Apreciezi un lucru atunci cand nu il mai ai. De la aceasta premisa pleaca acest articol. Aceasta fraza trebuie sa o aveti in cap cand cititi fiecare rand, fiecare fraza, fiecare cuvant din acest articol.
Voi incepe cu ceva ce am auzit candva demult, pe vremea cand eram student la facultatea de sociologie. Din pacate, nu-mi mai amintesc contextul. Dar ideea era asa: la nivel individual, trebuie sa-ti imaginezi cum ar arata (cum VA arata) lumea fara tine, iar la nivel de societate, „colectiv”, incearca sa-ti imaginezi lumea fara ocupatia ta.
De cand am auzit chestia asta, am inceput sa apreciez mai mult meseria de gunoier. Fara acesti oameni, indiferent ce nationalitate sunt ei, ne-ar fi foarte rau. Ne-ar manca gunoaiele (daca nu ma credeti, intrebati-i pe cei din Sectorul 1).
Tu, la nivelul societatii, esti atat de important pe cat este ocupatia ta. Evident, poti fi important, relevant, pentru unul sau doi membri ai societatii. Daca esti parinte, copilul ori copiii tai depind de tine. Deci daca vei disparea brusc, acestia vor ramane fara sprijin, fara ajutor.
Problema este alta: imaginatia oamenilor, oricine ar fi acestia, are limitele ei. Eu incerc sa-mi imaginez o lume fara preoti, caci poate am ceva cu ei (acum 10-15 ani eram chiar pornit impotriva lor), insa imaginea mea nu corespunde nicicum realitatii. Ma rog, in multe cazuri e bine ca nu corespunde realitatii, adica e bine ca nu am fost pus intr-o situatie sau alta.
Insa exista situatii in care ramai fara un lucru. Putem vorbi de un lucru material ori putem vorbi de un lucru … conceptual.
Putem vorbi despre masina personala (multi se plang ca 2 zile au trebuit sa se descurce fara ea; pana sa-si ia masina ei se descurcau foarte bine, dar ulterior, dupa ce au avut-o, au constatat ca le e aproape imposibil fara ea) ori despre alt obiect personal. Putem vorbi despre absenta de la lucru a unor muncitori care-ti faceau viata mai usoara (exemplul de mai sus cu gunoierii). In cazul meu, vorbim despre greva soferilor de STB.
Insa cel mai bun exemplu de Apreciezi un lucru atunci cand nu il mai ai este … libertatea. Pandemia mi-a dat o lectie in ceea ce priveste libertatea, lectie pe care cred ca orice profesor de filosofie ar trebui s-o predea.
Sa va dau un exemplu absurd, tembel: eu nu obisnuiesc sa ma plimb pur si simplu. Prin parcuri merg rar. Insa psihic ma simt bine cand stiu ca am aceasta libertate. Ca oricand as putea sa fac asta.
Cand acest lucru a fost INTERZIS, si a fost mult timp (chiar daca cu intreruperi!), n-aveti idee ce chef avea sa ma plimb. Da, v-am mai spus (acum 4 ani!) ca libertatea inseamna de fapt cat mai putine constrangeri. Insa cel mai bine iti dai seama de asta atunci cand ai aceste constrangeri. Atunci cand nu mai ai acelasi grad de libertate.
E drept, putem folosi aceasta idee si in alt sens, un sens pe care-l folosesc de ceva timp: legat de „prietenii mei”, reali si/sau virtuali. Atunci cand ma cert cu un prieten, de fiecare data aplic acest filtru: nu mai vorbesc cu el 3 zile. Apoi incep sa ma gandesc: I-am simtit lipsa? E viata mea mai saraca fara el? Imi aducea el ceva cu adevarat util (fie si pe post de bufon, ca radeam de el)? Ar trebui sa fac ceva sa schimb aceasta stare de fapt?
Apoi am constientizat ca indirect, inconstient, asa am „pierdut” multe prietenii. Pur si simplu nu m-a tras inima sa-i contactez. Nu le-am dus dorul, nu le-am dus lipsa.
Deci incercati sa aplicati sintagma Apreciezi un lucru atunci cand nu il mai ai si invers: daca nu mai ai un lucru si nu-i simti lipsa, atunci acel lucru nu-ti era util. Repet, prin lucru puteti intelege cam orice. Inclusiv prieteni. Nu intru acum in detalii legate de ce inseamna prieten pentru mine. Desi cred ca ar trebui sa scriu un articol si despre asta. Dar un articol distinct. Prietenia merita un spatiu separat.
Acum astept parerea voastra: Apreciezi un lucru atunci cand nu il mai ai? Ce exemple imi puteti da in acest sens? Dar exemple contrare, de lucruri pe care nu le mai aveti si carora nu le duceti lipsa?
2 thoughts on “Apreciezi un lucru atunci cand nu il mai ai”