Autocenzura si asumare
UPDATE: Era sa uit: un articol misto, despre feedback, pe care ar fi bine sa-l cititi inaintea acestui articol.
Nimic nu urasc mai mult pe lumea asta decat cenzura. Injura-ma, dar nu-mi pune pumnul in gura. La injuratura iti pot raspunde, la cenzura nu.
Din acest motiv mi-am facut bloguri: aici pot spune ce vreau eu, cand vreau eu, cum vreau eu. Nu-mi spune nimeni ce sa fac, nu-mi impune nimeni ce sa spun. Iar daca vreau sa spun CEVA, spun.
Iar cenzura, in zilele noastre, poate fi de multe feluri. Nu le enumar aici, va voi vorbi, insa, despre cenzura din mediul online. Cenzura asta se manifesta in doua feluri:
1. Cenzura directa este atunci cand tu, pentru ca ai simtit ca nu ai fost laudat, mi-ai sters comentariul. Poti sa-mi stergi comentariul de pe facebook ori comentariul de pe blog. Pe asta o urasc si o taxez ca atare.
2. Exista, insa, si o cenzura indirecta, la fel de enervanta si nociva. Sunt unele persoane care te invita, mai frumos sau mai urat, afara din casa lor. Nu e nevoie sa comentezi toate statusurile mele; este dragut ca de obicei; statusul acesta nu iti era adresat; comentarii normale nu stii sa lasi?
Persoanele din ambele categorii au primit, NEDISCRIMINATORIU, unfollow. Acum sa va zic partea naspa: mai intru, din masochism, pe profilele unora din categoriile de mai sus. Stiti ce nasol este sa citesti niste statusuri STIIND dinainte ca NU POTI comenta? E o autocenzura necesara si sanatoasa, dar ca sentiment este extrem de neplacuta. Simt ca cineva imi baga pumnul in gura si nu ma lasa sa vorbesc. Dupa vreo 2 statusuri la care parca as comenta inchid repede fereastra si-mi dau seama ce lucru bun am facut cand le-am dat unfollow.
Legat de cenzura din online, de curand a mai aparut o a treia cenzura. Asta, credeti-ma, este SI mai naspa. Este legata de proaspat introdusul buton de reply. Asadar, mai nou, fara sa ma anunte, Facebook a introdus posibilitatea sa poti da reply unui comentariu si nu comentariu distinct la o postare. Teoretic comentariile sunt mai aranjate si mai usor de urmarit. Practic se poate intampla urmatorul lucru: un NENE lasa un comentariu, alti 30 ii dau reply, apoi acel nene se razgandeste si-si sterge comentariul. Stiti ce se intampla in situatia asta? TOATE cele 30 de reply-uri DISPAR.
Printre ele, comentariile mele. Sa recapitulam, deci: pe profilul meu cineva imi CENZUREAZA propriile comentarii. Logic, nu?
Da, nu suport persoanele care nu-si asuma ce au zis. Au zis o tampenie, nu s-au facut intelesi, apoi o sterg ca lasii. Iar, mai nou, facebook-ul face in asa fel incat sa fie afectati si altii. Multumesc Facebook, dar nu. Problema e (si poate ma ajutati voi aici) este ca nu stiu cum sa SCOT aceasta optiune.
Legat de lasitate, vad ca niste cetateni se bucura nespus de faptul ca pot da undo la niste mailuri. Problema lor este ca acestea pot fi anulate doar la maxim 30 de secunde de la trimitere. Pacat, eu as baga 30 de zile. Mail cu garantie 30 de zile: daca nu-ti place, poti cere returnarea lui; cel care-l primeste poate cere, la randul sau, returnarea sa daca nu-i convine. Perioada sa creasca apoi la 3 luni, la 6 luni, la 1 an si, de ce nu, pe viata. MAILURI CU GARANTIE PE VIATA. DOAR LA GMAIL!
Cam atat despre autocenzura si asumare. Salutari BLOGOSFERICE tuturor!
2 thoughts on “Autocenzura si asumare”