Andreea Vraja: “I’m a cat person” si nu imi place cum suna in romana aceasta fraza

“«I’m a cat person» si nu imi place cum suna in romana aceasta fraza. Imi plac florile de primavara si primul cadou primit atunci cand m-am nascut, a fost un martisor.”

 

Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la un nou interviu. Saptamana aceasta voi avea 3 interviuri, acesta fiind primul dintre ele. Sa nu mai lungim vorba si sa lasam invitatul (o invitata, de fapt) de astazi sa se prezinte.

Andreea Vraja: Salut. Sunt Andreea Vraja. Ma intreb acum daca trebuie sa scriu cumva protocolar, insa frumos este sa scriu cateva lucruri despre mine: Detin blogul www.sandydeea.ro, imi place culoarea violet, sunt nascuta pe 20 martie, la aproximativ doua ore dupa ce zodia a intrat in Berbec, insa uneori am si momente melancolice, specifice zodiei Pesti, am ascendentul in Leu… deci foc cu foc… si prin urmare sunt uneori putin cam agresiva, insa sunt foarte determinata, incapatanata si workaholica. Ador sa gatesc si poate ca daca as fi avut timp sa gatesc mai mult as fi avut un blog de gastronomie. Imi plac mult curiozitatiile, iar dupa 20 martie voi pregati surprize in acest sens pe blog. Ador enciclopediile si cartile scrise de Neil Gaiman. “I’m a cat person” si nu imi place cum suna in romana aceasta fraza. Imi plac florile de primavara, iar primul cadou primit atunci cand m-am nascut, a fost un martisor. Imi plac lucrurile vintage, am trei masini de cusut din epoci diferite si le folosesc cu drag pentru a reconditiona haine sau a-mi crea propiile idei. Ok… As mai putea scrie multe despre mine, insa apoi la ce bun urmatoarele intrebari. Asa ca ai cuvantul.

Hai sa luam subiectele in ordine. Ai inceput cu blogul, incep si eu tot cu el: de cand detii blogul cu pricina, care este povestea lui, ce putem citi pe el? 

Sandydeea.ro face anul acesta, in august, 10 ani si a fost creat datorita varului meu care pe vremea aceea avea blogul nabelea.ro. El m-a convins sa imi fac blogul, care pana in 2009, cand a ajuns pe domeniu propriu, a fost plimbat pe diverse platforme de blogging, insa intotdeauna mutat, deci nu inceput de la 0. Pe vremea aceea, inca eram admin pe bocancul-literar.ro si pe langa texte literare, publicam si un soi de “pastila zilei”, rubrica in care analizam diverse articole din presa intr-un mod amuzant sau chiar epigramist. Aceasta rubrica a fost cumva felul in care am ajuns eu sa fac blogging si am trecut de la a reprezenta un portal literar, la a scrie pentru propriul site generalist. Desigur, subiectele au evoluat in timp. In perioada facultatii scriam mai mult despre presa, eram ceva mai ancorata in stilul jurnalistic si pot spune ca am invatat o multime de lucruri despre scris pe atunci… Abordam subiecte diverse, care insa aveau legatura cu pasiunile mele. Nu am putut niciodata sa scriu despre lucruri pe care nu le cred si chiar si la Superblog a trebuit sa o iau cumva pe ocolite incat sa nu scriu ceva ce nu ma caracterizeaza sau in care nu cred. Astazi scriu tot despre pasiunile mele si lucruri care imi sunt dragi. Ce-i drept, analizand scrisul meu de atunci fata de cel de acum, concluzionez ca ideile mele de atunci erau mai multe, insa ceva mai slab scrise, iar acum cred ca scriu mai bine, insa trebuie sa imi fac timp sa documentez si sa gandesc mai mult articolele… Acest lucru mi se pare de-a dreptul ironic si totusi firesc pentru evolutia unui om. Scriu, deci, pe teme diverse care insa sunt legate de trairile si pasiunile mele. Ah da! Sa nu uit! Subiectul film, care este si el destul de prezent pe blogul meu, in special filmul de animatie (subiect in care as vrea sa devin expert), va fi candva, cu vointa Celui de Sus, dezvoltat si detaliat pe cinefilia.ro… la crearea caruia lucrez cu drag si spor alaturi de o echipa mica, dar voinica.

Deci, poti sa ne spui pe scurt care sunt subiectele pe care le putem intalni pe blogul tau? Filme, superblog, chestii personale? Si mai ce? 

Bun! O voi lua pe categorii, ca sa nu uit ceva:

