata, de acum cateva zile. Fu ziua unei amice comune. AM intrebat un amic daca i-a zis la multi ani. Raspunsul lui a fost transant: nu, ca nici ea nu mi-a zis mie de ziua mea. Culmea, amandoi au facebook …

Pe bune: de la rasul farsei ajungem de fapt la o situatie tragica. Am ajuns atat de dependenti de facebook incat nu ne mai amintim cand e ziua cuiva de nastere. Iar daca nu avem facebook tot avem in telefon, printre alte date, si data nasterii. Deh, avem telefon dastept. Deci si daca maine as renunta la facebook foarte multi toti si-ar aminti, “natural”, cand e ziua mea.

Nu zic ca sunt mai breaz. Dimpotriva. Daca incerc sa ma gandesc ce sarbatoriri am in luna mai si pe ce data, pe bune daca voi putea raspunde. Este un soi de lene mentala (cum altfel s-o numesc) care noua ni se pare dezirabila. La fel precum cea cu numerele de telefon: v-am zis ca eu nu stiu niciun numar de telefon pe de rost? Nici macar toate numerele mele nu mi le stiu (am 3 numere de telefon, imi stiu pe de rost doar vodafone-ul, orange si cosmo nu). Asta nu pare atat de deranjant, insa la un moment dat daca imi pierd telefoanele (sa zicem ca-s jefuit) si cer voie cuiva sa dau un telefon pe bune daca-mi foloseste. In neuronul meu singuratic nu am niciun numar. Nici macar p-ale familiei.

Pe bune: unii-si doresc sa vada ce fel de prieteni au daca n-ar mai fi ce sunt, daca n-ar mai avea bani; eu imi doresc sa vad reactiile prietenilor mei daca n-as mai avea facebook. Cer oare prea mult?

Salutari BLOGOSFERICE tuturor!

ps: Cum s-ar traduce in offline un articol pe blog in care anunti ca e ziua ta? E ca si cum te-ai duce la oameni pe strada si le-ai zice BA, E ZIUA MEA! Sau macar ca si cum te-ai duce la facultate/servici cu un tricou pe care scrie BA, E ZIUA MEA! Suna ciudat, nu?

Comments

comments

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !