Probabil cu totii ati auzit de Aventurile lui Tom Sawyer. Si probabil ca multi v-ati delectat in copilarie cu ele. Ca si mine de altfel. Tin minte ca pe vremuri erau desene animate (eram prin clasa a II-a cred) si asteptam cu nerabdare un nou episod. Au trecut anii, am imbatranit (nu m-am maturizat, aia nu), insa mi-a ramas in cap Tom Sawyer. Este ceva ce nu poti uita (mie de exemplu imi placuse mai mult decat Muschetarii).
Recent a fost facut un nou film pe baza cartii. Lucru care m-a bucurat. Ma bucuram sa revad povestea copilariei mele, spusa altfel. Eu oricum sunt fan al remake-urilor, de orice fel ar fi ele.
Si acum vine partea grea: sa laud sau sa critic filmul? As avea argumente solide in ambele sensuri. Sa incep cu partea negativa totusi:
1. La fel cum critic atunci cand americanii isi baga limba lor in toate filmele, si cand trebuie si cand nu, la fel fac si cu „ceilalti”. De data asta sunt nemtii. Cum frate sa mergi cu barcuta pe Mississippi, tu nascut acolo american, si sa vorbesti NEMTESTE?! E gretos de-a dreptul. La fel de gretos cum in Hugo se vorbea engleza in buricul Parisului. Si mai e vorba si de limba germana, una pe care o iubesc de mor (d-acolo din corason).
2. Filmul mi s-a parut prea scurt. Tin minte ca serialul de desene animate era destul de lung. Aici au fost taiate o gramada de secvente si pare de multe ori ca e discontinuu. Ca se termina brusc o scena si incepe alta. E clar ca acel roman nu putea fi ecranizat in sub 2 ore.
3. Nu stiu cum ar trebui sa fie, dar actorii mi se par si ei destul de neinspirat alesi. Nu stiu ce copii ar fi trebuit pusi, dar cred ca se gaseau unii ceva mai profesionisti. E greu, stiu, dar daca te incumeti sa ecranizezi asa ceva, trebuie s-o faci ca lumea. Zic.
4. Aceeasi tendinta ca la multe filme: criticii evita sa se ia de acest film. Si bloggerii, si nebloggerii. Prefera sa scoata in evidenta partile bune si evita sa spuna ce e de spus. Le e teama sa se ia de o carte fundamentala a copilariei. Nu, nu ma iau de carte, ci de filmul care n-o ecranizeaza cum trebuie.
Acum sa vedem si partile bune:
1. Cu toate defectele semnalate, nu este un film rau. Daca am face abstractie de carte si de actiunea ei si daca n-am cunoaste alte ecranizari, am zice ca e un film bun. Luat si analizat separat.
2. Muzica si atmosfera generala te catapulteaza direct in film. Parca esti acolo, in miezul problemei. Din acest motiv unii au fost atat de vraijiti si orbiti incat n-au mai vazut si defectele evidente ale filmului.
3. Are o gramada de scene amuzante . Si pare atat de nepueril . Pe bune, e un film la care razi pe bune ca adult. Nu stiu copiii din ziua de azi cum il vad, dar mie-mi place ca adult. Imi place mult. Desi as fi preferat oricand o varianta americana.
Inchei cu o intrebare la care sigur nu voi avea raspuns: de ce a ajuns atat de greu filmul la noi? E facut in 2011. Nu, nu-mi spuneti ca suntem in Romania. Noi romanii am vazut James Bond Skyfall inaintea americanilor. Cand se doreste, se poate 🙂 Si nu stiu de ce a disparut atat de repede din cinematografe. Atat de slab succes a avut? Parca noi romanii eram mari fani ai nemtilor…
Salutari CINEFILE tuturor!
de acord!