“Brublema zilei”, rubrica mea bocanceasca, nu a murit niciodata, iar cand descopar ceva in presa care ma face sa scriu, o folosesc drept scuza. Scriu si articole despre blogging, iar in ultima vreme am fost preocupata, pe langa chestiile care tin strict de scriere, de sursele fotografice (prin natura profesiei mele), dar si de partea tehnica (despre care am scris, ce-i drept, momentan, cam putin). Animatia are o rubrica separata pentru ca pe langa proaspetele filme de animatie, scriu articole si despre istoria animatiei. Desigur, scriu scriu si despre “Filme” pentru ca, da, sunt cinefila. Ziceam ca scriu multe articole personale, iar ele sunt prezente in rubricile “De prin jurnale” si “Felie de viata“. Cand scriu in rubrica “Ecofriendly”, am articole care, intr-un fel sau altul, au legatura cu natura, cu ecologia, reciclarea si viata pur si simplu traita natural. In ultima vreme am dezvoltat acel microb numit “Escape Room“, iar scotocitul prin diverse camere de evadare ma relaxeaza si ma provoaca. Scriu despre fiecare camera in care merg … si e o experienta minunata. Dupa cum povesteam, subiectul “Facultate” a fost abordat pe blogul meu, fie ca aveam de scris stiri pe blog ca si teme de curs, fie ca voiam sa anunt un bal sau eveniment al facultatii. Am scris si interviuri pe blogul meu si cumva imi pare rau ca nu am continuat. Cine stie, poate voi relua aceasta activitate… Tare mi-e dor… Articolele amuzate sunt nelipsite pe blogul meu, iar unele dintre ele reliefeaza perioada in care participam la concursuri de photochopping. “Go… somewhere” este o rubrica in care pun toate articolele despre incotro ne indreptam ca si societate, oameni, insa am considerat-o potrivita si pentru articolele despre calatorii… Nu ma sfiesc: am scris de-a lungul timpului si despre fotbal si politica… insa nu pot sa spun ca acest gen de subiecte sunt favoritele mele. Despre fotbal am scris curiozitati, iar despre politica, probabil mai mult in gluma. Daca spuneam mai devreme ca am facut parte din coordonarea portalului Bocancul-literar, este clar ca am scris si poezii… deci nu puteau lipsi de pe blogul meu. “Povesti de adormit copiii” este o categorie in care scriu artcole despre amintiri din copilarie… si in care inclusesem si o pseudo-rubrica intitulata “dulapul mamei“… in care povesteam ce am mai descoperit nou pe acolo… ehee… cred ca vorbesc despre teme de acum cativa ani… Rubrica “Reverii” ilustreaza ganduri, idealisme si idei despre mine si altii, iar “Sentimente” contine articole si mai personale de atat… (sunt femeie, am o scuza!). Am si rubrica de stiri…caci uneori e cazul sa scriu si asa ceva. “Ce ma mai strezeaza zilele astea” scriu pe blog… o fi vreo descarcare, stiu si eu? In rubrica “Superblog” postez articolele din competitie, insa adesea le includ si in alte categorii cand consider ca acel articol exprima un subiect pe care l-as fi abordat si cu alte ocazii pe blog. Mereu mi-a placut titlul rubricii mele despre carti: “Take a walk to the reading“. Si da, scriu cu drag despre carti, poezii, literatura. “Un portret pe luna” a fost o idee interesanta de acum cativa ani cand in fiecare luna postam un articol documentar si documentat despre o personalitate care imi place. Ulterior am scris si interviuri in aceasta rubrica.
Ei… cam acestea sunt categoriile de pe blog si un lucru le caracterizeaza pe toate: Intotdeauna mi-a placut sa le documentez temeinic si sa le scriu din suflet.
Am spus ca imi plac mult curiozitatiile si pot spune ca pregatesc cititorilor cateva rubrici in acest sens, rubrici la care lucrez de peste un an si pe care sper sa le lansez curand. Una dintre ele este prezenta pe blog intr-o forma grosiera… “Calendarul zilei”, la care lucrez sub ochii cititorilor, in timp real si, sper eu, va contine si articole pentru fiecare zi din calendar. Alta este prezenta doar printr-un mic preview, “Numarul zilei“… care va fi lansata definitiv chiar de ziua mea. Alta rubrica va avea legatura cu toate culorile…nu numai cu violetul… Este nca in lucru la modul: “o voi finaliza vreodata?” si de aceea nu stiu daca sa stiu mai mult despre ea.  Multi m-au intrebat de ce nu le pornesc si apoi le lucrez pe parcurs? Asa este, insa vreau sa fiu cat mai avansata cu ele pentru a nu ajunge sa fie discontinue din lipsa de timp de documentare.

 

“Am legat frumoase prietenii datorita acestei competitii si mereu sunt fericita sa ii revad la gala pe cei cu care nu ma intersectez atat de des. As putea spune ca suntem o familie.”

 

Zi-ne de SuperBlog, ca ai pomenit mai sus. Cum ai aflat de competitie, cand ai participat prima oara si de ce ai continuat sa participi? 

Primul articol pentru Superblog a fost scris in primavara lui 2013. Era pentru Farmec si dadusem peste concurs din intamplare, pe google, nu mai stiu. Nu am inteles ce am gresit in articolul meu de am luat 50 de puncte si cu penalizare de 10 puncte pentru ca m-am inscris direct cu articolul de concurs si abia a doua zi mi-a fost aprobat articolul in platforma si implicit inscrierea. Am abandonat imediat competitia crezand ca nu e de mine ce se intampla acolo. Am venit totusi la gala de premiere, mi-a placut povestea, am crezut in ea si din toamna aceea am fost nelipsita din competitie. Am scris in jur de 100 de articole pe aceasta tema… si trebuie sa recunosc faptul, ca desi sunt uneori foarte obosita, tot nu ma pot abtine de la scris articole superblogosferice. De ce am continuat? Pentru ca e o provocare sa scrii pentru toate probele, pentru ca desi m-am cam plictisit sa scriu mereu pe cam acelesi subiecte, tot gasesc noi abordari ale lor, si pentru ca imi place mult de tot sa ii intalnesc pe concurenti la Gala. Am legat frumoase prietenii datorita acestei competitii si mereu sunt fericita sa ii revad la gala pe cei cu care nu ma intersectez atat de des. As putea spune ca suntem o familie.

