Ana Maria Haller: Mandria de a fi oltean

Mandria de a fi oltean simplu si perfect

Am primit propunerea lui Emil de a vorbi despre mandria de a fi oltean, olteanca din Slatina. Multi dintre noi am plecat din zona Olteniei spre mai multe zone ale tarii si uneori a fost o provocare.

Dupa ce am absolvit Facultatea de Litere (Romana-Franceza) si cea de Teologie (Teologie Didactica) in anul 2008 la Universitatea din Craiova, am incercat sa-mi gasesc un post in invatamant. Puteam preda romana, franceza si religia. Nu am gasit nimic. Posturi nu prea sunt nici acum in acele parti, deoarece s-au facut comasari in invatamant.

Ne-am luat inima in dinti si am venit in Bucuresti. Aveam niste verisori ai sotului aici, asa ca in primele 2 saptamani am stat la ei. Am gasit relativ repede de lucru, insa inainte am fost „aplaudaci” la TVR1, bine, am mers doar o singura data, apoi am zis ca nu-i de mine. Nu va inchipuiti cat este de greu sa aplauzi, aveam palmele rosii si umflate cand am plecat de acolo. Plus ca firma care facea acele recrutari nu era una serioasa si am inteles asta din prima zi.

Am fost la mai multe interviuri, si pana la urma am gasit un post de profesor la o scoala libaneza cu punct de lucru in Bucuresti. Am fost profesor de limba romana si de teologie crestina. La aceste scoli nu sunt numai musulmani, asa ca aveau nevoie si de cineva care sa predea religia crestina. Aveam si catolici si ortodocsi printre elevi.

Imi placea ceea ce faceam, desi aveam colege din Bucuresti cu nasul pe sus. Nu eram din Bucuresti si li se parea ca noi cei din provincie le invadam spatiul. Intotdeauna a existat ura asta pentru cei veniti din provincie care au mai mult bun simt si sunt mult mai pregatiti decat multi din Bucuresti. Cu timpul nu am mai pus la suflet, insa la inceput a fost neplacut.

Intr-o zi, m-a chemat directoarea la ea in birou. Mi-a spus ca au fost parinti, desi nu am crezut si am aflat ulterior ca „ma turnase” o colega, care s-au plans ca atunci cand vorbesc folosesc mai mult perfectul simplu. Fusesem deconspirata ca sa zic asa. I-am explicat ca este corect gramatical, ca aveam si colege de alte materii din zona Moldovei si stiti cat de greu scapa ei de accent. Mi-a replicat ca ele nu predau limba romana si nu este o problema. Ok, am zis, o sa ma controlez al naibii de bine de acum incolo. A fost prima data cand cineva ma facea sa schimb ceea ce eram, olteanca.

Ca sa folosim bancul acela „De ce vorbesc oltenii la perfectul simplu? Pentru ca sunt pur si simplu perfecti, d-aia!”. Am invatat ca suntem dusmani unii fata de ceilalti si la noi in tara, si asta este foarte urat. Radeau arabii de noi, dar unde nu-i cap…

Imi amintesc de vacantele mele din copilarie, din zona Dunarii, de langa Corabia, cand abia asteptam sa merg la bunicii mei. Este foarte frumos in zona Olteniei la tara. Multa verdeata sau mai bine zis era. In ultimii ani a fost seceta de multe ori, si multe parti de verdeata au disparut, la fel si pomi. Dar atunci era frumos si lumea nu era asa rea. Ma simteam bine sa folosesc „fusei si ma dusei” cu cei de acelasi grai. Acum am mare grija cand vorbesc, cum vorbesc. Bucurestiul mi-a schimat felul de a vorbi. Aici trebuie sa fii elevat :).

