Argo

Printre filmele nominalizate la Oscar pe care-mi doream neaparat sa le vad se numara si Argo. Auzisem ceva despre el, citisem vreo 2-3 recenzii, deci stiam la ce sa ma astept. Asteptarile nu mi-au fost inselate in niciun sens. Nu este nici mai mult decat ma asteptam, insa nu m-a dezamagit. Sa ma enerveze nici atat, ar insemna ca ma enerveaza toata cinematografia americana.

Pe scurt: islamistii iraniei pun mana pe ambasada SUA din Teheran. 6 oameni reusesc sa scape si sunt gazduiti in resedinta ambasadorului Canadei. Acestia sunt eliberati in urma unei „idei geniale” (cum altcumva) marca CIA: ne prefacem ca facem un film si ca vrem sa-l turnam musai in Iran. Intr-un final, asa cum nu s-ar fi asteptat nimeni, ostaticii ajung cu bine acasa. Uau, asta da dramatism si suspans.

Pe bune acum. Sa vedem ce are bun acest film (altfel iar sunt acuzat ca-s negativist):

1. O distributie foarte buna. Si o regie foarte buna. Ma gandesc si la atmosfera aia tipic anilor 80, frizuri asemanatoare, mustati, tot tacamul. Deci ambalajul e bun.

2. Un aparent suspans. „Te tine in scaun” timp de 120 de minute (filmele sub 2 ore au ajuns o raritate; o fi rusinos sa faci un film de 90 de minute?). Pe unii chiar i-a prins actiunea.

3. Spune niste adevaruri „dureroase”: dictatorul nostru era la fel de nenorocit ca al lor. Si de ce-l tinem pe nenorocit? Pai pentru a le da un semnal celorlalti nenorociti pe care-i sustinem ca noi nu-i abandonam la greu. Sau alt adevar: daca vrei sa spui o minciuna, cheama presa s-o faca pentru tine.

4. Operatiunea a existat, nu este inventia vreunui scenarist.

Daca ar fi doar astea ar fi ideal. Din pacate…

1. La orice film trebuie avute in vedere 3 aspecte:
– povestea: cat de reala/credibila este, cat de neprevazuta este etc;
– realizarea: scenariu, regia, distributia, efectele;
– SCOPUL.
E, aici stam foarte prost: e film de propaganda. A fost o operatiune pe bune a CIA care trebuia cumva transpusa in film. Un film din care sa reiasa cat de tari sunt cei din CIA si cum americanii inving tot timpul. Uneori scopul scade valoarea filmului. Extrem de mult.

2. Vad pe un blog (Spookie, nu am auzit de el pana acum) o chestie interesanta: cica in 79, printre cele 20 de scenarii primite a fost si al lui Steven Spielberg. Uau… (continuarea o stiti si voi)

3. Din pacate, ca la orice film BAZAT pe fapte reale, nu mai stim ce este adevarat si ce nu. Sunt ca de obicei 2 tipuri de inflorituri (exagerari):
– cele cu scop propagandistic;
– cele cu scop comerical (cinematografic).
Trebuie sa arati cat de buni si viteji (si geniali) sunt agentii CIA. Dar trebuie sa si discreditezi dusmanii. Iar totul trebuie sa se petreaca intr-un suspans maxim. Totul trebuie facut la limita, de fiecare data dusmanul ajunge fix cu o secunda dupa ce faptul s-a consumat.

4. O intrebare: daca acest caz a fost declasificat in 1997, de ce abia acum a aparut filmul? Cumva pentru ca trebuiau pregatiri minutioase?

5. Adevarurile alea „dureroase” sunt de fapt puse intentionat pentru a castiga credibilitate. Se cheama psihologie inversa: incearca sa castige publicul de partea filmului. Dupa ce vad prin recenzii si prin note cred ca a reusit.

Filmul acesta m-a dus cu gandul la produsele bio vs produsele normale. Imi amintesc o faza (am discutat-o cu vreo 3 amici ulterior): mancasem la cineva o inghetata „bio” (facuta din capsuni si frisca; pana si frisca era facuta in casa, din smantana si zahar; nicio aroma artificiala, totul natural, facuta cu robotul de bucatarie etc… ). Ulterior, dupa o zi, am mancat o inghetata din comert, tot de capsuni (dintr-un mall, din aceea la cupa). Reactia mea a fost: ASTA ESTE MULT MAI BUNA DECAT CEA „NATURALA”. O amica imi zicea: da, dar cealalta e mai sanatoasa. Ok, e mai sanatoasa, dar gustul e mai bun la asta…

Vazand astazi filmul Argo mi-am adus aminte de aceasta discutie. Chestiile pline de E-uri sunt mai gustoase si in cinematografie … (asta in loc de concluzie)

Salutari CINEFILE tuturor!

ps: Pronostic personal: Argo va castiga Oscarul. Nu stiu la ce si nu stiu cate Oscaruri, dar trebuie sa castige UN Oscar (cel putin!). Un astfel de film trebuie sa ramana in istorie drept CASTIGATOR de Oscar. NOMINALIZAT la Oscar (indiferent la cate categorii) nu este atat de impunator…

ps 2: Scenariu credibil: 10 oameni (Sau mai multi) se indreapta inarmati spre un avion ce tocmai da sa decoleze (si a si facut-o). Armele sunt doar fluturate, nu si folosite. Ei isi musca pumnii de furie, iar cei din avion sarbatoresc victoria…USA = Uniunea Sovietica Ailalta 🙂