Aroma de trandafiri este ceva ce am adorat dintotdeauna, ceva ce am apreciat inca de mic.
Primul meu contact cu aroma de trandifiri a fost cand eram mic, cand am mancat pentru prima oara dulceata de trandafiri. Gustul si mai ales aroma, mirosul, mi-au ramas in minte atat de pregnant incat am incercat sa-l regasesc tot timpul de atunci inainte. E drept, eram intrigat cum de trandafirii aia atat de teposi pot avea o aroma atat de placuta. Si, mai ales, ce se intampla cu acele tepi? Unde se pierd?
Am incercat ulterior sa-l gasesc in rahat, fiind inclusiv in Turcia, in patria mama, cum s-ar zice. Acolo am incercat rahat de trandafiri de la vreo 5 producatori diferiti, toate sortimentele placandu-mi nespus insa, in acelasi timp, nici macar unul nu s-a putut apropia de aroma de trandafiri pe care o stiam eu, pe care o aveam pastrata in minte.
Am incercat sa-l gasesc in vin. Serios, am gasit in Bulgaria, acum vreo 13 ani, un vin rose cu aroma de trandafiri. In general vinul rose are o vaga aroma de trandafiri, insa acela o avea mult mai intensa. Si desi nu l-am gasit nicaieri ulterior, il consider cel mai bun vin baut vreodata. Daca l-as da vreunui iubitor autentic de vin probabil mi-ar zice ca e sirop, ca e bautura pentru femei. Pentru mine, insa, ramane special.
Am mai gasit aroma de trandafiri si in baclava, la un festival turcesc am gasit o baclava cu fistic si sirop de trandifiri. Ceva spartan de dulce, care te baga in boala, la propriu, acea baclava nu m-a dat pe spate, fara sa-mi dau seama de ce: ori pentru ca aroma de trandafiri m-a dezamagit, se simtea prea putin, ori pentru ca acea baclava nu era bine facuta, ori pentru ca aveam eu asteptari prea mari. Pana zilele trecute, acela fusese ultimul meu contact cu aroma mea preferata.
Zilele trecute, am baut pentru prima data un ceai TIHNA de musetel si trandafir de la FARES. Inainte sa iau prima gura am avut emotii: pe de-o parte, mie imi displace profund ceaiul de musetel, are gust de boala, de medicament, nicidecum de ceva ce as bea vreodata de placere; pe de alta parte, urma sa beau ceva cu aroma de trandifiri, cea natural chiar, drept urmare ceva din mine imi spunea ca-mi va placea. Partea interesanta este alta: eu de obicei nu beau ceai. Am fost setat (gresit) pe ideea ca un ceai se bea cand esti bolnav, drept urmare mi-a disparut aproape complet placerea savurarii unui ceai. Cum sa beau ceai daca eu sunt sanatos?
Nu stiu ce efect terapeutic are acest ceai, pentru mine nu e deloc tihna, tot pe la 2 noaptea pot adormi, dar stiu ca pentru prima oara dupa mult timp am putut spune ca MI-A PLACUT un ceai. Si, bonus, nu este un ceai cu chestii care ar putea sa-mi perturbe somnul, deci poate fi baut si seara.
Ca sfat, eu zic sa nu care cumva sa-l stricati cu zahar, lamaie ori, Doamne-fereste, cu miere.
Altfel, glumind un pic (ori poate nu), vazand ambalajele celorlalte 2 sortimente de ceaiuri comandate, MIREASMA (busuioc si lamaie) si VIGOARE (macese si ghimbir), o amica a spus clar: cel cu ambalaj mov ti-a placut, celelalte pareau plictisitoare. Vorba aia, un pic de mov n-a stricat nimanui …
Cu ocazia asta mi-am amintit si de prima mea camasa mov, de acel obiect vestimentar care mi-a schimbat DEFINITIV si IREVOCABIL modul in care ma imbrac.
Oare acest ceai cu ambalaj mov imi va schimba si el, intr-un mod la fel de radical, obiceiurile mele culinare? Oare ma va face sa beau mai multe ceaiuri? Oare voi deprinde, datorita lui, obiceiul de a bea ceai zilnic?
Nici macar nu stiu ce ar trebui sa zic, daca ar trebui sa-mi doresc sa mi le schimb sau daca schimbarea asta ar fi prea radicala, m-ar schimba prea mult, mi-as strica iremediabil brandul…
Legat de celelalte 2 ceaiuri, va zic doar atat: primul, busuioc si lamaie, este bun pentru dimineata, e un pic energizant, eu ii mai adaug lamaie, sa-l fac si mai acru (de preferat LIME, ca na, LIME e fructul meu REPREZENTATIV, daca nu stiti de ce, cititi cuvantul de la dreapta la stanga), dar nu ma da pe spate, poate pentru ca nu-s fan al busuiocului; cel de-al doilea este bun, sunt mare fan al ghimbirului, mananc bucati de ghimbir deseori, singura combinatie in care-l dispretuiesc fiind atunci cand este pus in bere. Nici macar unul dintre ele, insa, nu se apropie de gustul si aroma ceaiului cu trandafiri. Pentru mine exista acela, vreo 20-30 de locuri libere si apoi urmatoarele, care or fi ele.
In final, trebuie sa va zic 2 lucruri unde nu-mi plac trandafirii: parfumurile cu aroma de trandafir nu ma incanta, aroma nu este chiar masculina, e ceva prea dulceag, mirosul in sine nu se potriveste (in plus, multe parfumuri ieftine de pe vremuri, in special cele bulgaresti, aveau aroma de trandafiri, poate din cauza lor sunt setat sa le displac); in politica, fara sa intru in prea multe detalii.
Ca sa preintampin o intrebare: pasiunea mea pentru trandafiri nu ma face sa devin un fan al florilor. Nu daruiesc flori, imi displace gestul in sine, insa daca ar fi sa fiu obligat de situatie sa dau flori, trandafirii ar fi prima optiune. Am mai facut si acest gest, fara sa ma incante deloc ideea.
Aroma de trandafiri m-a fascinat dintotdeauna, la fel cum m-a fascinant dintotdeauna si competitia Super-Blog. Da, v-ati prins, articolul acesta are aroma de trandafiri si de … Super-Blog 2020. Sper sa miroasa a castig, dar asta nu (mai) depinde de mine.
ps: Am incercat si niste siropuri cu aroma de trandafiri, din alea pe care le bei cu apa minerala (sau sifon). Aveau aroma de sintetic, de fake si nici aroma aia nu avea un gust bun. Macar de mi-ar fi placut la gust si la miros …