Zi-ne cea mai interesanta provocare superblogosferica? Articolul care te-a pus cel mai mult la incercare? (cu link)

Oh… Asta e o provocare. Cel mai greu mi-a fost sa scriu despre lucrurile pe care nu le-as recomanda in general si pe care nu le-as folosi nici daca as fi platita sa o fac. Si o surpriza a fost sa castig de doua ori locul 2 la doua probe la care m-am cam scremut sa scriu ceva fara sa se vada respingerea mea asupra subiectului. Stiu ca erau amandoua articole despre epilatoare, insa nu mai stiu daca erau cele din 2014 sau 2015, asa ca pun link la search: http://sandydeea.ro/?s=epilare . Am reusit sa scriu atat de multe curiozitati despre firele de par si epilare in aceste articole, incat as putea sa ma consider maestru in ocolit subiecte. Nu spun ca este cea mai sanatoasa abordare pentru Superblog, insa a mers in cel putin doua cazuri… Practic…. documentarea m-a salvat si ma salveaza de fiecare data cand intru in pana de idei. Cat timp nu scriu la fiecare paragraf “stiati ca…?”, este totul ok. Hi hi.

Ne povestesti acum despre experienta de partea cealalta a baricadei? La Super-Blog 2016 ai fost jurat. Ai scris #peblog ulterior http://sandydeea.ro/2017/02/26/13-lucruri-invatate-din-jurizarea-unei-probe-la-superblog-2016/. Spune-ne, ca o completare la acel articol, 2 lucruri: 1 Cum este sa revii in ring dupa ce ai fost jurat? Nu este o senzatie ciudata? 2. Cum ti s-a schimbat perspectiva asupra concursurilor, nu doar Super-Blog, dupa ce ai fost jurat? Esti mai calma, mai realista, te enervezi mai putin atunci cand se anunta rezultatele? 

Este foarte ciudat sa revin in ring dupa ce am fost jurat. Probele mi se par cumva mai grele, ceea ce este ciudat. Am sezatia ca mi-am pierdut stilul prin faptul ca am stat pe bara in toamna. Imi tot spun ce sa fac si ce sa nu fac si am senzatia ca scriu articole seci, care vor lua note mici tocmai pentru ca incerc sa imi impun anumite ghidaje. Inca nu am vazut note publicate(Later edit: Am vazut deja trei note si nu sunt rele, insa nici extraordinare. Concluzia este ca trebuie sa ma concentrez mai mult la probe.), asa ca nu stiu sigur daca sunt pe drumul cel bun, insa intamplarea face sa fiu intr-o perioada destul de obositoare cu munca si sa am timp limitat pentru Sperblog. Sper sa fac fata cu brio si articole frumoase. Dupa atatea competitii, sunt mult mai relaxata cand vin notele… si asta nu din editia asta… ci cam de pe la cea din toamna lui 2015.

Poza facuta la gala Super-Blog 2016. Andreea, la acea gala, mi-a lasat si o amintire pe caiet 😀 detalii aici 😀

Care sunt asteptarile de la aceasta editie? Pe ce loc estimezi ca te vei clasa?

Nu prea am asteptari. Nu am urcat niciodata pe vreun loc frutas si nici nu am sperat vreodata ca o sa dau lovitura. M-am bucurat intotdeauna ca am fost finalista, ca am dus ceva pana la capat si ca sunt cel putin in prima jumatate dintre finalisti. Imi place provocarea si sper sa placa articolele mele cititorilor…

Pe ce loc te-ai situat ultima oara?

Nici nu mai stiu. Asta era raspunsul standard pe care uma sa ti-l ofer, insa, in urma unui search, am gasit clasamentul final de la fiecare edtie. Asadar:
Spring Superblog 2016: Locul 60 – 1370 puncte
Superblog 2015: Locul 32 – 2060 puncte
Spring Superblog 2015: Locul 16 – 890 puncte
Superblog 2014: Locul 35 – 2078 puncte
Superblog 2013: Locul 52 – 2428 puncte

Indeamna-mi cititorii sa participe. De ce ar trebui un blogger sa participe la Super-Blog (si s-o infrunte pe Andreea Vraja)? 

Ha ha… nu m-am infruntat niciodata cu X sau Y. Cel putin nu pe aceasta idee am mers. Pentru mine a fost o motivatie pentru a scrie mai mult si mai des pe blog si de a duce la final o competitie, o provocare. Nu-mi place sa incep ceva si sa nu termin. Cat despre motivele pentru care cineva s-ar inscrie la Superblog… Ei bine… sunt mai multe, insa cele mai tentante sunt socializarea, premiile si gala. Si totusi Superblog e mult mai mult decat atat. Subiectele despre care trebuie sa scrii sunt o provocare. Nu toate sunt la indemana oricui si te scot din zona de confort. Un scriitor bun trebuie sa invete sa scrie despre orice, iar execitiul este intotdeauna binevenit. Si unde gasesti oameni care sa iti citeasca articolele, sa le evalueze, si sa determine daca ai evoluat sau nu…. decat undeva unde primesti note… la Superblog. In plus, la Superblog ai sanse ca blogul tau sa iasa din anonimat.

 

“Timp de 9 ani am tinut cu dintii de blogroll, iar cand am observat (atunci cand i-am facut blog lui Doru pe domeniu) ca wordpressul a scos din platforma sectiunea de linkuri(aka blogroll) am fost destul de surprinsa.”

 

Ca sa terminam subiectul blogging, zi-ne te rog ce bloguri citesti? Intai si intai, DE CE le citesti? Ce trebuie sa aiba un blog pentru ca Andreea Vraja sa se aboneze la el? 