Ana Maria Haller mandria de a fi oltean IE

De la bunica si strabunica mea am ramas cu niste obiecte vestimentare deosebite, pe care le port cu mandrie. O ie, un ilic si un testemel. Testemelul l-am purtat si in calatoria mea in Iordania si am primit multe aprecieri. Daca am fost mandra sa-l port intr-o tara straina, cu atat mai mult in tara mea ar trebui sa-mi fie. Aceste straie imi amintesc sa fiu sensibila, sa duc totul spre perfectiune, sa ma ambitionez atunci cand cineva imi spune ca nu pot sa fac un lucru, si nu in ultimul rand sa fiu politicoasa si sociabila.

Ana Maria Haller mandria de a fi oltean testemel

Noi, oltenii, suntem foarte vorbareti si vrem mereu sa destindem atmosfera. Ne place sa-i ajutam pe ceilalti si nu ne dam la o parte de la lucrurile grele. Desi uneori ni se spune ca ne „aprindem repede”, incercam sa ne domolim mania. Avem si un dicton pentru asta: Te iert, dar nu te uit! Asa ca trebuie sa stii ca niciodata un oltean nu va trece cu vederea o tradare.

In prezent am buletin de Bucuresti, ne-am cumparat si apartament, insa nu am uitat de unde vin si mereu spun ca sunt din Slatina, din Oltenia. Ma amuza cum ceilalti incearca s-o dea pe olteneasca utilizand perfectul simplu total gresit, insa ii las sa-si faca damblaua.

Am renuntat la invatamant pentru ca am simtit ca nu mai este locul meu acolo, astfel ca din 2015 fac altceva decat ceea ce scrie pe diploma mea de absolvire, insa o fac bine si serios. Am si doua bloguri: dusacucartea.ro si ladyinblack.ro incercand sa duc blogging-ul la nivelul de arta. Sunt perfectionista si incerc mereu sa-mi depasesc limitele.

Imi doresc ca toti sa fim mandri de zona din care venim si sa nu-i lasam pe ceilalti sa ne injoseasca pentru ceea ce suntem.

„Oltean sunt, oltean imi zice, si-o sa fiu pana m-oi duce!”

Va las in final sa va bucurati de 20 de personalitati ale Olteniei.


Ii multumesc Anei pentru articolul despre Mandria de a fi oltean. Ea este necunoscuta publicului meu, insa eu publicului ei nu. Tocmai am poposit cu un articol despre thrillerul perfect pe blogul de carte si cu un articol despre reticenta mea de a ma imbraca in negru (pe celelalt blog al ei). Va invit sa cititi ambele articole, va invit s-o cititi pe Ana, slatineanca mandra de originile ei, va invit sa-mi cititi si celelalte bloguri ale mele. Si, de asemenea, daca aveti ceva important de spus, va invit si sa scrieti un articol.

Comments

comments

7 thoughts on “Ana Maria Haller: Mandria de a fi oltean

  1. Mi-a plăcut tare mult mărturia Anei Maria. E sinceră, mi-a mers drept la suflet deși nu-s olteancă… sau poate sunt în fază de negare cum spui tu, Emil 🤣

      1. Diana sustine ca Argesul NU ar fi in Oltenia, chestie la fel de adevarata precum cea conform careia Braila si Buzaul nu sunt in Moldova.

        Trandafir de la Moldova,
        Te-as iubi si-n Buzau
        Dar nu stiu vorba #cumarveni

    1. Mă întristează când aud că oamenii trebuie să-și lepede graiul când vin în București. Și mă bucură că încă sunt oameni mândri de originea lor.
      P.S. Îmi place la nebunie perfectul simplu, mai ales în bancul ăsta:
      – Fură oameni aseară la Căminul Cultural?
      -Fură, fură. Fură și primarul și secretarul și popa. Fură toți.

  2. Foarte frumos spus, Ana! Ma facusi sa imi fie si mai dor de Slatina noastra. Eu nici acum dupa 12 ani de capitala nu am renuntat la perfectul simplu, ba mai mult, i-am facut si pe altii sa il foloseasca.
    Oltenia, eterna terra nova!

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !