Cateva amintiri din scoala, unele nu foarte de lauda … majoritatea avand punctul comun TABLA … Asadar:
1. In generala (mai ales in clasele primare) eram pus sa sterg constant tabla, fiind singurul care ajungeam pana sus. Intotdeauna am fost cel mai inalt din clasa, insa atunci inaltimea mea era folosita. Aveam scara la mine tot timpul.
2. Tot in generala pentru a sterge tabla aveam o galeata cu apa. Bine, in primara aveam 2, ca una era cu detergent. Deh, tabla trebuia spalata si lustruita. E drept, de multe ori acea galeata a fost rasturnata (intentionat sau nu). Cica era mai bine asa decat sa ne plimbam toata ziua cu buretele la toaleta.
3. Nu mi-a placut niciodata sa ies la tabla. Chiar daca ma imprietenisem nitel cu ea, stergand-o foarte des, nu mi-a fost niciodata simpatica. Dar deloc. Nu insemna ca de fiecare data o dadeam in bara acolo. Nu, dimpotriva, erau si momente in care ma descurcam. In generala eram destul de bun la matematica, deci nu ma deranja sa ies la tabla. Ce-i drept, preferam sa scriu in caiet. Acolo ma descurcam si mai bine.
4. Totdeauna am scris urat. Foarte urat. La tabla scriam si mai urat. Desi ma straduiam. Oricat ma straduiam tot urat scriam. Din acest motiv am iubit pc-ul. Imi ascundea acest mare defect.
5. Nici pe PC insa lucrurile nu erau grozave. Am avut diriginta de informatica in ultimele 2 clase din liceu. La un moment dat scriam un program (in Pascal, ca asta faceam). Il vedea ea nearanjat, nealiniat, nu se putea citi. Se enerveaza: EMILE, TU SCRII URAT SI PE CALCULATOR. D-atunci aliniez frumos totul, si-n word si pe blog. Macar pe pc sa scriu frumos. Macar pe pc…
6. In liceu uram tabla. Refuzam s-o si sterg. Apropierea de ea ma deprima. Cand o vizitam iesea rau. Uneori rau de tot. Acum imi aduc aminte cu placere, insa atunci lucrurile nu erau asa placute. Deloc.
7. In facultati (ca am 2 la activ) tabla a fost ca si inexistenta. Cursurile se tineau tip prelegere (ori discutie), la seminarii erau discutii. Tablele oricum erau moderne, cu marker and stuff, asa ca macar scapasem de creta.
Tin minte SINGURA data cand am fost scos sa scriu o chestie la un seminar. Era fix la profa pe care o uram cel mai mult (si ea pe mine, sentiment reciproc). In rest n-am avut treaba cu tabla. Nici macar s-o sterg.
8. Ma intorc in liceu si zic cat de pitiponc eram. Nu-mi placea creta, iar mirosul buretilor era groaznic. De tot. Tin minte ca dintr-o regretabila eroare ajunsesera buretii la mine acasa, intr-o vacanta. Au stat in punga, inchisi, 3 luni de zile. E clar ca n-au mai putut fi utilizati ulterior…
Acum traim vremuri moderne. Ce am eu ca amintiri din scoala nu vor mai avea urmasii mei. Acum exista table scolare panoramice, exista tot felul de alte chestii. Oricat am urat eu tabla, va zic sincer: as prefera sa fie la fel. Liceul a avut farmec asa, oricum am lua-o 🙂
Astept sa-mi ziceti si voi ceva amintiri din scoala 🙂 Salutari SCOLARESTI tuturor!
amintiri, amintiri…am frumoase amintiri din amii de liceu!!