Pana recent exista un blogroll pe blogul meu pe care l-am scos pentru ca era cam labartat in tema existenta si linkuri nu erau putine. M-am gandit totusi sa fac o pagina cu aceste site-uri. Cat despre abonat, nu m-am abonat niciodata efectiv la un blog in sensul clasic… adica sa primesc pe email articolele noi. M-am abonat insa la paginile de facebook ale blogurilor pe care le citesc mai des. Nu am un top al blogurilor pe care le prefer, insa daca ma plimb pe facebook si dau peste un titlu interesant, il deschid si citesc. Dar daca trebuie sa numesc cateva bloguri citite, Iti citesc blogul de film tie, draga cinemil. Il citesc pe Morosanu… ca doar ii veghez site-ul si din punct de vedere tehnic si, in plus, are uneori articole deosebite. Citesc literatura pe tocuri pentru ca imi place stilul fetelor care scriu pe el. Citesc Moda, pe bune pentru ca… nu stiu… ca e pe bune si autoarei ii plac hainele vintage ca si mie. Ii citesc articolele lungi si foarte bine documentate ale lui Krossfire pentru ca imi place mult stilul lui de a scrie, chiar si atunci cand are articole serioase. Cu toate astea, timp nu am niciodata sa urmez o rutina de dimineata prin care sa urmaresc blogurile preferate. Daca prind un articol pe facebook il devorez pe loc. Vezi tu, lista de mai sus este doar o farama din ce bloguri citesc… doar cateva exemple…

Este important sa cunosti offline bloggerul? Ai tendinta sa citesti, intai si intai, bloggerii pe care ii si cunosti?

Nu neaparat. Ba chiar am ajus sa cunosc anumite persoane dupa ce le-am citit blogul.

De ce ai scos sectiunea de blogroll? Este o moda, de cativa ani, sa nu mai existe aceasta sectiune. Motivele tin strict de estetica in cazul tau?

Din nefericire da. Timp de 9 ani am tinut cu dintii de blogroll, iar cand am observat (atunci cand i-am facut blog lui Doru pe domeniu) ca wordpressul a scos din platforma sectiunea de linkuri(aka blogroll) am fost destul de surprinsa. Nu stiu daca este neaparat o moda, insa clar worpressul nu mai considera aceasta sectiune relevanta sau utila pentru blog. L-am tinut pana acum cateva saptamani cand am observat ca tema pe care o am il labarteaza si ocupa mult prea mult spatiu din coloana, premungindu-mi inutil pagina. M-am gandit ca poate il voi reface customizat din coduri pentru a-l putea avea ceva mai condensat. Daca nu imi iese, il pun pe o pagina separata. Chiar nu vreau sa renunt la el. Face cumva parte din istoria blogului meu. Si sunt foarte atasata de acest fapt. Am scris chiar si articole pe blog despre blogroll-ul meu.

Oameni sau bloggeri? Crezi in distinctia asta? Explica-ne un pic diferenta si de unde crezi ca a aparut ea 

Cred ca ideea de “Oameni sau X” poate fi valabila in aproape orice domeniu de activitate. Ca specialist pe tarlaua sa, orice om poate arata diferit fata de cum este el in viata obisnuita. “Azi ma vad cu superstarul X sa inregistram o piesa” sau “Azi ma vad cu superstarul X sa beau o bere”. “Maine merg la doctorul Y la o consultatie” versus “Maine mergem la picnic cu doctorul Y”. “Poimaine ma vad cu bloggerul Z la un eveniment blogosferic” versus “Poimaine mergem la bloggerul Z la un boardgame”. Imi amintesc faptul ca la un moment dat tata m-a insotit la un eveniment jurnalistic unde trebuia sa ofer un interviu. Dupa interviu, mi-a marturisit ca in viata lui nu m-a observat vorbind astfel si ca paream cu totul alt om in fata microfonului fata de cea de acasa. Ce-i drept, tata nu prea ma asculta la radio, si poate ca i se parea mult prea mare diferenta dintre eu – jurnalist si eu – fata lui tata. De aceea, cred ca este o diferenta intre felul in care suntem in mediul profesional si cel informal. Si bloggerii sunt cumva la fel… chiar daca uneori nu isi dau seama ca isi schimba atitudinea.

In aceasta poza vedeti un om si un blogger :)) Sau 2 bloggeri. Depinde de context 🙂

Esti om sau blogger? 

Sunt si, si, Depinde de locul, momentul si persoanele alaturi de care sunt.

 

“Ideea este ca privesc superstitiile tot ca pe niste curiozitati si le documentez ca atare. Scriu cu drag despre superstitii din curiozitate…”

 

Zi-ne de astrologie. Ai spus, in descrierea initiala, ca esti la granita dintre doua zodii, ai vorbit de ascendent. Spune-ne cat de importanta este pentru tine astrologia? Te ghidezi dupa ea? De exemplu, cand iti alegi oamenii cu care sa lucrezi, sa colaborezi, sa coabitezi? Explica-ne pe larg importanta astrologiei in general si pentru tine in special 

Sincera sa fiu, mi s-a parut intotdeauna o chestie interesanta faptul ca sunt la granita intre doua zodii. Am crezut pana la 18 ani ca sunt zodia Pesti apoi, am descoperit ca datorita felului in care se misca planetele, in anul meu de nastere s-a schimbat zodia din Pesti in Berbec undeva pe la ora 11:30, iar cum eu sunt nascuta la 14:20, sunt practic la distanta de cateva ore de Pesti. Faptul ca Berbec si Leu (ascendentul meu) sunt ambele zodii de foc, m-a ingrijorat, mai ales ca sunt adesea cam agresiva, incapatanata si hiperactiva, insa nu m-am luat niciodata dupa zodii in viata de zi cu zi. Pentru mine este doar o curiozitate si o iau ca atare.

