Salutare! Sau cum s-o mai zice pe aici, că n-am mai fost de mult. De fapt, cred că e primul post pe blogul ăsta nou. Emil e rău cu mine și nu m-a invitat, așa că am scris doar la mine, pe The Blog. Exact, sunt Andrew.
Acum că am venit aici, a zis Emil că am spațiu de emisie și să-mi fac de cap. El se re-formează. Presupun că nu i-a plăcut forma actuală. Poate se face mai puțin rotund… rămâne de văzut. Orice e posibil.
Azi o să vă prezint un amic talentat. E un coleg nou venit în companie, foarte vesel și de treabă. Și e și talentat. La un momentdat desena el ceva și am venit eu cu o idee… mai bolnavă.. Și el a pus-o pe hârtie. Exact cum o aveam eu în cap. Ar putea să deseneze portrete robot pentru poliție.. Aveți desenul în partea dreaptă.
Numele amicului este Lucian (încă nu mi-a dat acordul să dau datele lui de contact/ numele complet). Are vreo 23 ani, e singur, și mai nou scrie și poezii, așa că fetelor, puteți sări pe el. O să pun aici o poezie de-a lui, care mi-a plăcut mie mai mult.
Of blood and bone and flesh…
The cherry flowers are about bloom,
With particles of bone and flesh.
And you could hear the nearing doom…
With bone and blood the flowers mesh.
So many bullets and so many guns,
Belonging to beloved ones…
So many bodies sitting on the side,
Laying where they hit the ground and died.
No hope for beating of the hearts.
And now composed of human parts,
The buildings stretch across the street,
Which rise in ruins on the graves beneath.
The shattered glass disperses light
Of shattered skulls… Of shattered screams…
Who can consider that they’ve won the fight,
In now the land of shattered dreams?
There’s shrapnel in the air and dust,
So many paths that lead so far away,
But every soul just happens to be lost,
Because the paths beneath the ashes stray.
No beauty and no scented smells.
Even what used to warm the heart,
The stars, the sparks and shells…
There’s nothing left to tell apart.
The dead are singing like a choir,
Drowning in their tears and blood.
Their faces slowly melting in the fire,
Put out by piss and tears and mud.
The men , in heroes do they turn,
When in honor and in glory,
They hit the ground, they die and burn,
Or is that another made up story?
The children laying dead.
And still their hands are tied together.
The many words they never said
Are slowly fading in the weather.
It doesn’t matter if the cherry flowers bloom.
For nothing, no one’s standing for.
Fallen soldiers… Fallen angels loom.
Nobody cares for no one anymore.
Stop fighting with the others.
Your parents… They are dead.
Stop fighting for your brothers,
And dig them graves instead.
Dacă v-a plăcut și vreți mai mult, puteți să ajungeți la el prin mine. Eu voi fi impresarul lui. Și totodată și promoter. Dacă nu v-a plăcut, tot mie puteți să-mi adresați înjurături, nu e nevoie să aruncați cu pietre / ouă / roșii / ouă roșii în blogul lui Emil care a fost destul de drăguț și de leneș să mă lase pe mine să îngrozesc audiența azi.
Așa că, vă mulțumesc pentru răbdarea de care ați dat dovadă, citind aceste 570 cuvinte și în funcție de feedback-ul lui Emil, voi mai reveni sau nu aici. Sau ar trebui să spun: în funcție de noua formă a lui Emil, oricare va fi ea.