Deci le ai cu zodiacul, insa nu prea crezi in el. Credincioasa esti?

Cred in Dumnezeu, sunt ortodoxa, insa timpul nu-mi permite sa merg la biserica de mai mult de cateva ori pe an. Cu toate astea, cred ca Dumnezeu este alaturi de noi oriunde mergem si ca religia este ceva personal, care nu se discuta sau judeca.

Superstitioasa esti?

In limita decentei. Desigur, evit sa ma intorc din drum… mai ales pe aceeasi ruta, fac glume atunci cand intalnesc o pisica neagra, ma enervez pe data de 13…mai ales martea si cred ca iti poti cere iubitul de sot pe 29 februarie. Ideea este ca privesc superstitiile tot ca pe niste curiozitati si le documentez ca atare. Scriu cu drag despre superstitii din curiozitate…

Movul intra in categoria superstitie? Flacara violeta joia si alte alea? 

Eu + Mov = Love cu mult timp inainte sa existe povestea cu flacara violet… imi amintesc faptul ca pe vremea cand purtam eu mov, aceasta culoare era cazuta in dizgratie, privita cu dezgust si chiar mi se reprosa pe strada ca movul este pentru un anume gen de fete. Interesant este ca in anul in care a aparut superstitia cu flacara violet, eu lucram la Realitatea FM si toti colegii de acolo incepusera sa imi spuna Flacara Violet. Nu am avut niciodata superstitii fata de culoarea violet. Ma imbrac in general dupa stare si, ce-i drept, se intampla cel mai des sa ma imbrac in violet pentru ca simt ca ma relaxeaza. Studiez cu drag semnificatia culorii violet si scriu articole pe tema acestei culori… as putea lua in considerare sa imi fac o categorie speciala pe blog… Prin urmare, as putea considera ca studiez culorile si de ce nu superstitiile din punct de vedere semiotic si feng-shui.

De cand pasiunea pentru Mov? Si de la ce a venit? Sau a venit brusc, fara vreun motiv anume?

Oh… e destul de greu sa imi amintesc… de cand eram mica. Am o matusa care este mai mov decat mine. Da, exista asa ceva. Si aceasta matusa a stat la bunica pe vremea cand era studenta la arhitectura(acum e profa la aceeasi facultate). Eu eram micuta si stateam si eu la bunica, deci aveam un model mov langa mine. Totul a devenit treptat o pasiune si din adolescenta am inceput sa colectionez in special lucruri mov. Desigur, camera mea mov de la ai mei este un lucru minor… insa dupa ce m-am mutat de acasa, mi-am luat numai lucruri mov: farfurii mov, prosoape mov, cearceafuri mov, draperia mov mi-am cusut-o singura… ei… ai prins ideea. Culoarea mov este una deosebita si pretioasa… deci iese frumos in evidenta. Nu sunt obsedata de aceasta culoare… imi place armonia culorilor, caci doar lucrez in domeniul culorilor… prin urmare nu exagerez cu movul in casa, ci doar armonizez culorile cu putin mov.

De ce nu ti-ai vopsit si parul mov? Sau ai facut-o deja? 

Nu l-am vopsit pentru ca sunt de parere ca am o culoare naturala destul de frumoasa incat sa nu fie cazul sa o acopar… Il voi vopsi cand va fi necesar, insa cred ca voi accentua faptul ca sunt roscata natural, si nu cred ca m-ar prinde violetul in par. Mi-ar fi placut, in schimb sa am ochii violet. Oricum… sunt de parere ca daca iti place o culoare nu trebuie sa exagerezi transformand lucrurile in ceva nenatural… Violetul pentru mine este si trebuie sa fie ceva natural. Nu o sa vopsesc frunzele plantelor in mov pentru ca sunt verzi.. voi armoniza verdele plantelor cu violetul ghiveciului.

Dar te-ai gandit sa-ti pui lentile de contact pentru ca ochii sa devina mov? (ultimele 2 intrebari sunt din public)

M-am gandit la lentile de contact, insa poate pentru vreun eveniment important. Nu prea suport obiecte si brizbrizuri… Nu imi suport ochelarii de vedere, fixativul pe par, fondul de ten, sau bratari la mana, sunt alergica la metale, de aceea, desi am o colectie superba de cercei colorati, nu ii pot purta mai mult de o seara. Tare mi-e ca organismul meu ar putea respinge si lentilele…dar as face un experiment sa vad daca merge…

Ai spus, intr-unul dintre raspunsurile anterioare, ca lucrai la Realitatea FM. Acum este momentul sa ne vorbesti despre experienta ta in radio. Si, mai ales, de ce “te-ai indepartat” de acest domeniu.

La Realitatea FM am lucrat ca voluntar in perioada facultatii. Vremurile erau destul de proaste in presa radiofonica si eram fericita ca pot invata. In total am lucrat trei ani in radio dintre care doi ani am realizat emisiuni pentru copii la Radio Romania. Vocea mea se preteaza programelor pentru copii, iar la radiourile serioase am avut probleme pentru ca oamenii nu ma luau in serios. Eram cam trista pe tema aceasta si dupa ce Radio Romania Junior s-a inchis, am renuntat treptat la ideea de a lucra in radio. Am povestit pe blog de-a lungul anilor despre perioada mea la radio. Au fost vremuri frumoase si tare mi-e dor de ele. Eram totusi la inceputul meu profesional si tocmai ieseam de pe bancile facultatii. Norocul meu a fost ca, pe langa pasiunea pentru radio, mi-a placut mult si DTP-ul, iar in studentie m-am pregatit intens pe aceste doua domenii. Ma gandeam inca de pe atunci ca poate in radio nu va merge mereu… si mare dreptate am avut pentru ca in perioada cand am renuntat eu la radio s-au inchis cel putin 5 radiouri… unele noi s-au redeschis apoi, insa eu, lucrand in paralel cu radioul si la reviste, am continuat pe domeniul graficii si DTP-ului.

Ai vorbit de studentie. Tu ai absolvit jurnalismul la … FJSC. Spune-ne, intai si intai, cat de utila ti-a fost acea facultate? Cat de mult te-a ajutat pe plan profesional?

Da, mi-am dat si licenta si disertatia la FJSC. Mie mi-a placut in facultate. Consider ca am invatat o multime de lucruri utile, iar cand am dat cu nasul de biblioteca, am devenit dependenta de prezenta la FJSC. Petreceam mult timp la biblioteca, chiar si cate o zi intreaga. Imi documentam chiar si articole de pe blog de la biblioteca FJSC. Mi-au placut mult cursurile despre documentare, investigatie, istoria presei. Asta pe langa cursurile specifice domeniior mele profesionale… pe care mi le-am ales, desigur, de cand visam sa dau admiterea la facultate… respectiv grafica, dtp, multimedia si radio. Mi s-au parut interesante si cursurile de TV unde ne-a fost pusa rabdarea si creativitatea la incercare. Nu excelam la examene, dar faceam filmari mistocute… Si la master am avut cursuri destul de interesante, insa pe care le-am considrat utile mai tarziu. Parerea mea generala este ca facultatea nu te pregateste sa intri direct in profesie, ci iti insufle anumite informatii, sa spunem de baza, cu ajutorul carora sa poti modela informatia pe care ulterior o vei primi la locul de munca. Insa daca nu esti receptiv si nu cauti sa te informezi mai mult, degeaba ai trecut ca broasca prin lac… Chiar as putea sa le multumesc unor profesori care ne-au stresat la cap cu mici detalii care pe atunci mi se pareau total inutile. Azi le folosesc instinctiv si ma bucur ca mi-am format aceste automatisme.

Ce părere ai despre renumele căpătat de fjsc? Ce ne poți spune despre sintagma #MinteDeFJSCist / #MinteDeFJSCista?

Nu exista padure fara uscaturi… ideea este ca fiecare student trateaza cursurile diferit… unii chiar isi fac treaba cu seriozitate, altii o tin din restanta in restanta. Amandoi reusesc intr-un fel sau altul sa termine facultatea. Unii devin profesionisti in profesia lor si altii isi bat joc de profesionalism. Nu este ca si cum nu am fi studiat la facultate cursuri de etica si deontologie jurnalistica. Nu e ca si cum nu am fi invatat sa scriem o stire sau sa abordam o sursa. Problema este ca nu toti au ascultat. Multi spun ca sunt profesorii slab ancorati la realitate… in unele cazuri asa este, insa, chiar si asa, daca vrei sa inveti ceva din profesia de jurnalism… nu e nevoie decat de un profesor care sa deschida subiectul si studentii sa continue discutia. Sa fim realisti… in studentie ne este lene, nu avem chef de ore, sa fim intrebati altceva decat cum a fost aseara in club sau ce mai e nou pe Facebook… nu prea ai chef nici sa citesti ziarul, sa fii la curent cu miscarile politice sau culturale. Si ca sa prafrazez unul dintre cei mai faini profi din FJSC, vechea biblioteca municipala este pe ion ghica…reper cultural – in spatele cazinoului. Am totusi destui colegi de facultate care isi fac treaba bine, au ajuns adevarati profesionisti in presa si ma simt mandra cand le vad numele in presa.

Imi permit sa pun o intrebare venita din public: da-ne un exemplu de profesor foarte bun de la FJSC. Ai pomenit ceva mai sus, dar nu i-ai spus numele. De profesori “rai”, “nedemni”, nu te intreb, dar te intreb de unul fain.

Cel cu replica de mai sus este domnul profesor Marian Petcu. Preda, printre altele, introducere in teoria comunicarii si istoria presei. In anul 1 am avut restanta la el si am invatat materia ca o nebuna… defapt jumatate de an a avut restanta, insa abia la cursul de istoria presei am realizat cat de bun profesor este. Am invatat sa vad ziarele cu alti ochi, am mers in biblioteci, am atins si citit ziare care au scris istorie. A fost ceva ce ne-a scos din zona de confort. Examenul a fost destul de greu avand 10 subiecte dintre care puteau pica doua. Am avut noroc si unul dintre ele a fost istoria radioului… si m-am simtit incredibil ca am scris mai mult decat scria in bibliografia oferita de profesor. Si da…facea glume si despre noi si cu noi… ne spunea ca avem niste fete de tantalai de parca am fi la clasa de flaut si pian. Dar tot el ne-a dus in targul de vechituri sa facem reportaj de atmosfera (e pe blog pe undeva reportajul), ne-a dat note mici cu zambetul pe buze si a avut grija de noi la targul Educatiei… si ne-a multumit pentru ajutorul oferit in realizarea cartii de istorie a jurnalismului.

De ce radio si nu presa scrisa? Ori televiziune? De ce te-a atras radioul? 

Eram intr-a XI-a (deci preocupata de viitoarea cariera) si eram membra a cenaclului organizat de portalul bocancul-literar. Intr-o perioada au inceput colaborarea cu Radio Lynx, la emisiunea Casa Poetescu, realizata de Vanda Florea. Intr-una din seri am fost acolo sa citesc poezii si m-am indragostit iremediabil de acel studio astfel incat m-am hotarat sa dau la jurnalism, sa devin realizator radio si asta am facut… dupa jumatate de an am inceput sa fac practica la Radio Lynx… eram asistent de redactie si reporter. Asa am inceput si am stat acolo vreo 6 luni invatand o multime de lucruri practice de la colegii de radio.

Daca iti place atat de mult radioul, de ce nu incerci ceva pe cont propriu? Vloging ori, daca nu doresti sa te vezi, ceva in care doar sa te auzi (poadcasturi?)?

Am fost tentata, am ceva inregistrari pe online, insa eu stiu sa le fac “the old way”. Una este sa faci totul live si alta este sa faci un montaj. Iar montajul cere timp. Nu e o idee pe care am abandonat-o, insa nu am avut timp sa o fac constant tinand cont de o regularitate care este neaparat necesara daca doresc sa fac ceva realmente interesant. Am inregistrari cu interviuri pe care doresc sa le pun in online inregistrate de acun vreo 6-7 ani si stau undeva intr-un sertar digital asteptand sa fie montate cu muzica si efectele potrivite. Nu este ca si cum eu le-as inregistra si altcineva le-ar edita. Dar daca as avea vreo astfel de echipa ce bine ar fi. Ai fi surprins, insa am cateva filmulete pe canalul meu de youtube si chiar 73 de subscriberi.

Dar de ce nu incerci ceva aproape live? Te inregistrezi si cum a iesit, asa sa postezi? Ok, nu live, dar #NoEdit. Echivalentul audio al lui #NoFilter.

La radio, timp de 2 ani am avut emisiuni live in fiecare zi, insa eu sunt foarte emotiva si daca as face ceva pentru mine as simti nevoia sa inregistrez si de 10 ori ca sa fiu multumita de cum iese.

Am avut acum 4 ani o emisiune online, live, numita “ce vraji a mai facut Andreea”. Am ajuns la performanta de 14 ascultatori live. A durat cateva luni si am abandonat-o caci timpul nu tinea cu mine sa o realizez. Insa o transmiteam online, live, de acasa, avea muzica oldies si poezii destul de deocheate…

Inregistrarile mai sunt pe undeva?

Cred ca le am prin pc… pe undeva… nu am reusit sa am timp sa le urc pe undeva :))

Trecem de la radio la ce faci acum, la DTP. Esti angajata a editurii RAO, postura din care ai fost jurata la Super-Blog 2016. Ne spui exact cu ce te ocupi acolo, pe intelesul tuturor?

Pe limba tuturor, DTP se traduce in Desktop Publishing, sau tehoredactare. Practic, transform un manuscris intr-o carte. Insa pentru ca sunt si grafician, fac si o multime de coperte, carti ilustrate, materiale promotionale. Pe toate acestea le intalnesti pe site, in librarii si de ce nu, in biblioteci. Permite-mi totusi sa te contrazic. Am fost jurat la Superblog in calitate de fost concurent cu experienta in Superblog si mai putin din calitatea de reprezetant RAO. Desigur, in aceasta profesie lucrez cu foarte multe texte, corectez, citesc, editez, insa nu acest lucru m-a recomandat pentru jurizarea probei. Am facut jurizarea in timpul meu liber.

Asta da, dar ai facut-o pentru Proba RAO. Nu am vrut sa spun altceva. Ne poti spune, aici, cu ce coperta te mandresti cel mai mult? Asa cum un sculptor se mandreste mai mult cu o opera, un scriitor cu o carte, si tu ai cu siguranta o coperta cu care sa te mandresti cel mai mult.

Sunt o multime de coperte si interioare faine pe care le-am realizat si sunt tare mandra de ele. As putea sa spun ca ma mandresc cu doua carti in acest moment care sunt in curs de aparitie: Cerneala si stele si Serafina si mantia neagra. (http://www.raobooks.com/in-curs-de-aparitie/) Desigur, ma simt super pentru ca am facut cartea cu Trump, ma pot lauda cu coperte precum: Farida, Cinci Copeici, Fetele, Adele, Farmecul negru, J, dar si enciclopedii precum Marea carte a corpului omenesc, carti de povesti – Basmele mele preferate, sau carti de retete – colectia 3 ingrediente in 15 minute e care o recomand la modul cel mai sincer pentru ca are niste retete bestiale. De asemenea, ma ocup de anul trecut si de copertele noilor aparitii in RAO Clasic.

 

“Favoritul meu, din toate timpurile este Bunul Gospodar. Il joc de cand eram copila si il ador.”

 

Zi-ne acum despre Andreea Vraja offline. Ce pasiuni are ea? (in afara de cele mentionate pana acum)

Hmm… Andreea Vraja offline… incearca sa invete franceza singura pentru ca este singura limba pe care nu a studiat-o si si-ar fi dorit mult, se apuca in miez de noapte sa faca diverse chestii diy (acum face masti cu paiete) si diverse chestii croite/cusute, iubeste sa rezolve puzzle-uri, citeste carti despre curiozitati si romane de Neil Gaiman, colectineaza figurine Doctor Who, minioni si chiar boxtrolls, cumpara carti mai multe decat incap in biblioteca… mai ales enciclopedii…ca astea sunt cartile ei favorite, gateste bunatati cand are timp, joaca boardgame-uri cu prietenii si doarme cat poate de mult, fara insa a se trezi mai tarziu de ora 7. Dap… somnul e o pasiune, iar a fi matinala este o calitate.

Zi-ne boardgame-ul preferat 

Favoritul meu, din toate timpurile este Bunul Gospodar. Il joc de cand eram copila si il ador. De vreo doi ani m-am atasat de jocul tau cu statul la coada si recent m-am cam indragostit de Carcassone si inca imi e drag Catan… Nu imi este indiferent nici jocul de carti Monopolly… care este simplu si rapid, si totusi versiunea clasica este superba. Joc Rummy din frageda pruncie si nu ma omor dupa jocurile de carti.

Zi-ne care este locatia ideala de calatorie? Daca ai putea sa alegi un loc unde sa mergi, indiferent de bani, care ar fi acel loc?

In liceu am studiat limba portugheza si m-am dorit intotdeauna sa vizitez Portugalia…toata Portugalia… si mai ales insulele Azore. Mi-ar placea sa imi fac luna de miere in Lisabona.

Ne spui cum te vezi peste 10 ani? 

Ehee… am mai facut un astfel de exercitiu acum aproape zece ani si nu am reusit toate lucrurile scrise pe acel biletel. Prefer sa imi iau gandul de la planuri de viitor si sa sper ca voi fi bine.

Interviul va aparea fix de ziua ta, la implinirea varste de 29 de ani. Cu ce planuri intampini aceasta aniversare? Din partea si a cititorilor mei, un sincer la multi ani 

Asta inseamna:
29 ani, 0 luni, 0 zile
sau 348 luni, 0 zile
sau 1513 saptamani, 1 zi
sau 10,592 zile
sau 254,208 ore
sau 15,252,480 minute
sau 915,148,800 secunde

Ce-i drept, de cativa ani nu mai sunt atat de nerabdatoare sa imi serbez ziua de nastere. Incepe sa ma sperie cate un an in plus si sper sa fie totul bine in continuare. De cativa ani am ajuns sa imi fac aniversarile pentru a revedea oameni dragi, pe care ii vad tot mai rar din cauza programelor de munca aglomerate. Este o mare bucurie sa socializez cu ei cu aceasta ocazie, iar maratoul din acest an a durat nu mai putin de 9 ore cu prietenii. Multumesc mult de urare.

 

“Visam la gradinita sa devin educatoare si in facultate sa devin profesoara de radio la fjsc… N-a fost sa fie […]”

 

Stii penultima intrebare clasica a tuturor interviurilor mele?

Nu.

Pe scurt: toti intervievatii mei isi pun singuri cate o intrebare. Oficial, intrebarea suna cam asa: daca ai fi in locul meu, ce ai mai intreba-o pe Andreea Vraja? Regula este sa si raspunzi la intrebarea cu pricina 

Ce m-as mai fi intrebat eu pe mine? Pai ar fi multe, multe de intrebat, multe pasiuni de detaliat, multe povesti de spus, dar doar acesta nu o sa fie singurul interviu… a fost doar incalzirea acum…   Deci: to be continued…!?

Deci nu vrei sa te intrebi nimic?

Am pus o intrebare si am raspuns la ea … Nu e asa?

Asta asa e. Atunci trecem mai departe 🙂 Ti-ai dorit vreodata sa devii profesor? 

Daaa… Visam la gradinita sa devin educatoare si in facultate sa devin profesoara de radio la fjsc… N-a fost sa fie, dar pe cand lucram in radio, eram responsabila sa ghidez noii veniti in radio. Le aratam cum se foloseste masa de mixaj, cum se vorbeste la radio, cum se scrie o stire, un interviu, etc.

Acum vei fi profesoara, trebuind sa evaluezi acest interviu. Ce a avut bun, ce a avut rau, ce ii lipseste. Va trebui sa ii dai o nota, insa va trebui sa dai note distincte si intervievatorului, dar si intervievatei. Nu d-alta, dar se spune cea mai grea evaluare este autoevaluarea. Asadar, hai cu notele 

:)) Daca ar fi sa evaluez cu manualul de jurnalism in fata, nota pentru intrebari ar fi undeva in jurul notei 8. Stiu ca pare putin insa desi intrebarile au fost foarte interesante, au fost cateva reguli de interviu usor ignorate.

Nici eu nu am excelat cu raspunsurile, singurul meu aport jurnalistc fiind transformarea unor intrebari destul de inchise, in rasunsuri cat se poate de deschise. Mi-as da tot un 8 pentru ca mi se pare ca m-am labartat inutil in unele momente. Puteam sa fiu mai la obiect la cateva intrebari.

E voie sa merg la marire in toamna? Sau nu accepti astfel de studenti?

:)) Well… Nu ma deranjeaza. Ca tot ziceam: to be continued…

Atat despre Andreea Vraja. Interviul a luat sfarsit. Eu ii urez, inca o data, la multi ani si cat mai multe impliniri pe toate planurile. La final, bineinteles, invitatul are ultimul cuvant. Asadar, un mesaj catre cititorii EmilCalinescu.EU. Eu imi iau la revedere de la ei, transmitand salutari MAGICE tuturor!

:)) Bine… magice… Multumesc mult pentru interviu. A fos o provocare ce a durat nu mai putin de doua zile. Zic merci ca nu a fost un interviu filmat. Multumesc mult si pentru urari si sper sa nu dezamagesc pe nimeni. Sper sa intalnesc printre cititorii acestui articol persoane pasionate de acelasi lucruri ca si mine si sa ajunga pe blogul meu citind lucruri interesante. Emil, esti un blogger si un om fain. Ma mai superi tu uneori, dar esti barbat, deci tre’ sa te iert. Multumesc mult pentru oportunitate.

Comments

comments

2 thoughts on “Andreea Vraja: “I’m a cat person” si nu imi place cum suna in romana aceasta fraza

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !